Anulare act administrativ. Decizia nr. 1641/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1641/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 20-05-2014 în dosarul nr. 15368/62/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 1641/R Dosar nr._
Ședința publică de la 20 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE Lorența B.
Judecător S. P. G.
Judecător R. Grațiela M.
Grefier T. S.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de recurenta reclamantă . SRL B. și recurenta pârâtă C. L. AL COMUNEI MOECIU împotriva sentinței civile nr.493/CA din 29.01.2014 pronunțată de Tribunalul B. –secția a-II-a civilă, De C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. _, având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 13 mai 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării în baza art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 20 mai 2014.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 493/CA/29.01.2014 pronunțată de Tribunalul B. - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta . SRL, în contradictoriu cu pârâtul C. L. AL COMUNEI MOIECIU și în consecință:
S-a anulat art. 1,2,3 și 7 din Hotărârea nr. 21/21.05.2012 adoptată de C. L. Moieciu. S-a respins restul pretențiilor.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
În fapt, prin Hotărârea nr. 21 adoptată de C. L. al comunei Moieciu în data de 21.05.2012 s-a declarat monument al naturii, respectiv rezervația naturală al naturii, respectiv rezervația naturală de tip geologic și peisagistic de interes local, întregul habitat bio-geologic” La Chisotoare”, corespunzătoare habitat R 5417, respectiv 5419, care reprezintă „izvoare petrifiante cu formare de travertin” identic cu terenul de categorie pădure în suprafață de_ m.p. înscris în CF nr._ Moieciu (CF vechi 183 Moieciu de Sus( nr. top. 8248 și 8250, urmând ca în termen de 30 de zile să fie elaborat Regulamentul ariei naturale protejate de interes local „La Chisătoare” și înaintat spre aprobare Consiliului L. Moieciu (art.1).
Prin art. 2 din hotărâre s-a declarat zonă integrantă și de protecție a sitului bio- geologic de izvoare petrifiante cu formare de travertin”La Chisătoare”, suprafața forestieră cuprinsă în . și B, precum și 41 A și B din teritoriul comunei Moieciu, iar prin art. 3 s-a dispus începerea procedurii de obținere a statutului de habitat prioritar UE (*7220) conform Directivei F., Fauna Habitate din 1992” a CE pentru situl „La Chișătoare”.
Art. 4,5,6, din hotărâre au fost revocate prin Hotărârea Consiliului L. Moieciu nr. 13/22.08.2013.
În preambulul hotărârii contestate s-a indicat luarea în dezbatere a proiectului de hotărâre inițiat de către Primarul Comunei Moieciu la cerere nr. 2859/2012 formulată de către 545 persoane, membrii ai Composesoratului de pădure și pășune Moieciu de Jos și Sus și locuitori ai Comunei Moieciu și dovedită cu expertiza Centrului de Ecologice Montană Moieciu de Sus, înregistrată sub nr. 2827/16.05.2012.
Hotărârea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 8 alin.1 lit. d și art. 8 (6) din OUG nr. 57/2007 aprobată prin Legea nr. 49/2011, precum și ale art. 45din Legea nr. 215/2001.
Potrivit dispozițiilor art. 5 alin.1 lit. d din OUG nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale se instituie un regim diferențiat de protecție, consemnare și utilizare, potrivit următoarele categorii de arii naturale protejate de interes județean sau local stabilit numai pe domeniul public sau privat al unităților administrativ-teritoriale după caz”.
Dispozițiile art. 8 alin. 1 litera b din OUG nr.57/2007 stipulează că „instituirea regimului de arie naturală protejată se face prin hotărâre a Guvernului, pentru rezervații științifice, parcuri naționale, monumente ale naturii, rezervații naturale, parcuri naturale, zone unele de importanță internațională, rezervații ale biosferei, geoparcuri, arii speciale de cosemnare, arii de protecție specială avifaunistică”.
Din extrasul CF nr._ a localității Moieciu (nr.CF vechi nr.183 Moieciu de Sus) rezultă că terenul de sub nr. top. 8248, 8250 este proprietatea Obștei Composesoratului de P. Moieciu de Sus și Jos. Acest aspect rezultă și din avizul nr. 746/27.02.2012 emis de Primăria Comunei Moieciu care stabilește că regimul juridic al terenului pe care urmează să se amplaseze Aventura P. Moieciu.
