Pretentii. Decizia nr. 605/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 605/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 12-02-2013 în dosarul nr. 4034/110/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ Decizia nr. 605/2013
Ședința publică de la 12 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P. - judecător
Judecător V. P.
Judecător C. Ș.
Grefier E. S.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului Bacău împotriva sentinței civile nr. 584 din 28 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ , având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile au fost lipsă la prima, precum și la a doua strigare a cauzei.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată recursul ca fiind la primul termen, declarat și motivat în termen, legal scutit de la plata taxei de timbru potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă prin cererea de recurs, iar cauza se află în stare de judecată, instanța a reținut dosarul în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.584/ 28 Martie 2012 s-a admis excepția lipsei calității procesual pasive a AFM, a respins excepția inadmisibilității acțiunii și s-a admis în parte, acțiunea, formulată de reclamanta C. R. în contradictoriu cu pârâta DGFP Bacău -ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE BACĂU, a obligat pârâta DGFP - A.F.P. Bacău să restituie reclamantei suma de 6502 lei, reprezentând taxă de poluare, cu dobânda fiscală aferentă, calculată conform art.124 cod pr. fiscală.
S-a respins acțiunea față de AFM pentru lipsa calității procesuale pasive și s-a admis cererea de chemare în garanție formulată de DGFP Bacău pentru AFP Bacău în contradictoriu cu AFM și a obligat chemata în garanție AFM să restituie pârâtei AFP Bacău suma reprezentând taxă de poluare achitată reclamantului, în baza prezentei hotărâri .
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a achiziționat din spațiul Uniunii Europene un autovehicul marca Ford tipul tranzit Camion Fagy cu nr. WFOVXXTTFV5667316. Pentru a-l putea înmatricula în România, a fost obligat să achite o taxă de poluare de 6502 lei, calculată conform deciziei de calcul nr80737/02.03.2009 emisă de AFP BACAU și achitată cu chitanța . nr._ din 05.03.2009. Ulterior, a solicitat pârâtei restituirea taxei de poluare, considerând că nu datorează această taxă și că încasarea ei este contrară prevederilor Tratatului Comunității Europene, însă cererea i-a fost respinsă de pârâtă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a AFM și DGFP Bacău, instanța a reținut că raportul juridic de drept administrativ fiscal s-a născut între reclamantă și pârâta AFP Bacău.
Potrivit prevederilor art.41 al.2 Cod procedură civilă, AFP Bacău poate sta în judecată, în calitate de pârâtă, chiar dacă nu are personalitate juridică, având organ propriu de conducere. Totodată, AFP Bacău este competentă să dispună cu privire la cererea de restituire a taxei de poluare încasate de la reclamantă. Pe de altă parte, pârâtele AFM și DGFP Bacău nici nu a încasat taxa de poluare de la reclamantă și nici nu pot dispune restituirea ei. De asemenea, AFM și DGFP Bacău nu au emis decizia de calcul taxă poluare, aceasta fiind emisă de AFP BACAU.
Referitor la excepția inadmisibilități acțiunii pentru nerespectarea dispozițiilor art. 205-206 Cod procedură fiscală și art.7 și art. 11 din Legea 554/2004, în sensul fie a neîndeplinirii procedurii prealabile sau efectuarea acesteia cu depășirea formelor legale, instanța a considerat că împotriva titlului de creanță precum și împotriva altor acte administrativ fiscale, prevazută de art. 205 și următoarele Cod procedură fiscală este o cale administrativă de atac și nu înlătura dreptul persoanei care se considera lezată în drepturile sale, prin acel act, sau în lipsa acestuia, de a se adresa instanței de judecată.
Dispozițiile art.7 din LCA, care instituie procedura ,,recursului grațios" trebuie analizate și aplicate într-o maniera care să nu contravină principiului enunțat și care se circumscrie dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art.6 din Convenția Europeană privind Drepturile Omului.
Potrivit jurisprudenței CEDO, litigiile fiscale nu se înscriu în sfera contestațiilor civile, materia fiscala ținând de prerogativele de putere publică a statului.
