Anulare act administrativ. Decizia nr. 1871/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1871/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 20-06-2014 în dosarul nr. 10471/62/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.1871/R Dosar nr._
Ședința publică din data de 20 iunie 2014
Completul constituit din:
Președinte: M. I. M.
Judecător: M. C.
Judecător: Mauela F.
Grefier: M. F.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâtul M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice împotriva sentinței civile nr. 6438/CA/17.12.2013 pronunțată de Tribunalul B. - Secția a II-a civilă,de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul reclamant C. C., personal, lipsă fiind reprezentantul legal al recurentului pârât M. M.,Familiei,Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și al intimatei pârâte C. de E. a Persoanelor cu handicap B..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată depuse la dosarul cauzei, prin serviciul registratură al instanței, concluzii scrise din partea intimatului reclamant C. C..
Se constată că recursul formulat de recurenta pârâtul M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice este declarat și motivat în termenele prevăzute de art. 301 și 303 Cod procedură civilă și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar conform prevederilor art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Intimatul reclamant C. C., identificat cu .I. . nr._, având CNP_,declară că nu are alte cereri de formulat sau probe de propus.
Nefiind alte cereri de formulat, probe de administrat, instanța, în baza art. 150 Cod procedură civilă coroborat cu dispozițiile art. 316 Cod procedură civilă, încheie dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului promovat în cauză.
Intimatul reclamant C. C. solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii primei instanțe, fără cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului dedus judecății, în raport de actele și lucrările de la dosarul cauzei.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 6438/CA/17.12.2013 pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost admisă acțiunea formulată și precizată de reclamantul C. C. C. în contradictoriu cu pârâtele C. de E. a Persoanelor cu Handicap B., prin DGASPC B. și MMFPSPV București, pentru DPPH - C. Superioară de E. a Persoanelor Adulte cu Handicap, a anulat decizia nr._/07.12.2012 emisă de MMFPSPV București - DPPH - C. Superioară de E. a Persoanelor Adulte cu Handicap și certificatul de respingere a încadrării în grad de handicap nr. 4878/18.09.2012 eliberat de C. de E. a Persoanelor cu Handicap B. și a obligat pârâta C. de E. a Persoanelor cu Handicap B. să procedeze la evaluarea contestatorului, în vederea stabilirii gradului de handicap și a emiterii unui certificat în acest sens.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantul a fost încadrat în grad mediu de handicap, prin Certificatul nr. 1532/13.03.2008 eliberat de către pârâta C. de E. a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, grad menținut până la data de 20.09.2011 când a fost emis Certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 5047, prin care a fost modificat gradul de handicap, în „ușor”.
Ulterior, prin Certificatul nr. 4878/18.09.2012, evaluând dosarul și propunerea serviciului de evaluare a reclamantului, pârâta C. de E. a Persoanelor Adulte cu Handicap a respins cererea de încadrare a acestuia în grad de handicap, apreciind că nu se încadrează în criteriile medico-psihosociale aprobate prin Ordinul nr. 762/31.08.2007 al MMFES și Ordinul nr. 1992/19.11.2007 al MSP.
Prima instanță a mai reținut că, împotriva cererii de respingere a încadrării în grad de handicap, reclamantul a formulat contestație care a fost respinsă prin Decizia nr._/07.12.2012 de către C. Superioară de E. a Persoanelor Adulte cu Handicap, menținând aceeași motivare, a nerespectării criteriilor medico-psihosociale.
Prin nota de ședință depusă pentru termenul de judecată din 03.12.2013, pârâta C. Superioară de E. a Persoanelor Adulte cu Handicap a învederat instanței de fond că la baza emiterii certificatului nr. 4878/18.09.2012 au stat actele medicale prezentate de contestator, fiind emis astfel avizul medical la data de 22.08.2012 de medicul specialist oftalmolog, prin care s-a arătat că reclamantul percepea mișcarea mâinii cu ochiul drept, iar ochiul stâng este fără corecție optică, concluzionându-se astfel că acesta nu poate fi încadrat în grad de handicap. S-a menționat că diagnosticul și parametrii funcționali din avizul oftalmologic din 2012 sunt în concordanță cu scrisorile medicale emise de Spitalul M. Central „C. D.” București în 2004. A apreciat pârâta că actele obținute de contestator ulterior neîncadrării reclamantului în gradul de handicap, nu fac obiectul acestei contestații deoarece, comisiile s-au pronunțat asupra gradului de handicap în baza actelor prezentate la acea dată și nu pentru acte noi (viitoare) care au fost obținute de reclamant după ce s-au pronunțat comisiile locală și superioară.
