Pretentii. Decizia nr. 635/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 635/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 14-02-2013 în dosarul nr. 3424/110/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 635/2013
Ședința publică de la 14 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. S.
Judecător M. G. C.
Judecător Olguța L. T.
Grefier C. M.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Onești împotriva sentinței civile nr. 544 din 15 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-reclamant T. C. personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată recursul la primul termen, declarat și motivat în termen, legal scutit de plata taxei de timbru conform art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Intimatul-reclamant T. C. solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând –
Constată că prin sentința civilă nr. 544/15 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău s-a admis acțiunea în parte formulată de reclamantul T. C. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Onești.
A fost obligată pârâta AFP Onești să achite reclamantului suma de 5363 lei, încasată cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule cu dobânda aferentă acestei sume ce se va calcula potrivit art. 124, coroborat cu art. 70 alin(1) Cod procedură fiscală, cu începere de la data expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea la pârâtă a cererii reclamantului de restituirea a taxei .
S-a admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu fiind obligată chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu, să restituie pârâtei AFP Onești sumele la care aceasta a fost obligată către reclamant.
Au fost obligate pârâta AFP Onești și chemata în garanție să plătească reclamantului suma de 839,3 lei cheltuielile de judecată .
Pentru a da această soluție, a reținut tribunalul că reclamantul a cumpărat din UE un autoturism înmatriculat în tara de origine.
Pentru prima înmatriculare in România a fost obligat să achite taxa instituită de OUG 50/2008 cu modificările ulterioare.
Reclamantul critică faptul că norma internă încalcă norma comunitară, respectiv TFUE.
Curtea Europeană de justiție s-a pronunțat în cauza C- 402/2009 printr-o hotărâre preliminară în ceea de privește art. 90 CE.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă pentru nerespectarea dispozițiilor art.205-206 Cod procedură fiscală și art.7 și art.11 din legea 554/2004, în sensul fie a neîndeplinirii procedurii prealabile sau efectuarea acesteia cu depășirea termenelor legale, instanța a considerat neîntemeiată această excepție, pentru următoarele motive:
Contestația împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale, prevăzută de art.205 și următoarele Cod procedură fiscală este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul persoanei care se consideră lezată în drepturile sale, prin acel act, sau în lipsa acestuia, de a se adresa instanței de judecată.
Dispozițiile art.7 din LCA, care instituie procedura „recursului grațios” trebuie analizate și aplicate într-o manieră care să nu contravină principiului enunțat și care se circumscrie dreptului la un proces echitabil prevăzut de art.6 din convenția Europeană privind Drepturile Omului.
Potrivit jurisprudenței CEDO, litigiile fiscale nu se înscriu în sfera contestațiilor civile, materia fiscală ținând de prerogativele de putere publică a statului.
Art.1 din Protocolul 1 la Convenție acordă statului dreptul de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru plata impozitelor (Hotărârea din 14 decembrie 2004-cauza Finibanco c. Portugalia), dar în același timp, conform art.13 din Convenție, statul trebuie să asigure un recurs efectiv, prin care o persoană să se poată plânge de încălcarea drepturilor sale.
Recursul administrativ prevăzut de art.205-206 Cod procedură fiscală și art.7 din LCA este compatibil cu art.13 din Convenție, dacă persoana mai este în termen să îl folosească.
În cazul în care, organul administrativ nu mai poate să soluționeze plângerea prealabilă, fiind împiedicat de termene procedurale, care nu pot fi imputate reclamantei, instanța de judecată trebuie să soluționeze cauza pe fond.
Ca atare, în situația aplicării normelor comunitare, cu efect direct, în cazul în care instanța constată că normele interne contravin dreptului comunitar, nu se impune efectuarea procedurii prealabile.
Acest punct de vedere se impune cu atât mai mult în situațiile în care nu se solicită anularea actelor administrativ fiscale prin care s-a stabilit taxa de poluare sau s-a respins contestația administrativă, ci doar restituirea sumei încasate ilegal de către pârâta AFP, deoarece nici în dreptul intern acțiunea în restituirea unui impozit sau taxă, nu este condiționată de îndeplinirea vreunei proceduri prealabile.