Art.1 din Protocolul 1 la Convenție acorda statului dreptul de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru plata impozitelor (Hotărârea din 14 decembrie 2004 - cauza Finibanco c. Portugalia) dar în același timp, conform art.13 din Convenție, statul trebuie sa asigure un recurs efectiv, prin care o persoană să se poată plânge de încălcarea drepturilor sale.
În cazul în care organul administrativ nu mai poate să soluționeze plângerea prealabilă, fiind împiedicat de termene procedurale, care nu pot fi imputate reclamantului, instanța de judecată trebuie să soluționeze cauza pe fond.
În ceea ce privește fondul cauzei OUG nr. 50/2008 a instituit, începând cu data de 01 iulie 2008, o taxa de poluare ce trebuie plătită cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Începând cu data de 01 ianuarie 2007, România a aderat la Uniunea Europeană și s-a obligat să respecte ,,acquis-ul comunitar", care include și dispozițiile Tratatului privind Uniunea Europeana.
Art. 11 din Constituția României, prevede că statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu buna credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
Ca urmare a ratificării Tratatului de aderare a Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană, art. 148 din Constituția României stabilește că prevederile Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate fața de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, revenind Parlamentului, Președintelui României, Guvernului și autorității judecătorești obligația de garantare a îndeplinirii obligațiilor rezultate din actul aderării.
Fața de această dispoziție constituțională și de efectul direct al dreptului comunitar, revine instanțelor interne obligația de a evalua conformitatea legislației române cu dispozițiile din dreptul comunitar.
Astfel, prin hotărârile Curții de Justiție a Comunităților Europene din 09 martie 1978, data în cauza Administratione delle finanze dello Stato/Simmenthal Cl06/77 și în cauza C./Enel s-a statuat că judecătorul național însărcinat să aplice, în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura efectul deplin al acestor norme, lăsând la nevoie, pe proprie răspundere neaplicată orice dispoziție contrară a legislației naționale, chiar ulterioară făra a solicita sau aștepta eliminarea prealabila a acesteia pe calea legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional.
Tot astfel, în cauza C./Enel, Curtea a stabilit că legea națională, care se îndepărtează de tratat, nu ar putea să duca la anularea lui, data fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul său de lege comunitară și fără ca baza legală a comunității însăși să fie pusă la îndoială.
Dispozițiile art.90 par.1 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene prevede că nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare.
Instanța națională este chemată să analizeze în ce măsură modul de calcul al taxei introdusă prin OUG nr.50/2008 asigură neutralitatea, egalitatea unei taxe impuse unui autovehicul secod-hand, ce urmează a fi înmatriculat prima dată în România, cu taxa reziduală a unui autovehicul similar (ca grad de depreciere și motorizare) deja înmatriculat în România.
Cu privire la caracterul indirect discriminatoriu al taxei de poluare, reglementat de OUG 50/2008 CJUE s-a pronunțat recent prin Hotărâre în cauza C-402/2009, T. versus Statul român, prin care a apreciat că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încat descurajează punerea în circulație în statul membru național, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alt stat membru, fără a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Dacă în cauza T. versus Statul român, Curtea s-a pronunțat doar cu privire la forma inițială a OUG 50/2008, ulterior, prin Hotărârea pronunțată în cauza C-263/10 - I. N. versus Statul român, a avut în vedere toate formele ulterioare ale OUG 50/2008 și a respins cererea statului român de limitare în timp a efectelor hotărârii Curții, ceea ce înseamnă că hotărârile N. și T. se aplică retroactiv și lipsesc de temei juridic prelevarea taxei de poluare în perioada 01 iulie 2008- 31 decembrie 2010 și a concluzionat că taxa de poluare achitată de reclamant este incompatibilă cu prevederile art. 110 par. 1 din TFUE.
Rațiunea dreptului la restituire constă în faptul că un stat membru nu poate profita, iar un contribuabil nu poate suferi o pierdere, ca urmare a aplicării unei dispoziții fiscale naționale incompatibile cu dreptul european (C-397/98 Și C-410/98 Metallgesellschaft și Hoechst).