Terenul pe care pârâtul a hotărât declarat rezervația naturală de tip geologic și peisagistic de interes local este proprietatea composesoratului și nu face parte din domeniul public sau privat al unității Administrativ Teritoriale Moieciu, astfel încât nu se putea institui asupra acestuia un astfel de regim de protecție.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 1 lit. b din OUG nr. 57/2007 instituirea regimului de arie naturală protejată se face prin hotărâre a Guvernului pentru rezervațiile naturale și numai regimul de arie naturală protejată de interes local sau județean se poate face prin hotărâre a consiliului local sau județean (art. 8 alin. 1 lit. d).
În speță, s-a instituit în mod nelegal regimul de rezervație naturală asupra unui teren proprietatea composesoratului prin hotărârea de consiliu contestată.
Sub aspectul interesului și dreptului legitim al reclamantei în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, s-a reținut că apărările pârâtei nu au fost reținute, reclamanta justifică calitatea de persoană vătămată prin actul administrativ contestat având în vedere că în baza contractului de închiriere autentificat sub nr. 387 la B.N.P. C. Nicușor a închiriat terenul asupra căruia pârâtul a constituit regimul de monument al naturii.
În ceea ce privește cererea reclamantei de acordare a despăgubirilor în cuantum de 149.975,78 lei acestea nu sunt dovedite, respectiv nu s-a probat că prin adoptarea hotărârii contestate reclamanta a fost pusă în imposibilitatea de a realiza obiectul Adventure P. Moieciu și a continua lucrările autorizate în baza AC nr. 27/2012 emisă de C. Județean B..
De asemenea, nu sunt justificate despăgubirile constând în cheltuieli pentru investițiile efectuate, întrucât realizarea obiectivului este în curs de desfășurare, reclamanta fiind în măsură să solicite prelungirea autorizației de construire.
De astfel, art. 4,5,6 din HCL nr.21/21.05.2012 au fost revocate prin HCL nr.13/22.08.2013.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004 s-a admis în parte acțiunea și s-a dispus anularea art. 1,2 și 3 din HCL nr. 21/21.05.2012.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta . SRL solicitând modificarea în parte a sentinței recurate în sensul obligării pârâtei intimate la plata sumei de_,78 lei reprezentând prejudiciul material suferit de reclamantă ca urmare a emiterii de către pârâtă a HCL nr. 21/21.05.2012, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței recurate. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență că instanța de fond admițând în parte cererea a anulat o . articole din HCL nr. 21/21.05.2012 a respins petitul având ca obiect daune materiale cu motivarea, pe de o parte că nu s-a dovedit legătura de cauzalitate dintre adoptarea respectivei și imposibilitatea reclamantei de a realiza obiectivul „ Aventure P. Moieciu- Zona de Agrement și Activități Turistice” iar, pe de altă parte, despăgubirile nu sunt justificate atâta timp cât anularea hotărârii permite în prezent reclamantei continuarea realizării obiectivului.
În concret reclamanta recurentă a învederat că a închiriat terenul aferent a achiziționat materiale de construcție, a angajat cheltuieli pentru obținerea autorizațiilor necesare dării în funcțiune, a plătit salarii și inclusiv chirie însă pârâta prin HCL nr. 21/21.05.2012 i-a creat o piedică juridică de a utiliza respectivul teren prin sancțiunile de care ar fi fost pasibilă prin încălcarea normelor privind respectarea monumentelor naturii și respectiv o piedică fizică prin îngrădirea efectivă a accesului la teren de către reprezentanții pârâtei, sens în care a formulat plângeri penale.
S-a mai aratat că emiterea unei HCL ulterioare prin care s-a revocat o parte din HCL nr. 21/21.05.2012 inclusiv art. 6, nu s-au diminuate consecințele negative întrucât reclamanta a luat cunoștință de respectiva de la dosarul cauzei, nefiindu-i făcută cunoscută în timp util.
Totodată recurenta reclamantă învederează că din cauza acestor impedimente autorizația de construire a expirat fără a se reuși finalizarea investiției, iar cererea de prelungire a autorizației a fost respinsă față de poziția primăriei comunei Moieciu care nu a considerat justificată prelungirea acesteia.
