Pretentii. Decizia nr. 754/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 754/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 20-02-2013 în dosarul nr. 516/32/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 754/2013
Ședința publică de la 20 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. S.
Judecător M. G. C.
Judecător C. P.
Grefier C. M.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre pronunțare recursul declarat de recurentul-reclamant G. A. împotriva sentinței civile nr. 177/CA din 26 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 14 februarie 2013 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată.
CURTEA
- deliberând –
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău sub numărul_ 01.09.2011, reclamantul G. A. a chemat în judecată pârâta U. S. Haret pentru ca, prin hotărârea judecătorească ce se va da în cauză, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 400.000 lei reprezentând prejudiciul moral și material cauzat de pârâtă.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că s-a înscris la Facultatea de Geografie din cadrul Universității S. Haret în anul 2006 considerând că sunt respectate prevederile legale cu privire la organizarea și desfășurarea studiilor universitare de către pârâtă; în luna iulie anul 2009 a susținut examenul de licență (media de promovare 10,00), a obținut adeverință care atestă faptul că este licențiat al Facultății de Geografie, iar ulterior a făcut mai multe demersuri pentru eliberarea diplomei de licență, a certificatului DPPD și anexelor diplomei de licență, solicitare care nu a fost onorată de universitate.
De la absolvire până în prezent: a urmat studii post universitare de masterat ,studii de formare continuă și este înscris în anul al II-lea la Doctorat în domeniul Geografie în cadrul Universității din București. În luna octombrie 2010 a depus dosarul pentru examenul de Definitivat, în învățământul preuniversitar, dosar la care nu a putut atașa copie legalizată a diplomei de licență a anexelor sale și a certificatului DPPD, așa cum prevede metodologia privind examenul de Definitivat. În luna martie 2011 a susținut inspecția de perfecționare și a obținut nota 10,00, însă la data de 01.07.2011 i s-a comunicat da către Inspectoratul Școlar N., decizia în care este stipulat faptul că nu a depus la dosar actele precizate anterior și ca atare dosarul i-a fost respins.
În luna iunie 2011 a depus dosarul pentru concursul de titularizare din iulie 2011, comisia de validare comunicându-i faptul că nu poate participa la concurs din cauza aceleiași probleme: lipsa Diplomei de Licența și anexelor sale de la dosarul personal.
Reclamantul susține că U., cu știință, a încălcat prevederile stipulate în Regulamentul privind actele de studii din învățământul superior publicat în Monitorul Oficial 716/ 23.10.2007, și prevederile Legii 1/2011 și a actelor subsecvente acesteia, deoarece nu i-a eliberat diploma de licență în termen de un an de zile, iar efectele asupra persoanei sale au fost grave. Lipsa diplomei de licență a dus la respingerea dosarelor personale la diferite concursuri de recrutare, la diferite forme de perfecționare și formare continuă, iar cariera didactică îi este în pericol începând cu acest an școlar urmând să rămână fără loc de muncă și fără șanse de a mai lucra în învățământ.
Consideră că toate aceste fapte/evenimente ce s-au succedat de la data absolvirii și până în prezent i-au adus grave prejudicii materiale, morale și prejudicii emoționale, având deseori mustrări de conștiință, regrete și neputința de a avea controlul asupra acestei situații ținând cont că a fost un student consecvent, cu rezultate școlare destul de bune și cu o continuitate în formarea și perfecționarea personală, lucru demonstrat prin absolvirea altor programe de studii ulterioare.
În ce privește suma solicitată, aceasta reprezintă cheltuieli cu deplasarea la instituția care l-a școlarizat, taxe de studiu, procurarea materialelor didactice, precum și prejudiciul moral suferit ca urmare a situației anterior expuse.
Prin sentința civilă nr.162 din 13.10.2011, Curtea de Apel Bacău a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului N., pe rolul căruia dosarul a fost înregistrat sub același număr._ .
