Pretentii. Decizia nr. 85/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 85/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 10-01-2013 în dosarul nr. 5801/103/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ Decizia nr. 85/2013
Ședința publică de la 10 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G. C. - judecător
Judecător Olguța L. T.
Judecător V. S. – președinte secție
Grefier E. S.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice N., în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice Târgu N., împotriva sentinței civile nr. 955/CF din 22 mai 2012, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile au fost lipsă la prima, precum și la a doua strigare a cauzei.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată recursul ca fiind la primul termen, declarat și motivat în termen, legal scutit de la plata taxei de timbru potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă prin cererea de recurs, iar cauza se află în stare de judecată, instanța a reținut cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 955/CF din 22.05.2012 Tribunalul N. a hotărât următoarele: a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. L. PKW CLOK S.R.L. P., județul N., prin lichidator judiciar Fiscal Expert Business SPRL în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice pe care a obligat-o să restituie reclamantei suma de 3494 RON achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare, cu dobândă fiscală calculată conform dispozițiilor art. 124 cu referire la art.70 din OG nr.92/2003; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 39,3 lei, cheltuieli de judecată; a respins cererea de chemare în garanție formulată de Administrația Finanțelor Publice Târgu N. împotriva Administrației F. pentru Mediu, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În anul 2008 reclamanta a devenit proprietara unui autoturism achiziționat dintr-o țară membră a Uniunii Europene, pentru înmatricularea acestui autoturism reclamanta achitând pârâtei la data de 25.01.2008 suma de 3494 lei cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare. Obligația plății acestei taxe a fost instituită prin art.2141 și următoarele din codul fiscal, text de lege în vigoare la data achitării obligației fiscale.
Dispozițiile din Codul fiscal care au reglementat până la 1.07.2008 sunt contrare art.90 parag.1 din Tratatul de constituire a Comunității Europene.
Cum prin instituirea taxei de primă înmatriculare pentru autovehiculele care se înmatriculează pentru prima dată în România (art.214 ond.1 alin.1 din Codul Fiscal) se realizează așa cum a arătat și reclamanta, un regim fiscal discriminatoriu față de autovehiculele înmatriculate deja în România și cum măsura legislativă națională este incompatibilă cu prevederile comunitare, instanța constată că acțiunea este întemeiată.
În consecință, se impun a fi înlăturate susținerile făcute de pârâtă în apărare, potrivit cărora taxa specială s-a calculat în baza unor dispoziții legale în vigoare. Prin încălcarea principiilor institute de normele comunitare la care România a aderat, dispozițiile interne care privesc obligația plății taxei speciale de înmatriculare rămân fără efect juridic, instanța națională fiind obligată de a asigura realizarea efectului deplin al normelor comunitare.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii, se constată că reclamantul deși a solicitat dobânda legală, nu a invocat actul normativ în baza căruia și-a întemeiat pretenția. În materie fiscală, dobânda pentru sumele ce se cuvin a fi restituite este dobânda fiscală reglementată de art.124 alin.2 Cod procedură fiscală. Dobânda ce urmează a fi acordată nu poate fi decât cea reglementată de art.124 alin.2 din OG nr.92/2003, dreptul la dobândă începând să curgă conform dispozițiilor art.70 din Codul de procedură fiscală.
Cererea de chemare în garanție are ca scop să asigure celui care a căzut în pretenții posibilitatea de a fi despăgubit de partea de la care a dobândit dreptul. Cum în cauză nu s-a făcut dovada că taxa de primă înmatriculare a fost virată chematei în garanție, că aceasta este beneficiara finală a taxei gestionată de pârâtă instanța va respinge cererea de chemare în garanție.
În termenul prevăzut de art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, hotărârea tribunalului a fost atacată cu recurs de Direcția G. a Finanțelor Publice N.. În motivarea recursului – care a fost declarat în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice B. – recurenta a susținut următoarele:
Instanța a admis în mod greșit acțiunea întrucât nu a avut în vedere principiul constituțional stabilit prin art. 1 alin. (5).
Actul normativ care a reglementat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este Codul fiscal, respectiv art. 2141 -2143. În cauză este vorba de cumpărarea unui autoturism de către o persoană fizică obligată la plata acestei taxe și care nu se încadrează în situațiile expres prevăzute de lege de scutire de la plată.
Art. 2141 din Codul fiscal nu a fost declarat neconstituțional și nici nu încalcă Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, neputându-se invoca nici nerespectarea art. 90 din Tratatul U.E. Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se aplică tuturor autoturismelor, produse în România sau în alte state, la prima înmatriculare, astfel că nu poate fi vorba de un regim fiscal discriminatoriu.
Nu există nicio hotărâre de condamnare a României de către Curtea Europeană de Justiție privind aplicarea în mod discriminatoriu a acestei taxe.
Dacă se va constata încălcarea Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană autoritățile competente au dreptul și obligația, conform art. 21 alin. 3 din Legea nr. 42/2000, să aibă inițiative legislative, respectiv de a face propuneri de modificare și completare a actelor normative interne ale căror dispoziții nu sunt concordante cu dreptul comunitar.