Reclamanta a mai arătat că față de aspectele mai sus relevate proiectul său și-a pierdut credibilitatea, astfel că a fost pusă în imposibilitatea obținerii finanțării situație ce subzistă și în prezent, chiar și după anularea HCL.
Atitudinea pârâtei i-a creat si reclamantei o stare de neîncredere în reușita acestui proiect riscul ca orice proiect să fie distrus de pârâtă fiind prea mare chiar și pentru a fi asumat de reclamantă.
Efectele păgubitoare ale HCL nr. 21/21.05.2012 dăinuie chiar și după anularea acesteia și pun reclamanta în imposibilitatea de a-și atinge scopul avut în vedere la momentul încheierii contractului de închiriere, astfel că toate cheltuielile avansate de reclamantă nu mai pot fi recuperate.
Reclamanta a mai susținut că pârâta trebuie să suporte despăgubirile chiar și în ipoteza în care se va reuși continuarea și finalizarea investiției deoarece reclamanta este pusă în situația de a relua întreaga procedură de autorizare cu plata tuturor taxelor aferente.
S-a mai indicat cuantumul taxelor achitate pentru avize și autorizații în cuantum de 7145,69 lei, chiria achitată pentru un teren ce nu a putu fi folosit în sumă de 6735 lei, cheltuieli salariale și plăți prestări servicii în sumă de_ lei, materiale, echipamente și instalații în valoare de_,65 lei toate devenite improprii folosirii. Reclamanta arată că a achiziționat un generator electric în valoare de_,80 lei a cărui plată a sistat-o din lipsă de fonduri și pe care vânzătorul refuză îl primească înapoi astfel că a fost nevoită să facă și această plată.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 8 alin.1, 18 alin.3 si 20 din Legea nr. 554/2004.
Recursul a fost legal timbrat la fel ca și cererea introductivă.
Împotriva acestei sentințe a mai declarat recurs, în termen legal, pârâta C. L. AL COMUNEI MOIECIU solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii în tot. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare, după reluarea situației de fapt și a sentinței recurate, recurenta a criticat sentința sub următoarele aspecte:
Soluția de anulare a HCL nr. 21/21.05.2012 este eronată în condițiile în care reclamanta nu justifică calitatea de persoană vătămată, ei nefiindu-i afectat nici un drept sau interes legitim, în sensul art. 2 lit. a și g din Legea nr. 554/ 2004.
Dreptul pe care il invocă reclamanta este acela de a construi pe terenul pe care îl deține închirie iar acesta drept nu suferă nici o atingere prin HCL nr. 21/21.05.2012 aspect reținut și prin sentința recurată. Intenția reclamantei de a da o anumită protecție terenului nu intră în conflict cu dreptul reclamantei de a construi.
Reclamanta nu este nici titulara unui interes legitim pentru că nimeni nu ii contestă dreptul de a construi și de a valorifica obiectivul pe care și l-a propus.
Recurenta pârâtă mai arată că, este adevărat că prin adoptarea art. 1,2 si 3 din hcl nr. 21/21.05.2012 se încalcă dispozițiile art. 5 lit. d din OUG 57/2007 însă cel vătămat, respectiv Composesoratul, care este titularul dreptului de proprietate asupra viitoarei arii protejate nu a atacat hotărârea de consiliu local.
Recursul a fost legal timbrat.
Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept.
Reclamanta . SRL a formulat întâmpinare la recursul formulat de pârâta C. L. AL COMUNEI MOIECIU ( f. 19) prin care a solicitat respingerea recursului declarat învederând că justifică deopotrivă și un drept dar și un interes de a solicita anularea HCL nr. 21/21.05.2012 întrucât deși nu este proprietara ci doar chiriașa unei părți din terenul ce face obiectul hotărârii scopul avut în vedere la încheierea contractului de închiriere, respectiv construirea parcului de agrement nu mai poate fi atins ca urmare a declarării terenului monument al naturii. Mai mult, chiar dacă autorizația de construire nu a fost retrasă, prin chiar cuprinsul HCL nr. 21/21.05.2012 s-a învederat că accesul și implicit construirea pe terenul în speță se va face cu încălcarea normelor legale în materie hotărârea fiind comunicată și MAI în vederea prevenirii infracțiunilor.