Pârâta a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului ( M.E.C.T.S.). Prin întâmpinare pârâta a invocat excepția autorității de lucru judecat, raportat la dosarul nr._ al Curții de Apel Bacău, soluționat irevocabil prin Decizia 708/10.02.2012, data de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr._, în care s-a admis cererea reclamantului precum și cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în sensul că l-a obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licența pentru reclamant, în acel dosar reclamantul declarând expres că nu are pretenții morale ; pe fond a solicitat respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 177/26.06.2012, Tribunalul N. a respins ca nefondată acțiunea și, în consecință și cererea de chemare în garanție a M.E.C.T.S., în considerarea următoarelor argumente:
Prin Legea nr. 88/1993 și ulterior prin OUG nr. 75/2005, cu modificările și completările ulterioare a fost reglementată modalitatea de acreditare si autorizare a instituțiilor de învățământ superior. Astfel, conform dispozițiilor art.29 alin. (1) din OUG nr.75/2005, orice persoană juridică, publică sau privată, interesată în furnizarea de educație se supune procesului de evaluare și acreditare, în condițiile legii, respectiv pentru recunoașterea studiilor trebuie ca specializarea urmată, la o anumită formă de învățământ să fie acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu, conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate. De asemenea, potrivit dispozițiilor pct.4.2 din HG nr.1418/2006 pentru aprobarea Metodologiei de evaluare externă, a standardelor, a standardelor de referință și a listei indicatorilor de performanță a Agenției Române de asigurare a Calității în Învățământul Superior, referitoare la cerințele normative privind autorizarea funcționării provizorii și acreditarea programelor de studii universitare de licență, autorizarea provizorie este un proces ce constă, pe de o parte, în verificarea îndeplinirii de către viitorul prestator a condițiilor legale prin care inițiativa sa poate să se materializeze în rezultate de calitate, iar pe de altă parte în analiza capacității sale de a realiza, conform legii, programul de studii propus.
Prin Hotărârea Guvernului nr. 916/2005 privind structurile instituțiilor de învățământ superior acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu și a specializărilor din domeniile studiilor universitare de licență, U. S. Haret este trecută în anexa 1 - Structura instituțiilor de învățământ superior acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu – cu Facultatea de Geografie. Conform dispozițiilor Legii nr.288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de M. Educației și Cercetării, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului iar conformart.3 din Legea nr. 443/2002 privind înființarea Universității S. Haret după . prezentei legi în structura Universității „S. Haret" din București vor intra și facultățile, colegiile și specializările, altele decât cele menționate la art 2, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului.
Conform acestor acte normative, formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică. Însă, în cazul pârâtei U. S. Haret din București, forma de învățământ la distanță a fost organizată fără respectarea prevederilor legale, pârâta neparcurgând procedura prevăzută în vederea desfășurării procesului de învățământ.
Deși cadrul normativ în vigoare oferea informații precise cu privire la formele de învățământ pe care pârâta le poate organiza, în anul 2006, reclamantul s-a înscris în cadrul Universității S. Haret la Facultatea de Geografie, forma de învățământ ID (la distanță), facultate pe care a absolvit-o în anul 2009, susținând și promovând examenul de licență în sesiunea iunie 2009.
Contractul de studii încheiat de reclamant cu pârâta face dovada acordului de voință al reclamantului pentru forma de învățământ ID, respectiv la forma de învățământ pentru care pârâta nu era acreditată. Ori, în condițiile în care, la data înmatriculării, reglementarea legală oferea suficiente informații cu privire la structurile și specializările pentru care pârâta a fost acreditată sau autorizată să funcționeze, rezultă că reclamantul a achiesat la propunerea pârâtei de a urma cursurile unei facultăți pentru care pârâta nu era acreditată să funcționeze.
În consecință, în cauză nu poate fi exclusă culpa reclamantului în alegerea formei de învățământ, sistemul național de învățământ oferind reclamantului, la respectiva dată, suficiente posibilități pentru urmarea unei forme de învățământ reglementată legal.
Potrivit art. 108 alin. 4 din codul de procedură civilă nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuită prin propriul său fapt iar potrivit art. 723 alin. 1 drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.
Astfel, aceste dispoziții reglementează două principii fundamentale ale procesului civil, primul potrivit căruia nimeni nu poate invoca propria culpa in apărarea sa și cel de-al doilea exercitarea cu bună-credință și potrivit scopului in vederea căruia au fost recunoscute.
În consecință, instanța constată că reclamantul nu poate opune pârâtei propria culpă în acțiunea privind obligarea pârâtei la plata daunelor.
Pe de altă parte, pârâta a făcut dovada preocupării pentru eliberarea diplomelor de licență inclusiv pentru formele de învățământ neacreditate, preocupare rezultată atât din demersurile administrative efectuate față de M. Educației și Cercetării, Tineretului și Sportului cât și demersurile juridice (contestarea H.G. nr.676/2007 și HG nr.635/2008, acțiunile pentru obligarea ministerului să aprobe tipărirea formularelor diplomelor de licență). De altfel, prin decizia 708 din 10.02.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a modificat în parte sentința nr.62/2011 a Curții de Apel Bacău și a fost obligată pârâta U. S. Haret să elibereze reclamantului diploma de licență. Prin aceeași decizie M. Educației și Cercetării, Tineretului și Sportului a fost obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență.