Potrivit jurisprudenței Curții, regulile privind rambursarea sumelor preluate cu încălcarea dreptului comunitar sunt regulile naționale, reguli care trebuie sa respecte principiul echivalenței, în sensul că nu pot fi instituite alte reguli pentru restituirea acestor sume decât cele pentru restituirea sumelor pe încălcarea dreptului național și principiul echivalenței, în sensul că regulile naționale nu trebuie să facă excesiv de dificilă sau practic imposibilă recuperarea acestor sume (C-228/96, Aprile).
În ceea ce privește dobânda legală fiind vorba de o taxă fiscală, dobânda legală este cea prevăzută de art.120 al.7 din Codul de procedură fiscală și nu cea prevăzută de OG 9/2000.
Potrivit art.124 al.1 și 2 Cod procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art.117 al.2 sau art.70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor, iar nivelul dobânzii este cel prevăzut la art.120 al.7 Cod procedură fiscală și se suportă din același buget din care se restituie sau se rambursează sumele solicitate de plătitor.
Referitor la cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, formulată de DGFP Bacău în numele AFP Bacău, potrivit art.1 al.1 din OUG 50/2001, taxa de poluare se constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și este gestionată de către Administrația F. pentru Mediu, organul fiscal competent având doar obligația, conform art.5 al.1 din OUG 50/2008, de a calcula și încasa taxa de poluare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice a municipiului Bacău.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar conform art. 17 din Legea 146/1997.
În motivarea recursului recurenta arată că taxa de poluare reglementată prin OUG 50/2008 nu poate fi caracterizată ca fiind contrară dreptului comunitar, că prin Legea 9/2012 s-au abrogat dispozițiile OUG 50/2006 cu modificările ulterioare și HG 686/2008, iar prin art. 12 din Legea 9/2012 s-au stabilit modalitățile de restituire a eventualei diferențe dintre taxa de poluare achitată conform OUG 50/2008 și taxa stabilită prin legea nouă.
Curtea, verificând sentința recurată în limitele motivelor de recurs formulate și cu respectarea dispozițiilor art. 3041 cod procedură civilă, constată nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Cu privire la legalitatea taxei de poluare stabilită prin OUG 50/2008, prima instanță a făcut o judicioasă aplicare a dispozițiilor art. 148 din Constituția României și a dispozițiilor cuprinse în art. 90 alin. 1 din TCE (110TFUE).
Astfel, prin hotărârea preliminară pronunțată în cauza T. (C-402/09) Curtea de justiție a reținut că, din dosarul prezentat Curții rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării ți punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Constatând că legislația națională lasă în afara taxei autovehiculele aflate pe piața internă impunând doar taxa de poluare autovehiculele de ocazie cumpărate din statele comunitare, aceasta este contrară dispozițiile art. 90 alin. 1 din TCE (110TFUE), instanța de fond dispunând restituirea taxei de poluare în scopul înlăturării consecințelor încălcării dreptului comunitar.
În ceea ce privește incidența art. 12 din Legea 9/2012 acestea cuprinde reglementări referitoare la restituirea diferenței dintre taxa de poluare achitată potrivit OUG 50/2008 și taxa de poluare stabilită pentru situații similare prin Legea 9/2012. Așadar în această reglementare se analizează diferențele de sume rezultate din compararea a două taxe, legal stabilite și percepute, conform condițiilor prevăzute de art. 12 din Legea 9/2012 și normele de aplicare ale acesteia.
În cauză însă, sumele supuse restituirii se referă la o taxă care este nelegal stabilită și încasată de Statul Român prin organele sale, restituirea acesteia realizându-se potrivit dispozițiilor art. 117 din Codul de procedură fiscală și nu potrivit legii speciale invocate de recurentă.
În consecință, față de considerentele ce preced, în temeiul art. 312. alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța urmează să respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului Bacău împotriva sentinței civile nr. 584 din 28 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. R. și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 februarie 2013.
Președinte, C. P. | Judecător, V. P. | Judecător, C. Ș. |
Grefier, E. S. |
Red.sent. D. Ș./Red.d.r. V.P.-11.03.2013/Tehnored. VP/ES-15.03.2013/2 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 3772/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 610/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