În măsura în care cererea reclamantului de restituire a taxei de poluare a primit din partea pârâtei un răspuns formal, obligarea reclamantei de a parcurge în aceste condiții, procedura prealabilă la organul administrativ fiscal, nu reprezintă decât o încălcare a dreptului prevăzut în art.21 din Constituție privind accesul liber la justiție și a dispozițiilor art.113 din Constituție privind dreptul la un recurs efectiv.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 205-206 Cod procedură fiscală și art.7 și 11 din legea 443/2004, instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile.
Pe fondul cauzei, în aplicarea dispozițiilor art. 148 din Constituția României, instanța a constatat că norma internă în baza căreia reclamantul a achitat taxa ce formează obiectul cauzei încalcă dispozițiile art. 90(actual art. 110) din TFUE, deoarece art. 110 se opune ca un stat membru să instituie o taxă aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări, deoarece regimul fiscal descurajează cumpărarea unor autovehicule dintr-un alt stat membru prin aceea că autovehiculelor fabricate în România nu le se aplică această taxă.
Pentru cele ce preced instanța a obligat pârâta AFP Onești să restituie reclamantului taxa pretinsă în acțiune.
În baza art. 124 Cod Procedura Fiscala a obligat pârâta să achite reclamantului și dobânda fiscală, începând cu data de refuzului și până la achitare.
În baza art. 60-63 Cod procedură civilă instanța a admis cererea pârâtei privind chemata în garanție a AFM deoarece acesta este beneficiara taxei de poluare și a obligat chemata în garanție să restituie pârâtei AFP Onești taxa de poluare cu dobândă fiscală și cheltuieli de judecată .
În baza art. 274 Cod procedură civilă a obligat pârâta și chemata în garanție să plătească reclamantului suma de 39,3 lei cheltuielile de judecată.
Împotriva hotărârii tribunalului a formulat recurs Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Onești, care a criticat-o sub aspectul faptului că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei procedurii prealabile; în mod greșit instanța a reținut că dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne ale statelor membre ale Uniunii Europene.
Arată recurenta că OUG nr.50/2008 a intrat în vigoare la data de 1.07.2008, iar în conformitate cu prevederile art.5 din OGnr.92/2003 privind Codul de procedură Fiscală Organul fiscal este obligat să aplice unitar prevederile legislației fiscale pe teritoriul României, urmând stabilirea corectă a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat.
A mai arătat recurenta că în mod greșit a fost obligată la plata dobânzii fiscale.
Analizând recursul sub aspectul criticilor formulate, în raport de actele existente și de dispozițiile legale naționale și comunitare, incidente în cauză, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce vor urma:
Cu privire la motivul de recurs referitor la neîndeplinirea procedurii prealabile, instanța de recurs îl găsește neîntemeiat, considerând că s-a solicitat restituirea unei sume plătită ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, în temeiul art.117 alin.1 din Cod procedură fiscală, astfel că nu se impunea parcurgerea procedurii prealabile prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004.
În acest sens s-a pronunțat și ÎCCJ prin Decizia nr.24/14 noiembrie 2011 prin care s-au admis recursurile în interesul legii formulate de Procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, Colegiul de conducere al Curții de Apel Iași și Colegiul de conducere al Curții de Apel Cluj.
Cu privire la critica privind fondul cauzei, instanța de recurs reține că în mod corect instanța de fond a reținut că efectul direct al dreptului comunitar impune aplicarea dreptului comunitar cu prioritate, ori de câte ori se constată că dreptul național are dispoziții contrare normelor obligatorii ale dreptului comunitar.