Prima instanță a reținut că pârâta a făcut referire în mod eronat la concordanța dintre diagnosticul care a condus la respingerea cererii de stabilire a gradului de handicap și scrisorile medicale emise de Spitalul M. Central „C. D.” București în 2004, câtă vreme, ulterior emiterii acestor scrisori medicale, reclamantul a fost încadrat în grad mediu de handicap. Mai mult, avizul medicului de specialitate, care a stat la baza respingerii cererii de încadrare în grad de handicap, prin certificatul nr. 4878/18.09.2012, nu a fost emis ca urmare a examinării reclamantului ci, în baza unor scrisori medicale ce nu sunt în concordanță cu actele care au fost avute în vedere la stabilirea gradului de handicap prin certificatele anterioare. De altfel, la un control efectuat de reclamant ulterior respingerii încadrării în grad de handicap (fila 73), a fost stabilit un alt diagnostic decât cel menționat în actele medicale invocate în apărare de către pârâtă, constatându-se că ochiul drept prezintă dezlipire de retină, având o deficiență vizuală de 1/3.
Prima instanță a mai reținut că, deși potrivit art. 90/2 alin. 4 din Lg. 448/2006, deciziile emise de C. superioară pot fi atacate la secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, toate aceste neconcordanțe cât și susținerile reclamantului nu au putut fi verificate de instanță în lipsa unor evaluări medicale de specialitate a reclamantului, de către medici specializați, independenți, în cadrul unei expertize judiciare.
Prima instanță a mai arătat că, într-adevăr, încadrarea într-o categorie de handicap se face pe baza unor criterii de diagnostic clinic, stabilite de legiuitor însă, în cauză, modalitatea de stabilire a încadrării în grad de handicap nu a fost una efectivă, raportul de evaluare complexă cuprinzând date insuficiente, extrase incomplet din scrisori medicale anterioare, fără nicio examinare a reclamantului.
Mai mult, prima instanță a mai reținut că, prin decizia nr._/07.12.2012 emisă de C. Superioară de E., prin care a fost respinsă contestația este nemotivată, C. mărginindu-se doar la a prelua motivarea din Certificatul nr. 4878/18.09.2012, prin care a fost respinsă cererea de încadrare în grad de handicap și fără a arăta considerentele pentru care reclamantul nu se încadrează în criteriile medico-psihosociale aprobate prin Ordinul nr. 762/31.08.2007 al MMFES și Ordinul nr. 1992/19.11.2007.
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice a declarat recurs, în termenul legal, prin care a solicitat admiterea recursului, respingerea acțiunii promovate de către reclamant și menținerea actelor administrative contestate.
În motivare, a arătat că, din documentele medicale depuse la dosar, reiese că reclamantul a fost diagnosticat cu dezlipire de retină operată în anul 2004, glaucom, VOD=p.m.m. și VOS=1 f.c., or, conform criteriilor din Ordinul nr._, capitolul 2 - Funcții senzoriale, secțiunea I – Evaluarea gradului de handicap în afecțiunile funcțiilor vederii, au acces la încadrarea în grad de handicap persoanele cu afecțiuni cromice primar sau secundar oculare, indiferent de etiologie, iar încadrarea efectivă în grad de handicap ușor, mediu, accentuat sau grav se stabilește în funcție de valoarea parametrilor funcționali, respectiv acuitatea vederii, mono-bioculară și modificările câmpului vizual de la ochiul cel mai bun.
Coroborând ancheta socială efectuată în cauză, din care a rezultat că reclamantul este o persoană autonomă cu datele care indică valoarea parametrilor funcționali, respectiv acuitatea vizuală VOD (vederea ochiului drept)=p.m.m. (percepe mișcarea mâinii) și VOS (vederea ochiului stâng)=1 f.c. (fără corecție), cele două comisii au stabilit corect, în opinia recurentei, că reclamantul nu se încadrează în criteriile stabilite de Ordinul nr. 762/31.08.2007 al MMFES.
