Anulare act administrativ. Decizia nr. 122/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 122/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 17-01-2014 în dosarul nr. 11332/62/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 122/RDosar nr._
Ședința publică din data de 17 Ianuarie 2014
Completul constituit din:
Președinte: M. C. - judecător
M. I. M. - judecător
R. Grațiela M. - judecător
C. R. - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta S.C. M. T. S.R.L. împotriva sentinței civile nr.4764/CA/7.10.2013 pronunțată de Tribunalul B., Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ având ca obiect „anulare act administrativ”.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 10 Ianuarie 2014, încheierea de ședință din acea dată face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, în vederea deliberării în baza art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi 17 Ianuarie 2014.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul B. sub nr._ la data de 22.10.2012, reclamanta . a chemat în judecată, inițial, pe pârâtul S. de G. a Apelor B., solicitând anularea Actului nr. 8054/DU/28.09.2012 și obligarea pârâtului la desființarea blindării amenajamentului și revenirea la situația anterioară; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat că, la data de 28.09.12, pârâtul a dispus blindarea evacuării din amonte și obligarea reclamantei la obținerea de noi avize de funcționare de la SGA B., emițând, în acest sens, actul nr. 8054/DU/28.09.2012 cu încălcarea dispozițiilor legale.
Măsura dispusă de pârâtă se datorează, susține reclamanta, refuzului acesteia de a semna un acord impus de numitul G. D. pentru amenajamentul piscicol amplasat la mai puțin de 500 m de amenajamentul reclamantei. Pentru a o constrânge pe reclamantă să semneze acordul, pârâtul a luat măsura blindării evacuării folosinței din amonte, susținând că nu este de acord cu alimentarea cu apă a amenajării piscicole cf. prevederilor Autorizației de gospodărire a apelor nr. 67/06.05.2009.
Este inadmisibil să se susțină o astfel de afirmație atâta timp cât amenajamentul piscicol funcționează din anul 2009, cf. avizelor obținute și a Autorizației nr. 67, valabilă până in data de 06.05.2014.
Pârâta a luat măsurile de blindare a amenajamentului piscicol al reclamantei prin încălcarea legii, pentru a favoriza obținerea autorizației de funcționare pentru amenajamentul piscicol al numitului G. D., construit recent la mai puțin de 500 m, cu încălcarea Legii apelor nr. 107/1996.
În drept, s-au invocat art. 10-14 din LCA.
În probațiune, reclamanta a depus înscrisurile menționate în motivarea cererii.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii având în vedere revocarea actului 8054/DU/28.09.2012 și a măsurii blindării și faptul că alimentarea cu apă a amenajării piscicole a reclamantei se face potrivit A. 67/2009.
În probațiune, pârâtul a depus adresa 8054/DU/28.09.2012, plângerea prealabilă a reclamantei, actul de revocare și dovada comunicării acestuia, A. 141/20.11.2012
Prin completarea cererii, reclamanta a solicitat și anularea Autorizației nr. 123/02.10.2012 și a Autorizației modificatoare nr. 141/20.11.2012, emise pe numele lui G. D., având în vedere că pârâta nu putea dispune autorizarea acestuia pentru amenajare piscicolă și de agrement și pentru funcționare fără acordul reclamantei, întrucât cele două bazine amenajate trebuiau să fie amplasate la o distanță de 500 mp de amenajarea piscicolă și de agrement a reclamantei. Deși s-a dispus revocarea măsurii blindării, alimentarea cu apă a celor două lacuri proprietatea reclamantei se face cu greutate, întrucât în bazinul nr. au fost făcute două orificii, deversarea apei făcându-se în râu. Se solicită și obligarea pârâtei să dispună aducerea bazinului nr. 1 la starea inițială, prin astuparea orificiilor de deversare a apei din bazinul nr. 1 în râu, întrucât debitul de apă pentru alimentarea celor două lacuri ale reclamantei s-a redus. Simpla emitere a adresei de revocare nu a condus la remedierea măsurii în fapt, întrucât pârâta nu a dispus ca numitul G. să remedieze faptic astuparea orificiilor create în bazinul nr. 1 pentru ca apa să se deverseze in cele două lacuri ale reclamantei și nu în râu.
Completarea de acțiune nu a fost motivată în drept.