Pârâta C. L. AL COMUNEI MOIECIU a formulat întâmpinare la recursul formulat de reclamanta . SRL ( f. 25) prin care a solicitat respingerea recursului declarat învederând următoarele:
Prin HCL 21/2012 nu s-a contestat dreptul reclamantei de a construi în baza Autorizației de Construire 27/2012.
De asemenea, prin HCL nr. 21/2012 nu s-a revocat dreptul obținut de reclamantă de a construi.
Între HCL 21/2012 și autorizația de construire nr.27/2012 nu există nici o legătură.
Reclamanta însăși a insistat în adresa de prelungire a autorizației de construire întrucât nu a reușit finalizarea construcției ( nici nu a început această construcție, s.n.) „ în mod exclusiv din cauza lipsei resurselor financiare și întârzierea furnizării de către producătorii și distribuitorii echipamentelor necesare”.
C. L. Moieciu nu răspunde pentru faptele unor persoane fizice despre care reclamanta a afirmat că sunt reprezentanții lui.
Reclamanta nu a invocat la fondul procesului că a fost împiedicată să preia posesia. Nimeni, la ordinul Consiliului L. Moieciu nu a împiedicat pe reclamantă să-și realizeze investiția.
Părțile nu au solicitat administrarea de probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor art. 304 ind. 1 c.pr.civ. și recursurile declarate în cauză, Curtea constată următoarele:
Recursul declarat de reclamanta . SRL, încadrat de instanță în prevederile art.304 ind.1 c.pr.civ. este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Recursul vizează exclusiv greșita respingere a petitului având ca obiect despăgubiri, reclamanta explicitând și motivând in extenso cererea introductivă prin cererea de recusr pe care ,de altfel o întemeiază pe dispozițiile de drept comun, neindicând și nestructurând cererea ca pe o veritabilă cale de atac. Cu toate acestea argumentele avute în vedere de către instanța de fond în susținerea soluției nu au fost combătute in mod convingător.
În esență instanța de fond reține că nu a fost produsă dovada că sumele solicitate cu titlu de despăgubiri coincid cu consecințele patrimoniale ale adoptării hotărârii contestate.
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale în sensul art. 8 alin.1 și 18 alin.3 din Legea nr. 554/2004 raportat la arz. 1349 și următoarele NCCIV aplicabil în cauză, este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și prezența vinovăției.
Curtea reține și validează ca fiind corect reționamentul instanței de fond în sensul că nu s-a dovedit raportul de cauzalitate dintre efectele HCL nr. 21/21.05.2012 și presupusul prejudiciu suferit de reclamantă.
Din actele dosarului rezultă că, deși prin art. 4 și 5 din HCL nr. 21/21.05.2012 s-a dispus retragerea avizului acordat autorizației de construire acordate reclamantei, acest articol a fost revocat prin HCL nr. 13/22.08.2012 ( f.176 dos fond) la recomandarea emitentului autorizației care a specificat că nu poate da curs cererii de revocare a autorizației de construire urmare revocării avizului întrucât aceasta a intrat în circuitul civil ( f. 89 dos fond).
În acest context art. 4 și 5 din HCL nr. 21/21.05.2012 nu au produs nici un efect juridic și prin urmare nici un prejudiciu material.
Art. 6 din HCL nr. 21/21.05.2012 prin care s-a notificat reclamantei respectarea dispozițiilor legii 49/2011 precum și comunicarea aceluiași aspect către MAI pe lângă faptul că a fost revocat prin HCL nr. 13/22.08.2012 nu modifică cu nimic efectele respectivului act normativ, lege aplicabilă erga omnes și a cărei necunoaștere nu putea fi invocată nici de destinatari și nici de organele chemare să asigure respectarea acesteia. Prin urmare o atenționare cu privire la potențiala aplicare a unor dispoziții legale nu poate fi privită drept o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii.
