Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1640/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1640/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 20-05-2014 în dosarul nr. 2288/62/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.1640/R Dosar nr._
Ședința publică din data de 20 mai 2014
Completul constituit din:
Președinte: Lorența B. - judecător
G. S. P. - judecător
R. Grațiela M. - judecător
T. S. - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta . B. împotriva sentinței civile nr.6220/CA din 04.12.2013 pronunțată de Tribunalul B. –secția a-II-a civilă, De C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, având ca obiect „anulare act de control taxe și impozite”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 13 mai 2014, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 20 mai 2014.
CURTEA
P. sentința civilă nr. 6220/CA din 04.12.2013 pronunțată de Tribunalul B. –secția a-II-a civilă, De C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, s-a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B..
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs recurenta reclamantă . B. care a solicitat casarea sentinței civile în sensul anulării în parte a deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare și a Raportului de inspecție fiscală, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea căii de atac s-au invocat următoarele:
Societatea recurentă a livrat și livrează locuințe care îndeplinesc condițiile de aplicare a cotei reduse de 5% prevăzute la art.140 alin.2/1 lit.c din Legea nr.571/2003.
Suma de 52.898 lei contestată rezultă în urma calculării de către organul de inspecție fiscală a TVA supliment de plată, aferentă vânzării unui imobil către cumpărătorii M. A. și D. C..
Pentru toate locuințele livrate care au făcut obiectul contestației, societatea îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege pentru aplicarea cotei reduse.
Organul de inspecție fiscală a considerat în mod eronat că pentru cazul vânzării imobilului către cei doi cumpărători, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.140 alin.2/1 lit.c Cod fiscal prin raportare la o condiție de formă prevăzută de pct.23 alin.10 și 11 din HG. nr.44/2004 care cere forma autentificată la notar a unei declarații pe propria răspundere dată de cumpărător înainte sau în momentul livrării bunului imobil, din care să rezulte că nu a mai achiziționat o altă locuință cu cotă redusă de 5%.
În cazul cumpărătorilor menționați, există declarații scrise, sub semnătură privată, date la momentul semnării antecontractului de vânzare-cumpărare urmate de declarații în formă autentică date ulterior momentului semnării contractului de vânzare-cumpărare.
Chiar dacă declarațiile notariale au fost semnate ulterior perfectării contractelor de vânzare-cumpărare, aplicarea cotei reduse este o obligație în sarcina vânzătorului, fiind vorba despre aplicarea principiilor aflării adevărului și a realității economice.
Până la data de 01.01.2010, în normele metodologice nu era prevăzut un termen limită până la care să fie prezentată respectiva declarație. Este importantă proba faptului că nu s-a mai achiziționat o locuință cu cota redusă de 5%, probă care poate fi făcută și prin declarația sub semnătură privată la momentul livrării, certificată ulterior prin declarația dată în formă autentică.
Chiar organele fiscale invocă dispozițiile art.140 alin .3 Cod fiscal.
Condiția formei declarației nu se regăsește în codul fiscal, ci în Normele metodologice de aplicare a acestei condiții.
În opinia recurentei, au fost respectate condițiile de formă prevăzute de art.140 alin.2/1 lit.c Cod fiscal și spiritul de lege privind livrarea de locuințe ca parte a politicii sociale a Statului Român.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.20 din Legea 554/2004 și ale art.488 alin.1 pct.8 NCPC.
Intimata Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului reluând apărările expuse în fața primei instanțe.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art.488 pct.8 NCPC și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
Limitele recursului, sub aspectul întinderii analizei instanței, se rezumă la partea din RIF și din decizia de impunere atacate privind TVA aplicabilă vânzării primei locuinței către cumpărătorii M. A. și D. C..
Cu privire la aceeași tranzacție, s-a reținut atât de organul fiscal cât și de prima instanță că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru aplicarea cotei reduse de 5% TVA întrucât condiția prevăzută de art.140 alin.2/1 lit.c pct.1 Cod fiscal (în cazul persoanelor necăsătorite, să nu fi deținut și să nu dețină, fiecare sau împreună, nicio locuință în proprietate pe care au achiziționat-o cu cota de 5%) nu a fost probată în forma prevăzută de pct.23 alin.10 și 11 din HG nr.44/2004.