Constatând că pretenții reclamantului sunt nefondate, instanța va respinge acțiunea conform dispozitivului. De asemenea, instanța va respinge ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă. Deși în acțiunea ce a format obiectul dosarului nr._ al Curții de Apel Bacău, reclamantul a precizat că nu are pretenții dacă instanța va obliga U. la eliberarea diplomei de licență, această precizare fără valoare dispozitivă nu poate constitui temei al invocării excepției autorității de lucru judecat.
Puterea lucrului judecat, reglementat prin prevederile art. 1201 din Codul Civil (în vigoare la data nașterii raportului juridic între părți), are la bază regula că o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată și că o constatare făcută printr-o hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre, aceasta în scopul de a se realiza o administrare uniformă a justiției.
Ca atare, puterea de lucru judecat nu poate rezulta decât dintr-o hotărâre care a soluționat în fond litigiul, nicidecum din precizările unei acțiuni, precizări care nu au făcut obiectul dezbaterilor.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție instanța constată următoarele:
Cererea de chemare în garanție are ca scop să asigure celui care a căzut în pretenții posibilitatea de a fi despăgubit de partea de la care a dobândit dreptul. Întrucât prin cererea de chemare în garanție pârâta a solicitat stabilirea obligației de plată în sarcina Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și cum în sarcina pârâtei nu a fost stabilită nici un fel de obligație bănească, având în vedere că s-a respins ca nefondată cererea formulată în contradictoriu cu pârâta, în raport și de caracterul subsidiar al cererii de chemare în garanție, soluția a fost de respingere și a acestei cereri.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul G. A., care a susținut că instanța de fond a apreciat greșit asupra situației de fapt invocate prin acțiune și dovedite, respectiv asupra prejudiciului material și moral ce i-a fost produs prin modul în care a procedat pârâta în problema eliberării diplomei de licență. De asemenea, recurentul susține că în mod greșit s-a reținut culpa sa pentru urmarea unei forme de învățământ neacreditate, în condițiile în care el a încheiat un contract de studii cu universitatea, a urmat aceste studii pe un interval de trei ani, fără a fi atenționat asupra neacreditării, fiind indus în eroare de universitate, cu acordul tacit al MECTS, care nu a acționat pentru remedierea acestei situații o perioadă îndelungată de timp.
Mai arată recurentul că dreptul său la eliberarea diplomei de licență a fost recunoscut prin decizia irevocabilă a ÎCCJ, actul i-a fost eliberat în urma demersului său judiciar și nu în termenul legal de un an, fiind pus în imposibilitate să-și valorifice studiile la concursul de titularizare. Pe de altă parte, arată că toată această situație a avut drept efect încălcarea dreptului său la muncă, i-a afectat imaginea personală și profesională, aspecte de natură să justifice pretențiile sale față de universitate.
Analizând sentința recurată, sub aspectul criticilor formulate, în raport de dispozițiile art. 304 pct.9 și 3041 Cod procedură civilă, curtea constată întemeiat recursul de față, pentru considerentele și în limitele ce urmează a fi expuse:
Cu titlu prealabil se impune observația că, în ce privește cerere reclamantului de obligare a Universității S. Haret la eliberarea diplomei de licență (cu obligarea corelativă a M.E.C.T.S. la aprobarea formularelor necesare), în fața acestei instanțe s-a făcut dovada că această cerere a fost admisă prin Decizia nr. 708/10.02.2012 dată în recurs de Î.C.C.J. (conform relațiilor de la fila 78 dosar).
Ca urmare, considerentele instanței de fond ce privesc organizarea – de către universitate a unei forme de învățământ neacreditate în condițiile legii și culpa reclamantului, care s-a înscris la o astfel de formă de învățământ, rămân fără relevanță, fiind înlăturate – implicit – de decizia irevocabilă a Î.C.C.J.
În aceste condiții, dând eficiență amintitei decizii, de obligare a U.S.H. la eliberarea diplomei de licență, devine evidentă culpa pârâtei pentru faptul că nu a emis acest act în condițiile și termenele prevăzute de Legea nr. 1/2011.
Nu pot fi avute în vedere apărările intimatei-pârâte, conform cărora U.S.H. ar fi efectuat demersuri legale către M.E.C.T.S. pentru aprobarea și eliberarea formularelor tipizate pentru actele de studii. Ceea ce este relevant, sub acest aspect, este împrejurarea că U. S. Haret nu a fost preocupată încă de la început de situația studenților înscriși în cadrul unei forme de învățământ pentru care era discutabil dacă există sau nu acreditare, a încheiat, în aceste condiții contracte de școlarizare, pentru ca la finalul studiilor să se ajungă la situația din speță, respectiv ca reclamantul să fi obligat să solicite în justiție eliberarea diplomei de licență.
