Pretentii. Decizia nr. 610/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 610/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 12-02-2013 în dosarul nr. 4813/110/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ Decizia nr. 610/2013
Ședința publică de la 12 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P. - judecător
Judecător V. P.
Judecător C. Ș.
Grefier E. S.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice Bacău în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice B. împotriva sentinței civile nr. 1047 din 13 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ , având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile au fost lipsă la prima, precum și la a doua strigare a cauzei.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată recursul ca fiind la primul termen, declarat și motivat în termen, legal scutit de la plata taxei de timbru potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă prin cererea de recurs, iar cauza se află în stare de judecată, instanța a reținut dosarul în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 1047/13.06.2012 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul Bacău a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta I. I. M. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice B., a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 5646 lei reprezentând taxă poluare. Totodată, a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă și a obligat chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu să vireze pârâtei sumele necesare restituirii. Au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice și cea a lipsei procedurii prealabile și a fost admisă excepția lipsei calități procesuale pasive a D.G.F.P. Bacău și, în consecință, a fost respinsă acțiunea față de această parte.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanta a achiziționat din spațiul Uniunii Europene un autovehicul marca BMW, fabricat în 2005.
Pentru a-l putea înmatricula în România, a fost obligată să achite o taxă de poluare de5646 lei.
Față de dispozițiile art. 148 din Constituție și de efectul direct al dreptului comunitar, instanța de fond a evaluat conformitatea O.U.G. nr. 50/2008 cu dispozițiile din dreptul comunitar, respectiv dispozițiile art. 90 par.1 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene(actualmente art. 110 TFUE), care prevede că nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare.
Instanța de fond a analizat în ce măsură modul de calcul al taxei introdusă prin OUG nr. 50/2008 asigură neutralitatea, egalitatea unei taxe impuse unui autovehicul secod-hand, ce urmează a fi înmatriculat prima dată în România, taxa de poluare, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Reține că acest act normativ are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate din state membre UE.
Cu privire la caracterul indirect discriminatoriu al taxei de poluare, reglementat de OUG 50/2008 reține că CJUE s-a pronunțat recent prin Hotărâre în cauza C-402/2009, T. versus Statul român, prin care a apreciat că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru național, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alt stat membru, fără a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
A reținut și hotărârea pronunțată în cauza C-263/10 - I. N. versus statul român, unde CJUE a avut în vedere toate formele ulterioare ale OUG 50/2008 și a respins cererea statului român de limitare în timp a efectelor hotărârii Curții, ceea ce înseamnă că hotărârile N. și T. se aplică retroactiv și lipsesc de temei juridic prelevarea taxei de poluare în perioada 01 iulie 2008- 31 decembrie 2010. Ca atare, în viziunea Curții, toate variantele OUG nr. 50/2008 sunt incompatibile cu prevederile art. 110 par.1 din TFUE.
Constatând că OUG 50/2008 a instituit un regim discriminatoriu pentru autovehiculele aduse din UE, în scopul reînmatriculării în România în raport de prevederile art. 110 par.1 din TFUE și că taxa achitată de reclamantă este nelegală, instanța a dispus restituirea acesteia.
Împotriva sentinței a declarat recurs Direcția G. a Finanțelor Publice Bacău în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice B..
Motivând recursul, recurenta arată că instanța în mod greșit a respins excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, în condițiile în care reclamantul nu a contestat decizia de calcul a taxei de poluare.
Recurenta a criticat sentința ca fiind pronunțată cu aplicarea greșită a legii. A susținut recurenta nu există reglementare legală privind restituirea integrală a taxei de poluare și că taxa de poluare nu contravine normei comunitare. A invocat faptul că prin Legea nr. 9/2012 O.U.G. nr. 50/2008 a fost abrogată și dispozițiile art. 12 din Legea nr. 9/2012.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate, Curtea reține că este nefondat, urmând a-l respinge pentru următoarele considerente:
Pe fondul cauzei, Curtea reține că specificul situației în speță este determinat de invocarea neconcordanței între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută în jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, constată că norma comunitară nu permite aplicarea respectivei norme interne.
Instanța de fond a reținut în mod corect efectul direct și prioritar al dreptului comunitar. De asemenea, a reținut în mod corect incidența în speță a hotărârii date de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza T. și în cauza N. asupra interpretării art. 110 TFUE, hotărârile date asupra întrebărilor preliminare fiind obligatorii pentru statele membre.
În condițiile în care Curtea a reținut că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională, instanța de fond a reținut în mod corect că O.U.G. nr. 50/2008 contravin disp. art. 110 TFUE și că taxa percepută în temeiul dispoziției interne contrară dreptului comunitar trebuie restituită.
Dispozițiile legale invocate de recurentă nu au relevanță în cauză, întrucât intimata-reclamantă nu a înțeles să uzeze de procedura instituită de art. 12 din Legea nr. 9/2012, ci a înțeles să solicite restituirea integrală a taxei percepute în temeiul unui act normativ contrar dreptului comunitar. Împrejurarea că O.U.G. nr. 50/2008 este abrogată nu are relevanță, întrucât legea aplicabilă în cauză este legea în vigoare la data nașterii raportului juridic dintre părți, iar raportul juridic care a generat prezentul litigiu s-a născut sub imperiul O.U.G. nr. 50/2008.
Față de considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin.(1), raportat la art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul de față, ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 274 din Codul de procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice Bacău în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice B. împotriva sentinței civile nr. 1047 din 13 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă I. I. M. și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 februarie 2013.
Președinte, C. P. | Judecător, V. P. | Judecător, C. Ș. |
Grefier, E. S. |
Red.sent. L. H.
Red. d.r. Cl.P.
Tehnored. E.S. 2 ex.
26.02.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 605/2013. Curtea de Apel BACĂU | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... → |
|---|