Conform pct.23 alin.11 din HG. nr.44/2004, vânzătorul va aplica cota de 5% dacă din contractele încheiate rezultă că la momentul livrării vor fi îndeplinite toate condițiile impuse de art.140 alin.2/1 lit.c Cod fiscal și este în posesia declarației prevăzute de alin.10 (declarație pe proprie răspundere autentificată la notar).
A..10 pct.23 mai arată faptul că declarația menționată va fi păstrată de vânzător pentru justificarea aplicării cotei reduse.
În prezenta cauză, la momentul efectuării controlului (21.03.2012 – 21.05.2012) vânzătorul . a prezentat declarațiile autentificate ale cumpărătorilor încheiate la data de 09.04.2012, ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
În situația din prezenta cauză, până la momentul încheierii contractului, cumpărătorii au prezentat declarații pe propria răspundere în formă neautentificată, ulterior prezentând vânzătorului și declarațiile autentificate.
În privința condițiilor prevăzute de art.140 alin.2/1 Cod fiscal, se constată că în cauză s-a făcut dovada îndeplinirii acestora.
P. normele de aplicare a acestui articol, s-a mai introdus o condiție, respectiv cea a formei autentice.
Această condiție suplimentară a fost solicitată pentru a garanta în plus veridicitatea afirmației cumpărătorului în sensul dovedirii condiției principale prevăzute de codul fiscal.
Însă, interpretarea normei prevăzută de pct.23 alin.10 și 11 din HG. nr.44/2004 trebuie realizată în sensul aplicării legii, nu al neaplicării acesteia. La momentul controlului, exista dovada îndeplinirii tuturor condițiilor prevăzute de art.140 alin.2/1 Cod fiscal în sensul aplicării cotei reduse de 5% la momentul tranzacției.
Lipsa declarației în formă autentică a fost acoperită ulterior, fără a se produce vreo vătămare vreuneia dintre părțile contractante sau statului prin organul fiscal, iar declarația în forma autentică se afla la momentul controlului în posesia vânzătorului, cu rolul de a justifica aplicarea cotei reduse.
Faptul că aceea declarație poartă o dată ulterioară încheierii contractului, în condițiile în care cumpărătorii au formulat anterior declarație pe proprie răspundere, nu poate conduce la concluzia neîndeplinirii condiției prevăzute de Codul fiscal.
Nefiind dovedită nicio vătămare prin stabilirea cotei reduse de 5% și nefăcându-se dovada, de către organul fiscal a lipsei, la momentul aplicării cotei, a vreuneia dintre condițiile prevăzute de legea organică (Legea nr. 571/2003), nu există un temei al recalculării cotei de TVA, în mod greșit prima instanță interpretând și aplicând normele de drept material.
În considerarea celor expuse anterior, Curtea va admite recursul, va casa hotărârea atacată și, rejudecând, va admite acțiunea în sensul anulării în parte a Deciziei de impunere nr.F-BV 382 din 28.05.2012 și a RIF. nr.F-BV 363 din 28.05.2012.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanta . împotriva sentinței civile nr. 6220/CA/04.12.2013 pronunțată de Tribunalul B. - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, pe care o casează și, rejudecând,
Admite acțiunea formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. și, în consecință,
Anulează în parte Raportul de inspecție fiscală nr. F-BV 363/28.05.2012 și Decizia de impunere nr. F-BV/28.05.2012 cu privire la sumele de 52.898 lei (TVA stabilită suplimentar), 11.692 lei (dobânzi aferente sumei de 52.898 lei) și 8.219 lei (penalități aferente sumei de 52.898 lei).
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.05.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
B. Lorența G. S. P. R. Grațiela M.
Grefier,
T. S.
Red.LB./20.05.2014
Dact.TS./02.06.2014
Jud.fond:Vîrceoroveanu T.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 1641/2014. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 122/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