În decizia nr. 708/10.02.2012 Î.C.C.J. a reținut că adeverința nr. 3576/2009, are atestă absolvirea, de către reclamant, a Facultății de Geografie și promovarea examenului de licență se bucură de prezumția de legalitate și nu a fost atacată de M.E.C.T.S. sau de o altă autoritate publică, în condițiile art. 1 alin. (8) teza finală din Legea nr. 554/2004 și ca urmare, reclamantul era îndreptățit să pretindă eliberarea diplomei de licență.
În aceste condiții, concluzia ce se impune este că pârâta U.S.H. este în culpă pentru refuzul nejustificat de eliberare a diplomei de licență (argument invocat de Î.C.C.J. și care se impune a fi reținut ca având putere de lucru judecat), atitudinea pârâtei având drept consecință suportarea, de către reclamant a unei situații de stres și nesiguranță, legată de parcursul său profesional, afectarea prestigiului personal, aspecte ce justifică cererea reclamantului, de acordare a daunelor morale.
În ce privește cuantumul acestor daune morale, curtea are în vedere că, raportat la actele depuse la dosar (referitoare la studiile universitare și postuniversitare absolvite și la traseul profesional al reclamantului), interpretate prin prisma situației de fapt reținute anterior, pentru acoperirea prejudiciului moral produs reclamantului se justifică acordarea unei sume de 10.000 lei.
În ce privește prejudiciul material invocat de reclamant, curtea constată că, potrivit susținerilor din acțiune, acesta se referă la cheltuieli cu deplasarea, taxe de studiu, procurarea materialelor didactice.
Aceste cheltuieli au fost suportate de reclamant pe parcursul studiilor, în baza contractelor de studii și în afara acestora, dar ar putea fi luate în discuție numai în situația în care reclamantul nu ar fi obținut diploma de licență. În condițiile în care, în prezent U. S. Haret și-a îndeplinit obligația de eliberare a diplomei, cheltuielile mai sus enunțate sunt cheltuieli asumate de reclamant și care rămân în sarcina lui, neexistând temei juridic pentru recuperarea lor.
În ce privește cererea U.S.H., de chemare în garanție a M.E.C.T.S., curtea constată că se impune menținerea soluției instanței de fond, de respingere a acestei cereri.
Curtea are în vedere, în primul rând, faptul că în recursul reclamantului nu s-a criticat soluția de respingere a cererii de chemare în garanție, instanța de recurs fiind ținută a examina cauza în limitele stabilite de recurent, potrivit art. 316 raportat la art. 295 al. (1) Cod procedură civilă.
În al doilea rând, admiterea cererii de acordare a daunelor morale nu conduce, în mod necesar, la admiterea cererii de chemare în garanție, pentru că, așa cum s-a reținut anterior, U.S.H. este în culpă pentru refuzul nejustificat de eliberare a diplomei de licență, refuz ce a fost examinat de instanță în contextul mai larg, privind modul în care universitatea și-a organizat activitatea, într-o manieră care a determinat reclamantul să apeleze la intervenția instanței de judecată pentru ca pârâta să își respecte obligația legală de eliberare a diplomei de licență.
Ca urmare, intimata-pârâtă U.S.H. este singura răspunzătoare pentru prejudiciul moral cauzat recurentului-reclamant, iar obligația M.E.C.T.S. de a asigura universității formularele necesare pentru diplome – nu are legătură strict cu acest prejudiciu moral; în consecință, se impune menținerea soluției fondului, de respingere a cererii de chemare în garanție a M.E.C.T.S. București.
Față de considerentele expuse, în temeiul art. 312 al. 1 raportat la art. 304 pct. (9) Cod procedură civilă, curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va admite în parte acțiunea și va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 10.000 lei, cu titlul de daune morale. Se vor menține dispozițiile sentinței în ce privește cererea de chemare în garanție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant G. A. împotriva sentinței civile nr. 177/CA din 26 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-pârâtă U. S. Haret București și intimatul-chemat în garanție M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului București.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Admite în parte acțiunea.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 10.000 lei, cu titlul de daune morale.
Menține dispozițiile sentinței în ce privește cererea de chemare în garanție.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 februarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
V. S. G. M. C. C. P.
GREFIER,
C. M.
Red.s. – D. S.
Red.d.r. – V.S. – 08.03.2013
Tehnored. – V.S./C.M. – 08.03.2013
ex. 2
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 3209/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 3931/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