Prin întâmpinarea formulată la completarea de acțiune, pârâtul a solicitat respingerea cererii. Se arată că cele două autorizații au fost emise cu respectarea dispozițiilor Leg. 107/2006 și ale Ordinelor nr. 799/2012 și 662/2006. Cf. Autorizației nr. 67/2009 – cap. II, pct. 3, emisă pe numele reclamantei, alimentarea cu apă a bazinelor de agrement/păstrăvărie se face din bazinul aparținând vecinului din amonte, G. D., fiind chiar soluția propusă de reclamantă cf. documentației tehnice întocmite de ., care a stat la baza emiterii primului act de reglementare, A. 135/12.12.2006, care a expirat iar, în urma solicitării reclamantei, a fost emisă A. 67/06.05.2009. și cu ocazia verificărilor din anul 2009 s-a constatat, prin procesul verbal nr. 2144/10.04.2009, că alimentarea cu apă se face dintr-un bazin aparținând vecinului din amonte.
Potrivit A. 141/2012, alimentarea amenajării piscicole a numitului G. D. se face din pârâul Savastreni printr-o instalație de captare care a fost executată de acesta cf. A.C. 1/2011 emisă de Primarul . ce privește evacuarea apei, la cap. 4 pct. 4.2 se prevede că apa din bazinul 1 se descarcă in canalul de alimentare cu apă a celor două lacuri piscicole a ., ceea ce înseamnă că alimentarea cu apă a amenajării piscicole a reclamantei se face din bazinul vecinului din amonte, cf. A. 67/2009.
Dacă s-ar anula autorizația lui G. D., alimentarea cu apă a amenajării piscicole a reclamantei nu s-ar mai face cf. A. 67/2009, aceasta fiind nevoită să-și înființeze o nouă captare din care să se facă alimentarea cu apă și numai in baza unui aviz de gospodărire a apelor emis de pârâtă.
S-a mai arătat că nu există o prevedere legală care să impună o distanță minimă de 500 mp între cele două amenajări piscicole, din acest motiv reclamanta nici nu a indicat articolul care prevede o astfel de distanță. Cf. Raportului de încercări nr. 1207T/2012, apa evacuată din bazinul numitului G. este de calitate corespunzătoare vieții piscicole.
Pârâta a depus autorizațiile nr. 123/2012, nr. 135/2008, nr. 1590/2009, p.v. de constatare nr. 2114/2009, plan situație, AC 1/2011, p.v. de recepție la terminarea lucrărilor, raport de încercări nr. 1207T/2012 (filele 52-71).
Prin încheierea din data de 22.04.2013, având in vedere faptul că cererea completatoare viza o terță persoană, instanța i-a pus în vedere reclamantei să arate dacă înțelege să cheme în judecată și pe această persoană, ca pârât și, față de motivele invocate prin acțiune, să fie indicate dispozițiile legale pentru amenajare piscicolă și de agrement încălcate prin emiterea actelor contestate, întrucât reclamanta a invocat generic aceste încălcări.
La data de 27.05.2013, reclamanta a depus o nouă completare de acțiune prin care l-a chemat în judecată, în calitate de pârât, și pe G. D., fiind menținute petitele acțiunii. Ca temei în drept pentru această cerere s-a indicat art. 57 C., neincident în cauză din moment ce G. D. nu poate pretinde aceleași drepturi ca reclamanta.
La termenul din data de 27.05.2013, G. D. a fost introdus în cauză ca pârât, fiind citat. Prin încheierea de ședință de la acea dată, s-a menținut în sarcina reclamantei obligația de a arăta, în scris, dispozițiile legale pentru amenajare piscicolă și de agrement încălcate prin emiterea actelor contestate, întrucât reclamanta a invocat generic aceste încălcări.
Prin întâmpinare, pârâtul G. D. a solicitat respingerea acțiunii arătând, în esență, că amenajarea piscicolă și de agrement construită în loc. Dejani . executată respectând legile și actele normative în vigoare. Pârâtul a depus la dosar actele avute în vedere la autorizare (filele 87-126).
Reclamanta nu a răspuns solicitărilor instanței, arătând în ședința din data de 17.06.2013 că prevederile încălcate sunt cele cuprinse în articolele indicate în completarea acțiunii, respectiv: art. 37 alin. 2 și art. 87 alin. 1 din Leg. 107/1996 precum și O. MMP 799/2012.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile aflate la dosar.
Prin sentința nr.4764/CA/07.10.2013, s-a respins ca rămase fără obiect, petitele din acțiunea formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâtul S. de G. a Apelor B., referitoare la anularea actului nr. 8054/DU/28.09.2012 și la obligarea pârâtei să desființeze blindarea amenajamentului.
