Pretentii. Decizia nr. 622/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 622/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 12-02-2013 în dosarul nr. 5955/103/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ Decizia nr. 622/2013
Ședința publică de la 12 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P. - judecător
Judecător V. P.
Judecător C. Ș.
Grefier E. S.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice R. împotriva sentinței civile nr. 1464/CF din 27 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ , având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile au fost lipsă la prima, precum și la a doua strigare a cauzei.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată recursul ca fiind la primul termen, declarat și motivat în termen, legal scutit de la plata taxei de timbru potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă prin cererea de recurs, iar cauza se află în stare de judecată, instanța a reținut dosarul în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1464/CF/27.09.2012, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul N. a admis acțiunea formulată de reclamantul Z. I. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice R.. A fost obligată pârâta A.F.P. R. să restituie reclamantei suma de 5.053 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare, cu dobândă fiscală calculată conform prevederilor art. 124 alin. 2 Cod procedură fiscală . A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de A.F.P. Piatra N. și a fost obligată Administrația F. pentru Mediu să plătească pârâtei sumele de bani la care aceasta a fost obligată către reclamantă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autoturism second hand provenit din spațiul comunitar, pentru a cărui primă înmatriculare reclamantului i s-a impus obligația fiscală de plată a taxei de poluare în conformitate cu prevederile OUG nr. 50/2008. Obligația plății acestei taxe a fost instituită prin art.2141 și următoarele din Codul fiscal, text de lege în vigoare la data achitării obligației fiscale.
Potrivit dispozițiilor art.214 2 din Codul fiscal, taxele speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România, nivelul taxei speciale fiind reglementat expres de art.214 1 Cod fiscal.
Potrivit art. 90 parag. 1 din Tratatul de constituire a Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică impozit intern direct sau indirect asupra produselor altor state membre, de orice natură ar fi, mai mare ca cel ce vizează direct sau indirect produsele interne similare.
Cum prin instituirea taxei de primă înmatriculare pentru autovehiculele care se înmatriculează pentru prima dată în România se realizează, așa cum a arătat și reclamanta, un regim fiscal discriminatoriu față de autovehiculele înmatriculate deja în România și cum măsura legislativă națională este incompatibilă cu prevederile comunitare, instanța a constatat că acțiunea este întemeiată.
Prin încălcarea principiilor institute de normele comunitare la care România a aderat, dispozițiile interne care privesc obligația plății taxei speciale de înmatriculare rămân fără efect juridic, instanța națională fiind obligată de a asigura realizarea efectului deplin al normelor comunitare.
Față de considerentele reținute, și având în vedere că prin jurisprudența Curții de Justiție Europeană s-a statuat că dreptul comunitar are prioritate de aplicare în fața dreptului național, instanța a admis acțiunea formulată de reclamantă.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii, instanța constată că în materie fiscală, dobânda pentru sumele ce se cuvin a fi restituite este dobânda fiscală reglementată de art.124 alin.2 Cod procedură fiscală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice R..
Pe fondul cauzei, solicită a se avea în vedere faptul că după . Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, nu mai poate fi vorba de discriminare, în condițiile în care conform art. 4 din acest act normativ, toate vehiculele care intră în parcul auto național sunt obligate la plata taxei pentru emisiile poluante. De asemenea, obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România asupra unui vehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme sau taxa de poluare.
Recurenta susține că art. 110 TFUE nu interzice determinarea taxei pe criterii obiective, cum sunt cele utilizate de O.U.G. nr. 50/2008 sau Legea nr. 9/2012, respectiv clasă de poluare, capacitate cilindrică etc.
Recurenta face trimitere la jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene, din care rezultă că noțiunea de impozit intern are accepțiune diferită de cea din dreptul intern (cauza Brzezinski, C-313/05).
Apreciază recurenta că este lipsită de relevanță analizarea încălcărilor invocate ale art. 30 TCE, iar statele membre au libertatea de a stabili un sistem de taxare diferențiat pentru anumite produse.
Se arată că un sistem de taxare este compatibil cu dispozițiile art. 90, dacă este suficient de precis, fiind imputabil doar când impozitul aplicat produsului importat este calculat diferit de cel aplicat produsului național.
Referitor la Decizia Curții Europene în cauza T. – C 402/09, se arată că instanța europeană s-a pronunțat asupra compatibilității taxei așa cum era reglementată de OUG 50/2008, neanalizând și modificările aduse de OUG 208/2008 și OUG 218/2008. Se arată că hotărârea preliminară este obligatorie doar pentru instanța de trimitere și numai în privința litigiului în cadrul căruia a fost formulată chestiunea prejudicială.
Recurenta mai susține că în mod greșit s-a dispus obligarea sa la plata dobânzii legale, situația creată nefiindu-i imputabilă. Solicită să fie avute în vedere disp. art. 13 din Legea nr. 9/2012.
Curtea, analizând actele și lucrările din dosar și sentința recurată, constată că recursul este nefondat.
Cauza de față are ca obiect restituirea taxei de primă înmatriculare, reglementată de dispozițiile art. 2141-2143 din Codul fiscal.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut aplicabilitatea directă și prioritară a dispozițiilor art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene.
În cauzele Air Liquide Industries Belgium C-393/04 și C-41/05 și cauza Brzezinski C-313/05, unde Curtea Europeană de Justiție a arătat că articolul 90 TCE are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență. Acesta vizează eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. În acest sens, primul paragraf al articolului 90 TCE (actualmente 110 TFUE) interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import (Hotărârea Comisia/Danemarca, punctele 8 și 9, precum și Hotărârea din 29 aprilie 2004, Weigel, C‑387/01, R.., p. I‑4981, punctul 66).
Analizând dispozițiile legale interne care reglementează plata taxei speciale de autoturisme cu ocazia primei înmatriculări, în raport de dispozițiile art. 90 TCE, instanța de fond a reținut în mod corect că în situația în care se achiziționează autoturisme second - hand, cumpărătorul care achiziționează un astfel de autoturism dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene este dezavantajat față de cel care cumpără un autoturism second - hand deja înmatriculat în România și care nu mai este obligat la plata unei asemenea taxe.
În ipoteza în care o lege internă contravine normelor dreptului comunitar, jurisdicțiilor naționale le revine sarcina să elimine aceste disfuncționalități, recunoscând particularilor drepturile ce le revin prin aplicarea directă a Tratatului, iar instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile constituționale interne și cele ale Tratatului.
Pentru considerentele mai expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va dispune respingerea recursului, ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice R. împotriva sentinței civile nr. 1464/CF din 27 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul-reclamant Z. I. și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 februarie 2013.
Președinte, C. P. | Judecător, V. P. | Judecător, C. Ș. |
Grefier, E. S. |
Red.sent. N. T.
Red.d.r. Cl.P. /E.S. 2 ex./26.02.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 314/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 3515/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