Aspectul de substanță al HCL nr. 21/21.05.2012, respectiv art. 1, 2 și 3 și care nu au fost revocate de către emitent fiind anulate de către instanța de fond rezidă în esență în încadrarea terenului aparținând Composesoratului de pădure și pășune Moieciu de sus și de jos din care o parte a revenit prin închiriere reclamantei în categoria de monument al naturii, zonă integrantă și de protecție a sitului bio-geologic și demararea procedurii de obținere a statutului de habitat prioritar UE.
Trebuie subliniat că reclamanta nu a dovedit că simpla atribuire a acestui statut terenului în speță nu a condus la revocarea autorizației de construire și nici a avizelor obținute de reclamantă în vederea realizării parcului de agrement anvizajat. Mai mult nimeni nu a contestat dreptul reclamantei de a construi. În aceeași ordine de idei, la respingerea cererii de prelungire a autorizației de construire din 19.06.2013 ( f.82 dos fond ) Primăria Comunei Moieciu și nu pârâta a considerat nejustificată această prelungire .
Referitor la aceeași prelungire de autorizație, Primăria Comunei Moieciu și nu pârâta, ulterior emiterii HCL nr. 21/21.05.2012 și deci independent de aceasta se opune acestei prelungiri ( f. 82 dosar fond).
În ce privește îngrădirea accesului fizic al reclamantei pe terenul în cauză, prin HCL nr. 21/21.05.2012 nu s-a dispus vreo măsură în acest sens iar persoanele fizice responsabile pentru aceste fapte, străine de dosarul cauzei nu se regăsesc în cadrul procesual de față, neputându-i-se imputa pârâtei aceasta presupusă faptă ce excede cauzei.
Nu în ultimul rând reclamanta doar afirmă și nu dovedește în vreun fel faptul că o potențială solicitare de finanțare ar fi eșuat din cauza statutului juridic conferit prin HCL nr. 21/21.05.2012 terenului deținut de reclamantă cu titlu de închiriere
Pentru toate aceste considerente, de fapt și de drept, validând raționamentul instanței de fond în sensul neîndeplinirii condițiilor cumulativ prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale, constatând incidența art. 312 alin. 1 c.pr.civ., Curtea va respinge recursul declarat de recurenta reclamantă.
Recursul declarat de pârâta C. L. AL COMUNEI MOIECIU încadrat de instanță în prevederile art.304 ind.1 c.pr.civ. este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Recursul vizează exclusiv lipsa calității procesuale active a reclamantei prin prisma nejustificării unui drept sau interes legitim în sensul art. 2 lit. a și g din Legea nr. 554/ 2004 și practic reitereză, în esență, aspectele invocate prin întâmpinarea formulată în faza procesuală anterioară, cu excepția mențiunilor din alineatul final al întâmpinării unde se subliniază că potrivit art. 7 din OUG 57/2007 regimul de protecție se stabilește indiferent de deținătorul terenului.
Curtea reține că reclamanta în speța de față, fiind direct vizată prin art. 4 5 și 6 ale HCL nr. 21/21.05.2012 ce face obiectul cauzei, justifică un drept ce i-a fost încălcat în sesnul art. 2 alin.1 lit. a din Legea nr. 554 /2004.
Mai mult chiar textul de lege indicat de pârâtă în întâmpinarea depusă la dosarul de fond al cauzei certifică această legitimare procesuală chiar în calitatea sa de simplu detentor precar ( deținător ) și nu proprietar al terenului în speță.
În consecință, pentru toate aceste considerente, de fapt și de drept, constatând incidența art. 312 alin. 1 c.pr.civ., Curtea va respinge recursul declarat de recurenta pârâtă.
Față de soluția pronunțată, raportat la dispozițiile art. 274 c.pr. civ. va respinge cererile recurentelor având ca obiect cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de reclamanta . SRL și pârâta C. L. AL COMUNEI MOIECIU împotriva sentinței civile nr. 493/CA/29.01.2014 pronunțată de Tribunalul B. - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în prezentul dosar pe care o menține.
Respinge cererile recurentelor având ca obiect cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20.05.2014.
Președinte JudecătorJudecător
B. Lorența G. S. P. R. Grațiela M.
Grefier
Pt. T. S.
aflată în concediu de odihnă
semnează grefier șef
C. C.
Red.M.G./18.07.2014
Dact.R.P../18.07.2014
Jud. Fond: A.V.
4 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2365/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1640/2014.... → |
|---|