Totodată, s-a respins, ca nefondate, petitele din completarea de acțiune, formulate de reclamantă în contradictoriu cu pârâții S. de G. a Apelor B. și G. D., privind anularea Autorizațiilor nr. 123/2012 și 141/2012.
Pentru a hotărî astfel,instanța a reținut următoarele:
Atât reclamanta, cât și pârâtul G. D. dețin, în satul Dejani, . și de agrement, cea a pârâtului G. D. aflându-se în amonte față de cea a reclamantei. Pentru aceste amenajări, cele două părți dețin autorizații de gospodărire a apelor.
La data de 28.09.2012, pârâtul SGA B. a emis adresa 8054/DU/28.09.2012 prin care i-a adus la cunoștință reclamantei că s-a dispus blindarea evacuării folosinței din amonte, ca urmare a pericolului infestării. Deși îmbracă forma unei adrese, față de conținut, actul nr. 8054/DU/28.09.2012 este un act administrativ în accepțiunea prevăzută de art. 2 lit. c din LCA.
Ulterior, la data de 20.11.2012, față de plângerea prealabilă depusă de reclamantă la data de 12.10.2012 sub nr. 8757, pârâtul SGA B. a revocat actul nr. 8054/DU/28.09.2012. Sub acest petit, cererea reclamantei a rămas fără obiect.
Rezultă din pct. 3 al autorizației nr. 67/2009 emise pe numele reclamantei, că ”alimentarea cu apă a amenajării piscicole a acesteia se face din pr. Săvăstreni (Dejani), printr-o captare laterală, de unde apa este condusă printr-un canal deschis aparținând vecinului din amonte; de aici, apa deversează printr-un canal betonat, 0,4x0,7 m într-un cămin de distribuție apoi în cele două lacuri aparținând pensiunii Paradisul Naturii”.
În același timp, prin cf. Autorizației nr. 123/02.10.2012 emise pe numele pârâtului G., evacuarea apei din amenajarea acestuia se face astfel: apa din bazinul nr. 2 se descarcă în bazinul nr. 1 și în pr. Dejani, iar apa din bazinul nr. 1 se descarcă în pr. Dejani. În acest fel, într-adevăr, era afectată alimentarea cu apă a amenajării piscicole a reclamantei, așa cum fusese aceasta autorizată prin actul nr. 67/2009. Însă, autorizația nr. 123/2012 a fost modificată prin Autorizația nr. 141/20.11.2012 (fila 35), stabilindu-se că ”apa din bazinul 1 se descarcă astfel: până în data de 06.05.2014 în canalul de alimentare al celor două lacuri piscicole ale ., iar după data de 06.05.2014 în pr. Dejani, printr-o conductă”. Se stabilește această dată de 06.05.2014 întrucât acesta este momentul până la care autorizația nr. 67/2009, eliberată reclamantei, este valabilă.
Prin Autorizația nr. 141/2012 se revocă, practic, măsurile cu privire la evacuarea apei din amenajarea piscicolă a pârâtului G. D., stabilite prin Autorizația nr. 123/2012, în așa fel însă încât să se respecte Autorizația nr. 67/2009 a reclamantei, însă numai până la data expirării acesteia, 06.05.2014. După data de 06.05.2014, în ipoteza în care pârâtul G. D. va proceda cf. autorizației modificate, în sensul că va descărca apa din bazinul 1 în pârâul Dejani, este o chestiune ce excede cadrului procesual actual. Conflictele dintre reclamantă și pârâtul G., chiar și în măsura in care actele lor nu respectă autorizațiile emise nu sunt de natură a fi soluționate de instanța de contencios administrativ.
Cu privire la motivele de nelegalitate invocate de reclamantă, instanța constată că dispozițiile prev. de art. art. 37 alin. 2 și art. 87 alin. 1 din Leg. 107/1996 precum și O. MMP 799/2012 nu impun obligativitatea respectării unei distanțe între amenajări piscicole vecine. În plus, față de împrejurarea că lacurile reclamantei sunt alimentate de către pârâtul G., cf. celor arătate mai sus, nu rezultă care ar fi interesul practic și actual urmărit de reclamantă prin anularea unor autorizații în baza cărora pârâtul evacuează apa în bazinele reclamantei (adică tocmai ceea ce ea își dorește).