Se impun a fi avute în vedere dispozițiile din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, în vigoare de la data de 1.07.2008, act normativ care permite restituirea diferenței dintre suma achitată în perioada 1 ianuarie 2007 – 30 iunie 2008 cu titlu de taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor ordonanței.
În privința dobânzii fiscale se impune modificarea hotărâri avându-se în vedere dispozițiile art. 124, art. 117 alin. 2 și art. 70 din Codul de procedură fiscală; situația dedusă judecății nu se încadrează în nici un dintre aceste dispoziții.
Examinând recursul curtea de apel constată următoarele:
Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este, din punctul de vedere al naturii juridice, un impozit indirect, fiind reglementată în Codul fiscal în titlul VII – Accize. Problema ridicată de această taxă nu este aceea a existenței ei. În repetate hotărâri Curtea Europeană de Justiție a reținut că statele membre pot impune taxe de înmatriculare asupra autovehiculelor second-hand importate, cu condiția respectării dispozițiilor art. 90 (fostul art. 95) din Tratatul de instituire a Comunității Europene, text care are menirea de a asigura completa neutralitate a impozitării interne sub raportul concurenței între produsele importate și produsele care se află deja pe piața națională (cauza C-387/01, Weigel).
De asemenea, Curtea Europeană de Justiție a hotărât că taxa de înmatriculare plătită pentru un autovehicul nou face parte din valoarea de piață a acestuia, statele membre având obligația de a ține seama de deprecierea reală a autovehiculului atunci când stabilesc respectiva taxă (cauzele C-345/93 – Nunes Tadeu, C-47/88 – Comisia/Danemarca și C-375/95 – Comisia/Republica Elenă). Curtea a mai hotărât că taxele care se aplică autoturismelor dintr-un stat membru, atât celor noi, cât și celor de ocazie și indiferent de originea lor, nu sunt conforme cu art. 90 primul paragraf din Tratatul de Instituire a Comunității Europene dacă și în măsura în care nivelul accizei aplicate autoturismelor de ocazie importate din alte state membre depășește proporția accizei reziduale în valoarea autoturismelor de ocazie similare cărora li s-a aplicat aceeași acciză în statul membru în cauză înainte de prima lor înmatriculare în acel stat (cauza C-313/05 – Brzeziński); în același sens a hotărât că art. 90 par. 1 trebuie interpretat ca interzicând o taxă atâta timp cât valoarea sa, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este stabilită fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate (cauzele reunite C-290/05 și c-333/05, Nàdasdi și Németh).
Așadar, incompatibilitatea dintre prevederile Codului fiscal și dispozițiile art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene este vădită în cazul autovehiculelor second-hand. În cauză, a fost achiziționat un astfel de autoturism din Germania, iar pentru înmatricularea lui reclamantul a fost nevoită să plătească o taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în cuantum de 3.261 lei, taxă care a fost stabilită fără o reducere proporțională cu valoarea deprecierii reale a unor autoturisme similare înmatriculate deja în România; din anexele la care face trimitere art. 2141 din Codul fiscal rezultă o creștere a valorii pe baza vechimii autoturismului și a normei de poluare.
În aceste condiții și ținând seama de dispozițiile art. 148 din Constituția României, curtea de apel constată că, dispunând restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, tribunalul a pronunțat soluția cu respectarea principiilor priorității dreptului comunitar, a aplicării directe a dispozițiilor legislației comunitare primare și a nediscriminării.
În condițiile în care obligația instanțelor judecătorești de a garanta aplicarea principiului priorității dreptului comunitar are un fundament constituțional, iar rolul autorității judecătorești este acela de a aplica legea nu de a o completa ori modifica, dispozițiile art. 21 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 invocate de recurenta-pârâtă nu au nicio relevanță.
Aplicarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 nu poate fi făcută litigiului de față fără a se încălca principiul constituțional al neretroactivității legii; noul act normativ nu se poate aplica unei situații juridice născute anterior. Reclamanta, care a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în august 2007, nu i se poate imputa diferența dintre această taxă și taxa de poluare instituită printr-o ordonanță adoptată în iulie 2008.
În ceea ce privește dobânda, astfel cum a reținut și prima instanță, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 124 alin. 1 din Codul de procedură fiscală întrucât este vorba de o sumă care urmează a fi restituită reclamantei de la bugetul de stat. Potrivit acestui text, în asemenea situație, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 117 alin. 2 sau art. 70, după caz; teza a doua a textului prevede că acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabilului.
Față de cele ce preced, hotărârea primei instanțe se impune a fi menținută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice N., în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice Târgu N., împotriva sentinței civile nr. 955/CF din 22 mai 2012, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata–reclamantă S.C. A. L. PKW CLOCK „ S.R.L. prin lichidator judiciar Fiscal Expert Business S.P.R.L. și intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 ianuarie 2013.
Președinte, M. G. C. | Judecător, Olguța L. T. | Judecător, V. S. |
Grefier, E. S. |
Red.sent. D. S.
Tehnored. G.M.C./18.01.2013
2 ex./21.01.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 4344/2013. Curtea de Apel BACĂU | Anulare act administrativ. Sentința nr. 211/2013. Curtea de... → |
|---|
