Pretentii. Decizia nr. 61/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 61/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 10-01-2013 în dosarul nr. 781/110/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ Decizia nr. 61/2013
Ședința publică de la 10 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G. C. - judecător
Judecător Olguța L. T.
Judecător V. S. – președinte secție
Grefier E. S.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice Bacău, în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice Moinești, împotriva sentinței civile nr. 1126/CF din 28 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile au fost lipsă la prima, precum și la a doua strigare a cauzei.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată recursul ca fiind la primul termen, declarat și motivat în termen, legal scutit de la plata taxei de timbru potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă prin cererea de recurs, iar cauza se află în stare de judecată, instanța a reținut cauza în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1126 din 28.06.2012 Tribunalul Bacău a hotărât următoarele: a admis excepția lipsei calității procesual pasive DGFP Bacău și a respins, în consecință, acțiunea în raport de această parte; a admis acțiunea formulată de A. M. împotriva Administrația Finanțelor Publice Moinești pe care a obligat-o să restituie reclamantului suma de 3765 lei reprezentând taxă pe poluare, si dobânda fiscală calculată de la data de 30.03.2012 (ziua următoare expirării termenului de 45 de zile calculate de la data înregistrării cererii de restituire) și până la data restituirii efective și 39,3 lei cheltuieli de judecată; a respins cererea de chemare în garanție a pârâtei Administrația F. pentru Mediu, ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Analizând, în raport de art. 2 alin. 1 lit. c) și alin. 2 din Legea nr. 554/2004, actul atacat de reclamantă și chitanța de plată, se constată că decizia de calcul a fost emisă de AFP Moinești, nefiind stabilite raporturi juridice fiscale directe între cele doua pârti, excepția cu privire la DGFP Bacău fiind întemeiata.
Reclamantul a cumpărat autoturismul marca Renault Megane, neînmatriculat în România, înmatriculat în străinătate la data de 3.08.1998. Pentru înmatricularea autoturismului pentru prima dată în România organul fiscal a stabilit în sarcina contribuabilului obligația de plată a unei taxe de 3765 lei, contribuabilul achitând cu chitanța de plată depusă la fila 5.
Taxa pe poluare reprezintă un impozit intern, trebuind a fi examinata în raport cu articolul 110 TFUE, care are ca obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență.
Instanțele naționale sunt obligate să aplice norma comunitară și sa soluționeze litigiile având ca obiect impozitele interne cu respectarea interpretării Curții asupra articolului110 TFUE. Prin hotărârea pronunțată pe 7 aprilie 2011 în cauza C-402/09, Curtea de Justiție a dispus că art.110 TFUE se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează importul de vehicule de ocazie, fără însă a descuraja cumpărarea de vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Este de reținut, totodată, hotărârea pronunțată în cauza I. N. vs. D.G.F.P. Gorj, A.F.P. Târgu Cărbunești și Administrația F. pentru Mediu.
Față de incompatibilitatea normelor naționale se reține faptul că obligația de plată a taxei de primă înmatriculare nu are fundament juridic, fiind întemeiată acțiunea, lipsa temeiului legal atrăgând lipsa dreptului creditorului bugetar de a stabili în sarcina contribuabilului obligația de plată.
Cererea de obligare a paratelor la plata dobânzii legale este întemeiată în raport de dispozițiile articolului 124 din Codul de procedură fiscală având in vedere principiul restituirii in integrum a sumei achitate fără baza legala.
Reclamantul a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. Pentru Mediu pentru pârât, scopul cererii fiind ca suma achitată cu titlu de taxă pe poluare să fie suportată de chemata în garanție, având în vedere faptul că această taxă se face venit la bugetul de stat. Nu sunt îndeplinite dispozițiile art.60 Cod procedura civila, având în vedere faptul că această formă de intervenție impune existența unei situații premise respectiv a raporturilor juridice obligaționale între autorul cererii și chematul în garanție, și nu între partea adversă și chematul în garanție, reclamantul neputând atrage un terț la judecată pentru obligațiile pârâtului.
În termenul prevăzut de art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice Bacău, în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice Moinești, a formulat prezentul recurs în motivarea căruia a susținut următoarele:
Susținerile reclamantei cu privire regimul fiscal nediscriminatoriu instituit prin taxa de poluare sunt neîntemeiate și neconforme cu obiectul cauzei. Prevederile proiectului Normelor metodologice privind taxa de poluare transmis Comisiei la data de 25.06.2008 sunt conforme cu criteriile europene, așa cum a menționat și expertul TAXUD.