Astfel, cf. art. 37 alin. 2 din Leg. 107/1996, ”Amplasarea pe o distanță de până la 500 m în jurul și în afara zonei de protecție prevăzute la alin. (1) de construcții mai înalte decât o șesime din distanța dintre construcție și limita zonei de protecție, de rețele de înaltă tensiune sau de telecomunicații, de obiective care emit în atmosferă fum sau pulberi, de sisteme de irigații prin aspersiune, ca și plantarea de perdele forestiere se fac numai în baza avizului de amplasament eliberat de autoritatea publică centrală din domeniul apelor”. A.. 1 se referă la instituirea de zone de protecție în jurul platformelor meteorologice, or, în speța de față nu este vorba despre o astfel de zonă de protecție.
Art. 87 din același act normativ este cel care prevede și sancționează fapte care constituie contravenții.
Ordinul Nr. 799 din 6 februarie 2012 privește aprobarea Normativului de conținut al documentațiilor tehnice de fundamentare necesare obținerii avizului de gospodărire a apelor și a autorizației de gospodărire a apelor. Reclamanta nu a arătat, in mod explicit, care dispoziție a acestui ordin a fost încălcată de pârâtul SGA B. prin emiterea actelor contestate iar instanța nu a fost in măsură să identifice o astfel de încălcare.
Nu în ultimul rând, instanța a mai reținut că o eventuală nerespectare a autorizațiilor de către pârâtul G. nu conduce la anularea acestora, reclamanta având deschise alte pârghii legale pentru protecția drepturilor sale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta,criticând hotărârea instanței de fond pentru motivele prevăzute de art. 304 pct.7,8 și 9 Cod Procedură Civilă ,astfel:
Instanța a apreciat greșit actul dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia,aplicând greșit legea.
Astfel,instanța nu a analizat actele reclamantei din care rezultă că autorizarea era în vigoare până în anul 2014,iar autorizarea intimatului G. nu putea fi emisă fără ca acesta să nu perturbe funcționarea reclamantei,motiv pentru care s-a și dispus luarea măsurii de blindare a reclamantei.
Prin adresa nr. 6140/23.07.2013,SGA B. i-a comunicat că intimatul G. a anunțat că în perioada 03-18.08.2013 va executa lucrări de igienizare a bazinelor piscicole pe care le deține,astfel că nu va capta debite de apă din pârâul Dejani,urmând care reclamanta să ia măsuri pentru funcționarea bazinelor piscicole ce îi aparțin.
Instanța de fond nu a sesizat că datorită emiterii autorizației 141/2012, activitatea sa a fost perturbată, ceea ce dovedește că amplasamentele piscicole nu pot funcționa la mai puțin de 500 m,cu atât mai mult cu cât în baza acestei autorizații,intimatul G. și-a revendicat dreptul asupra bazinului de apă ce a fost construit de Statul Român când s-a amenajat râul și nu a aparținut niciodată vecinului din amonte,cum greșit a înțeles instanța.
S-a reținut eronat că alimentarea bazinelor sale piscicole se face dintr-un bazin aparținând vecinului din amonte G. D.,pentru că bazinul respectiv nu aparține acestuia. Mai mult,între cele două proprietăți există un teren aparținând numitului C. D..
Instanța a respins ca nefiind utile cauzei probele prin care urmărea să dovedească că respectivul bazin nu este proprietatea intimatului.
G. D. a acaparat abuziv bazinul de alimentare cu apă a bazinelor piscicole folosite de reclamantă ,iar ca urmare a eliberării autorizației 141/2012, SGA B. a dispus blindarea bazinelor piscicole.
Dacă legea nu ar interzice amplasarea bazinelor în imediata apropiere a bazinelor piscicole ale reclamantei, se pune întrebarea de ce SGA a transmis adresa prin care era înștiințată de igienizare.
Intimatul G. D. a depus întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului,deoarece amenajarea piscicolă și de agrement a fost construită cu respectarea legii. Recurenta își întemeiază susținerile pe dispoz. Legii 107/1996 care nu are legătură cu cauza,ci privește platformele meteorologice.
Nu este real faptul că după primirea Autorizației de gospodărire a apelor a procedat la blindarea amenajamentelor reclamantei. Dimpotrivă, autorizația 141 impune ca în cazul în care se fac lucrări de igienizare a lacurilor piscicole proprii,să notifice în scris . minimum 15 zile înainte de începerea lucrărilor. Statul Român nu are în zonă nici un amenajament (bazin de apă de interes național) din care reclamanta să-și alimenteze lacurile.
