Pretentii. Decizia nr. 4362/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4362/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 28-11-2013 în dosarul nr. 6419/110/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 4362/2013
Ședința publică de la data de 28 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. S.
Judecător L. M.
Judecător M. V. C.
Grefier A. R.
************************************************
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de recurenta-pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice Bacău în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice B. împotriva sentinței civile nr. 1341 din data de 31.05.2013, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a constatat lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța constată că recursul promovat de recurenta-pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice Bacău în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice B. este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru în conformitate cu dispozițiile art. 17 din Legea nr. 146/1997, după care, nemaifiind chestiuni prealabile sau cereri de formulat și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art.242 pct.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată, păstrând-o în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față, în materia contenciosului administrativ, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr._ reclamantul M. I., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună restituirea sumei de 3.437 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare, precum și a dobânzii fiscale aferente calculate de la data achitării, până la data restituirii efective a sumei.
În motivarea acțiunii s-a arătat că a achiziționat un autoturism second-hand, provenit din Uniunea Europeană (unde a fost înmatriculat inițial) și pentru a putea înmatricula acest autovehicul în țară, a fost obligat reclamantul să achite o taxă în cuantum de 3.437 lei, conform dispozițiilor O.U.G. 50/2008.
Reclamantul a susținut, în esență, că taxa percepută în temeiul O.U.G. 50/2008, este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Uniunii Europene, care interzice statelor membre să aplice, direct sau indirect, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Având în vedere prioritatea aplicării normelor dreptului comunitar față de dreptul național, consacrată de art. 11 și 148 din Constituție, de Legea nr. 157/2005 și de Curtea de Justiție a Comunităților Europene, se solicită a se constata natura discriminatorie a taxei achitată de reclamant și a se dispune restituirea sumei și a dobânzii fiscale aferente.
Prin sentința civilă nr. 1341/31.05.2013, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii și pe fondul cererii de restituire a taxei s-a admis acțiunea reclamantului, în sensul că a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 3.437 lei, reprezentând taxă de poluare, cu dobânda fiscală, prevăzută de art. 124 alin.2 Cod procedură fiscală, calculată de la data plății – 09.08.2012.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că, taxa a fost percepută în baza unor dispoziții legale care încalcă dispozițiile art. 90 din T.F.U.E., sens în care s-a pronunțat și CJUE în mai multe decizii, în care s-a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008, încalcă dispozițiile art.110 din TFUE.
În aceste condiții, instanța de fond a constatat că suma plătită de reclamant se impune a fi restituită, iar pentru repararea integrală a prejudiciului, se impune și acordarea dobânzii fiscale, calculată conform art. 124 alin.2 Cod procedură fiscală, având în vedere, sub acest ultim aspect, hotărârea CJUE în Cauza C 565/11 – Cauza I..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice B., prin DGFP Bacău, care a invocat dispozițiile art.304 pct.9 și 304 ind. 1 Cod procedură civilă, susținând că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal.
Concret, recurenta susține că instanța de fond nu a avut în vedere că taxa în discuție a fost percepută legal, în temeiul unei reglementări interne care nu contravine normelor de drept comunitar, respectiv Legea nr. 9/2012, care a înlăturat discriminarea constatată anterior de CJUE în cauzele menționate de instanța de fond. Sub un alt aspect, invocă nelegala obligare la plata dobânzii fiscale, în raport de dispozițiile art. 124 cod procedură fiscală.
Analizând sentința recurată, sub aspectul criticilor formulate, în raport de dispozițiile legislației naționale și comunitare incidente în speță, curtea constată următoarele:
Taxa pe poluare a fost introdusa prin OUG nr. 50/2008, care a suferit modificări prin OUG nr. 108/2008, OUG nr. 208/2008, OUG nr. 117/2009, OUG nr. 118/2010.
OUG 50/2008 a fost abrogata prin legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, act normativ in vigoare la data la care reclamantul s-a adresat paratei cu cererea de restituire a taxei.
Potrivit art.1 din OUG 1/2013, aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se suspendă până la 1 ianuarie 2013.
Rezultă, așadar că în prezent ca urmare a suspendării dispozițiilor alin.2 a art. 4 din lege, taxa este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele care au fost deja înmatriculate in România și care sunt deja în circulație.
În acest context, instanța de fond a stabilit în mod temeinic și justificat că taxa impusă prin Legea 9/2012, modificată prin OUG 1/2013 menține discriminarea constatată de CJUE în cauzele T. vs. Statul Român și N. vs.. Statul Român, dispoziția legală internă fiind contrară art. 110 din TFUE.
O atare analiză este recunoscută în jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, constată că norma comunitară nu permite aplicarea respectivei norme interne.
C.J.U.E. a reținut că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Având în vedere dispozițiile prevăzute de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și ținând seama de principiile și regulile desprinse din hotărârea Curții de Justiție în cauza Simmenthal II din anul 1978, unde s-a decis că, eficiența deplină a dreptului comunitar ar fi afectată, dacă o regulă de drept intern ar putea împiedica o instanță, care are pe rol o problemă de drept comunitar, să nu o poată tranșa, s-a statuat că "orice judecător național, sesizat în cadrul competentei sale, are obligația de a aplica integral dreptul comunitar și de a proteja drepturile pe care acesta le conferă particularilor, lăsând neaplicată orice dispoziție, eventual contrară a legii naționale".
În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (CJCE, cazul nr. 68/79 Hans J. I/S contre Ministère danois des impôts . cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și I. Németh parag. 61-70).
Argumentele anterior expuse își mențin valabilitatea și în cazul taxei pentru emisiile poluante, reglementată de Legea 9/2012, modificată prin OUG 1/2013, astfel că instanța de fond s-a pronunțat în mod legal în sensul admiterii cererii de restituire a taxei.
În ce privește dobânda acordată de instanța de fond, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a admis cererea reclamantului privind restituirea taxei ce a fost percepută cu încălcarea dispozițiilor dreptului comunitar, iar în ce privește dobânda aferentă acestei sume, a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 124 alin. (1) Cod procedură fiscală, care prevede că acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor, din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau art. 70, după caz.
În Cauza C 565/11 – Cauza I., având ca obiect cererea preliminară privind interpretarea dreptului Uniunii în raport cu un regim național care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei respective, CJUE a stabilit că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Ca urmare, sub aspectul dobânzii, hotărârea instanței de fond este rezultatul aplicării normelor dreptului comunitar, prin prisma jurisprudenței europene în materie, obligatorii pentru judecătorul național potrivit art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României, raportat la principiile și regulile desprinse din hotărârea Curții de Justiție în cauza Simmenthal II.
Cum judecătorul fondului a acordat eficiență normelor dreptului comunitar lăsând neaplicată dispoziția contrară a legii naționale, criticile din recurs vizând interpretarea normei interne rămân fără relevanță, urmând a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D EC I D E
Respinge recursul promovat de recurenta-pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice Bacău în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice B. cu sediul în Bacău, D. Roșie, nr. 1-3, județul Bacău, împotriva sentinței civile nr.1341 din data de 31.05.2013, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. I. cu domiciliul în B., ., ., . și cu intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 28 noiembrie 2013.
Președinte, V. S. | Judecător, L. M. | Judecător, M. V. C. |
Grefier, A. R. |
Red.sent.S.L.G.
Tehno.red.dec.rec.V.S. – 16.12.2013
2ex
| ← Alte cereri. Decizia nr. 2962/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 1122/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