În privința art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene este de reținut hotărârea Curții în cauzele reunite C-290/2005 Nadasi și C-333/2005 N..
Din cuprinsul O.U.G. nr. 50/2008 rezultă că acest act normativ respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene.
Atâta timp cât taxa de poluare percepută de la reclamantă este egală cu valoarea reziduală a taxei pentru un autovehicul identic cu cel cumpărat de reclamantă, scos din parcul auto național în aceeași zi cu cea în care s-a solicitat înmatricularea primului, exigențele stipulate de C.J.U.E. cu ocazia soluționării cauzelor reunite C-290/2005 Nadasi și C-333/2005 N. sunt respectate.
Nu este îndeplinită condiția impusă de art. 124 alin. 1 din Codul de procedură fiscală pentru a putea fi obligată la dobândă. Astfel, nu este îndeplinită condiția ca cererea de restituire să fi fost adresată mai întâi organului fiscal, reclamantul adresându-se direct instanței de judecată, iar instanța nu s-a pronunțat pe capătul principal de cerere neexistând nici titlu de creanță.
Examinând hotărârea recurată în raport de motivele invocate în recurs, curtea de apel constată următoarele:
Reclamanta a invocat neconcordanța între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută în jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, constată că norma comunitară nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011 cauza C-402/09 T. împotriva României, statuând că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în materia interpretării art. 110 din TFUE (fost 90 TCE), invocate de recurentă, au fost reținute de însăși Curtea de Justiție a Uniunii Europene în motivarea hotărârii date în cauza C-402/09 T. împotriva României. Curtea a analizat neutralitatea taxei de poluare instituită pentru autovehiculele de ocazie importate prin raportare atâta la vehiculele similare înmatriculare anterior în România și suspuse, cu ocazia acestei înmatriculări, aceleași taxe, cât și la vehiculele de ocazie similare înmatriculare anterior în România anterior instituirii taxei de poluare. Interpretarea finală a Curții se referă la această din urmă situație. Cu privire la prima situație, Curtea reținut că un sistem precum cel al O.U.G. nr. 50/2008 asigură că taxa de poluare nu depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculare anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia primei înmatriculări, taxei prevăzute de O.U.G. nr. 50/2008 (par. 47).
Așadar, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut faptul că O.U.G. nr. 50/2008 nu asigură neutralitatea taxei de poluare în privința autovehiculelor importate față de cele similare care erau înmatriculate deja la data instituirii taxei de poluare. Combătând susținerile Guvernului României, similare, în esență cu cele ale recurentelor, Curtea a reținut că din cauza Nadasdi și N. nu rezultă că caracterul nelimitat la competențelor statelor membre în stabilirea regimului unor noi taxe (par. 52), interdicția reglementată de art. 110 TFUE fiind aplicabilă de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri din statele membre și să favorizeze produsele naționale, astfel cum s-a întâmplat în cazul reglementat prin O.U.G. nr. 50/2008 (par. 52, 57 și 59).
Restituirea unei sume plătite fără temei legal se face potrivit Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal aprobată prin Ordinul nr. 1899/ 2004 emis de Ministerul Finanțelor Publice. Potrivit pct. 2 restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, potrivit prevederilor art. 33 din Codul de procedură fiscală. În cauză, reclamantul nu a făcut dovada că ar fi formulat o astfel de cerere, situație în care organul fiscal nu va putea fi obligat la plata dobânzii prevăzute de art. 124 alin. 1 din Codul de procedură fiscală. Sub acest aspect, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, hotărârea tribunalului se impune a fi modificată în parte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice Bacău, în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice Moinești, împotriva sentinței civile nr. 1126/CF din 28 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. M. și intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu.
Modifică în parte sentința civilă nr. 1126/28.06.2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în sensul că respinge cererea privind acordarea dobânzii fiscale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 ianuarie 2013.
Președinte, M. G. C. | Judecător, Olguța L. T. | Judecător, V. S. |
Grefier, E. S. |
Red.sent. O. G. P.
Tehnored. G.M. C./19.01.2013
3 ex./21.01.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 246/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 4595/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