În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate,se constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Din motivele expuse de recurentă rezultă că aceasta critică soluția instanței de respingere a cererii de anulare a autorizațiilor 123/2012 și nr. 141/2012 emise pentru intimatul G., considerând că activitatea sa este perturbată prin faptul că SGA a dispus blindarea bazinelor piscicole și în consecință o obligă să-și schimbe soluția de alimentare cu apă.
Motivul invocat se încadrează în dispoz. art 304 pct.8 Cod Procedură Civilă de la 1865,dar nu este fondat.
Astfel,chiar în documentația tehnică întocmită la cererea recurentei pentru autorizarea pensiunii turistice „Paradisul Naturii” ce îi aparține se arată că sursa de alimentare cu apă pentru agrement-recreere (bazinele piscicole) se face din captarea laterală într-un lac aflat în vecinătatea amonte,iar de aici apa deversează printr-un canal deschis în cele două lacuri de agrement ale pensiunii.
Soluția din documentația tehnică a fost preluată în Autorizația de G. a apelor nr. 67/2009,eliberată pe numele recurentei,valabilă până la data de 06.05.2014: Alimentarea cu apă se face din pr. Săvăstreni printr-o captare laterală de unde apa este condusă printr-un canal într-un bazin aparținând vecinului din amonte. De aici apa deversează într-un cămin de distribuție și apoi în cele două lacuri aparținând pensiunii Paradisul Naturii.
Mențiunile din autorizația 67/2009 sunt în acord cu cele din autorizația 141/20.11.2012 eliberată pe numele pârâtului:Apa din bazinul 1 se descarcă astfel:până la data de 06.05.2014 (deci până la încetarea valabilității autorizației eliberate reclamantei) în canalul de alimentare cu apă al celor două lacuri piscicole ale .>
Astfel,recurenta nu poate pretinde că autorizația eliberată intimatului G. D. îi perturbă activitatea,pentru că soluția de evacuare este concordantă cu soluția de alimentare din autorizația eliberată reclamantei. Faptul că pentru o perioadă limitată (15 zile) acest circuit nu funcționează din cauza lucrărilor de igienizare a bazinelor piscicole pe care le execută intimatul nu este un motiv pentru anularea autorizației acestuia. De altfel chiar în autorizația 141 la pct. 6.4 se prevede obligația beneficiarului să notifice în scris atât SGA B. cât și . cazul igienizării lacurilor piscicole proprii (fl.37 ds. Tribunal).
Cât privește blindarea alimentării cu apa din amonte,acesta a fost dispusă de SGA chiar la cererea reclamantei,care invoca pericolul infestării (rezultă din adresa 8054/DU/28.09.2012 fila 5 ds. Trib.),dar nu mai este de actualitate,măsura fiind deja revocată.
Așa cum corect a reținut și instanța de fond,recurenta nu a reușit să indice un temei de drept adecvat privind interzicerea amplasării bazinelor piscicole la mai puțin de 500 m. Legea apelor nr.107/1996 nu cuprinde dispoziții în sensul invocat de recurentă.
Practic,pe de o parte,recurenta reclamă amplasarea bazinelor piscicole ale pârâtului la o distanță prea mică,considerând că acesta o prejudiciază,dar în același timp, își susține dreptul de a se alimenta cu apă exact din aceleași bazine.
Recurenta critică neîntemeiat soluția de respingere a probelor dispusă prin încheierea din 17.06.2013. Față de obiectul cauzei, litigiu administrativ în care se verifică legalitatea unor acte emise de SGA, corect a apreciat instanța că nu sunt utile cauzei proba cu înscrisuri, martori și cercetare locală prin care se dorea a se demonstra că bazinul din care se alimenta pârâtul nu aparținea acestuia, aspect care nici nu a fost susținut și nu are legătură cu autorizațiile de gospodărire a apelor.
Hotărârea atacată este clară și concisă,nu cuprinde motive străine de natura cauzei, așa încât nici motivul prevăzut de art. 304 pct.7 nu este întemeiat.
Pentru aceste motive, în baza art. 312 Cod Procedură Civilă, va fi respins recursul declarat împotriva sentinței civile 4764/CA/07.10.2013 pronunțată de Tribunalul B. -Secția a II-a civilă,de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta . împotriva sentinței civile nr. 4764/CA/07.10.2013, pronunțată de Tribunalul B.-secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.01.2014.
Președinte Judecător Judecător
M. C. M. I. M. R. Grațiela M.
Grefier
C. R.
Red/M.C./ 28.01.2014
Tehnored/CR/29.01.2014, 2 ex
Jud. Fond M.O.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1640/2014.... | Pretentii. Decizia nr. 1413/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