În drept a fost invocată aplicarea art. 304 pct. 7 și 9, art. 304 ind. 1 c.pr.civ.
Cererea de recurs este scutită de obligația de plată a taxei judiciare de timbru conform art. 17 din Legea nr. 146/1997, modificată.
Intimatul reclamant, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare conform art. 308 alin. 2 c.pr.civ.
Părțile nu au mai solicitat administrarea altor probe în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor art. 304 ind. 1 c.pr.civ., a art. 304 c.pr.civ. și recursul declarat de pârâtul M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, Curtea constată că acesta este neîntemeiat.
Motivul de recurs invocat, referitor la greșita aplicare a legii, se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 c.pr.civ., dar nu este întemeiat.
Astfel, în fața primei instanțe reclamantul a contestat actele administrative prin care C. Superioară de E. a Persoanelor Adulte cu Handicap a respins cererea sa de încadrare în grad de handicap.
Ceea ce s-a contestat în cauză a fost reținerea de către autoritatea publică a faptului că, deși anterior reclamantul a fost încadrat în grad de handicap, în baza avizelor medicale eliberate de către medici oftalmologi, la reevaluarea din luna septembrie 2012, s-a reținut că nu mai sunt îndeplinite criteriile din Ordinul nr._, capitolul 2 - Funcții senzoriale, secțiunea I – Evaluarea gradului de handicap în afecțiunile funcțiilor vederii.
Fiind contestată această situație de fapt și având în vedere evoluția avizelor medicale eliberate reclamantului începând din anul 2008, astfel cum de altfel a fost recunoscută și de către intimata pârâtă prin nota de ședință depusă dosar (fila 97 dosar tribunal), prima instanță a solicitat efectuarea unei expertize medico legale care să stabilească, după examinarea efectivă a reclamantului, dacă afecțiunile acestuia se încadrează în criteriile medico – psihosociale prevăzute de Ordinul nr. 762/2007.
Cu toate acestea, instituțiile interogate sub acest aspect – Laboratorul de Medicină Legală B., Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperarea Capacității de Muncă București – au informat prima instanță că nu au competența să efectueze o astfel de expertiză, în opinia acestora, competența aparținând exclusiv intimatei pârâte și C. Superioară de E. a Persoanelor Adulte cu Handicap, părți în cauză.
În aceste condiții, față de incertitudinea diagnosticului medical al intimatului reclamant, care rezulta din chiar actele medicale aflate în evidența intimatei pârâte și, implicit, a recurentei pârâte, incertitudine care nu a putut fi clarificată față de cele reținute anterior, în mod legal, prima instanță a admis acțiunea precizată, promovată de către reclamant și a anulat actele administrative contestate, obligând pârâta la o examinarea efectivă a acestuia, în vederea stabilirii gradului de handicap și a emiterii unui certificat în acest sens.
În plus, Curtea mai reține că, în mod legal, a reținut prima instanță lipsa de motivare a actelor administrative anulate, întrucât în nici unul dintre acestea nu se arată, în concret, motivul pentru care intimatul reclamant nu se mai încadrează în grad de handicap, deși anterior, începând cu luna aprilie 2008 și până în luna septembrie acesta a fost încadrat în grad de handicap mediu sau ușor, astfel cum rezultă din actele depuse la dosar (filele 7-11).
Pentru toate aceste considerente, constatând incidența art. 312 alin. 1 c.pr.civ., Curtea va respinge recursul declarat de recurentul pârât M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice împotriva sentinței civile nr. 6438/CA/17.12.2013 pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâtul M. M.,Familiei,Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice împotriva sentinței civile nr. 6438/CA/17.12.2013 pronunțată de Tribunalul B. - Secția a II-a civilă,de contencios administrativ și fiscal, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.06.2014.
Președinte,Judecător,Judecător,
M. I. M.,M. CeolpanManuela F.
Grefier,
Pt.M. F.
aflată în concediu de odihnă
semnează grefier șef
C. C.
Red.M.I.M./11.07.2014
Tehnored.M.F./ /2 ex.
Jud.fond:
| ← Pretentii. Decizia nr. 173/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Obligaţia de a face. Decizia nr. 1423/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