Curtea face trimitere la considerentele Hotărârii pronunțate de Curtea Europeană de Justiție la data de 7 iulie 2011 în cauza C-263/10 (I. N. împotriva Direcției Generale a Finanțelor Publice Gorj, Administrației Finanțelor Publice Târgu Cărbunești și Administrației F. pentru Mediu) (indicată în continuare ca ”Hotărârea N.”) – hotărâre al cărei dispozitiv a fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene ., nr. 269/10.09.2011.
De asemenea, reglementarea inițială a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 a fost expusă în considerentele nr. 6-18 ale Hotărârii pronunțate de Curtea Europeană de Justiție la data de 7.04.2011 în cauza C-402/09 (T.), având ca obiect cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu (România) (indicată în continuare ca ”Hotărârea T.”).
În Cauza C-263/10 – N. împotriva României, au fost analizate reglementările ulterioare, care au modificat O.U.G. 50/2008, respective O.U.G. nr. 208/2008, nr. 218/2008 și nr. 7/2009, curtea stabilind că toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt grevate de o asemenea sarcină fiscală .
Curtea reține de asemenea că în cauză are aplicabilitate Hotărârea din 7.04.2011 dată în cauza C-402/09 (T.), având ca obiect cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu (România), prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la 16 octombrie 2009, în procedura I. T. împotriva Statului român prin Ministerul Finanțelor și Economiei, Direcției Generale a Finanțelor Publice Sibiu, Administrației Finanțelor Publice Sibiu, Administrației F. pentru Mediu, Ministerului Mediului în care CJE a considerat că incompatibilitatea dintre art. 110 TFUE și taxa de poluare conform O.U.G. nr. 50/2008, în versiunea sa inițială.
Reglementarea română analizată în hotărârea T. este aplicabilă și în prezenta cauză, având în vedere că, CJE a constatat că regimul de impozitare instituit prin reglementarea română nu face vreo deosebire nici între vehicule în funcție de proveniența lor, nici între proprietarii acestor vehicule în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor, însă cu toate acestea chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale.
Este cunoscut faptul că s-a statuat de către CJCE ,că Hotărârea preliminară pronunțată ce poartă asupra interpretării sau a validității unui act comunitar este obligatorie pentru organul de jurisdicție care a formulat acțiunea în pronunțarea unei hotărâri preliminare.
Atunci însă, când Curtea soluționează o acțiune în pronunțarea unei hotărâri preliminare, aceasta se pronunță în sensul interpretării sau stabilirii validității dreptului comunitar.
Interpretarea dată de Curte, prin urmare, este general obligatorie, acest aspect reținându-se din faptul că în cazul în care pe rolul CJCE se află deja o acțiune în pronunțarea unei hotărâri preliminare similară vizând soluționarea aceleiași probleme de drept, instanța națională are trei posibilități: să aștepte pronunțarea unei hotărâri de către CJCE cu privire la acea acțiune( situația din cauza dedusă judecății), să introducă o nouă acțiune în pronunțarea unei hotărâri preliminare având același obiect sau să continue judecata cauzei fără a aștepta pronunțarea hotărârii CJCE.
Referitor la critica privitoare la dobânda fiscală, nici aceasta nu este întemeiată, instanța de recurs reține că intimatul reclamant are dreptul la repararea integrală a prejudiciului, prin urmare și la folosul nerealizat, potrivit art.1084. raportat la 1082 Cod civil, respectiv dobânda calculată conform art. 124 Cod procedură fiscală, text conform căruia„Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.(2) sau la art. 70, după caz”, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond.
Art. 70 alin.1 din codul de procedură fiscală reglementează termenul de soluționare a cererilor contribuabililor, termen care este de 45 de zile de la înregistrare.
În raport de considerentele reținute, Curtea, în temeiul art. 312 din Codul de procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Onești împotriva sentinței civile nr. 544 din 15 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant T. C. și intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 februarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
V. S. G. M. C. OLGUȚA L. T.
GREFIER,
C. M.
Red.s. – G. A.
Red.d.r.- O.L.T. – 28.02.2013
Tehnored.- O.L.T. – 28.02.2013
ex. 2
| ← Pretentii. Decizia nr. 3304/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 1761/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
