Obligaţia de a face. Decizia nr. 1423/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1423/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 24-04-2014 în dosarul nr. 4534/62/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 1423/R/2014
Ședința publică de la 24 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A.-G. S.
Judecător O. M. B.
Judecător D. M. S.
Grefier V. P.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul B. E. împotriva sentinței civile nr. 5760/19.11.2013, pronunțată de Tribunalul B. – secția a II civilă și de contencios administrativ în dosarul nr._, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Recursul este declarat și motivat de recurentul reclamant B. E. în termenele și condițiile prevăzute de art. 485 și 487 NCPCIV și este timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar (filele 19-20 dosar). În cuprinsul cererii de recurs s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Instanța constată că în cauza dedusă judecății a fost îndeplinită procedura reglementată de art. 486 - 487 din noul cod de procedură civilă.
Având în vedere că recurentul pârât a solicitat judecarea cauzei și în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, în baza actelor existente la dosar, instanța rămâne în pronunțare.
În deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului dedus judecății, constată:
Prin sentința civilă nr.5760/CA/19.11.2013, Tribunalul B.-secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul B. E., în contradictoriu cu pârâta Instituția P. Județului B.–Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor B..
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal și motivat, reclamantul B. E., solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului, recurentul-reclamant a susținut, în esență, că normele Ordonanței de urgență a Guvernului nr.9/2013, care impun plata timbrului de mediu în vederea înmatriculării unui autovehicul contravin dreptului Uniunii Europene.
Recursul a fost timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și 15 bani timbru judiciar (f.19-20).
Intimata-pârâtă Instituția P. Județului B. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor B. a depus întâmpinare (f.26-28), prin care solicită respingerea recursului.
Analizând actele si lucrările dosarului, sentința atacată, față de motivele invocate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, din motivele ce vor fi expuse în continuare.
În fapt, reclamantul a achiziționat un autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene.
Pârâta a refuzat să dea curs cererii reclamantului de a proceda la înmatricularea autovehiculului în România, fără plata timbrului de mediu, prevăzut de Ordonanța de urgență a Guvernului nr.9/2013.
În drept, problema care se ridică este aceea de a stabili dacă legislația internă – în temeiul căreia se condiționează înmatricularea autovehiculului, adus dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, de plata timbrului de mediu - este compatibilă cu prevederile dreptului Uniunii Europene.
Potrivit art.110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție”.
Trebuie amintit de la bun început că, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții de Justiție a Uniunii Europene, dreptul de a obține rambursarea unor taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii reprezintă consecința și completarea drepturilor conferite justițiabililor de dispozițiile dreptului Uniunii care interzic astfel de taxe. Prin urmare, statul membru este obligat, în principiu, să restituie taxele percepute cu încălcarea dreptului Uniunii.
Statele membre pot impune taxe noi pe vehicule din rațiuni legate de politica de mediu sau politica generală prin intermediul unor dispoziții legislative noi, cu condiția ca aceste impozite să nu fie de natură să descurajeze importul bunurilor originare din alte state membre, în favoarea produselor naționale, și să nu încalce astfel articolul 110 TFUE.
În urma pronunțării de către C.J.U.E a hotărârii în cauza C‑402/09, privind pe I. T. împotriva României, prin care s-a stabilit că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională, autoritățile române trebuiau să aleagă între două opțiuni pentru a se conforma cu obligațiile ce le revin în temeiul dreptului Uniunii: fie desființarea taxei pe poluare și rambursarea sumelor percepute în temeiul acestei taxe contribuabililor care o plătiseră deja, însoțită de introducerea sau de neintroducerea unei taxe noi conforme cu articolul 110 TFUE pentru viitor, fie menținerea taxei pe poluare (indiferent de denumire), dar să o solicite fără a menține discriminarea între autovehiculele din parcul auto național și cele importate.
Prin O.U.G. nr. 9/2013 s-a instituit un regim care impune, în cazul tuturor vehiculelor, importate sau neimportate, plata unui timbru de mediu, în următoarele situații, prevăzute la art.4:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Curtea apreciază că toate situațiile enumerate, astfel cum sunt formulate, nu sunt afectate de discriminarea constatată în Hotărârea T. și nu există niciun alt motiv pentru a considera că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr.9/2013 sunt contrare dreptului Uniunii Europene.
Așa fiind, Curtea reține că instanța de fond a respins în mod corect cererea de chemare în judecată, care din considerentele expuse mai sus nu putea fi admisă, iar criticile aduse de recurent sunt nefondate, drept pentru care, făcând aplicarea dispozițiilor art.496, alin.(1) din codul de procedură civilă adoptat prin Legea nr.134/2013, va respinge, ca nefondat, recursul declarat și va menține sentința atacată, ca legală și temeinică. Fără cheltuieli de judecată în recurs, nefiind solicitate de intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul - reclamant B. E. împotriva sentinței nr. 5760/CA/19.11.2013, pronunțată de Tribunalul B. - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, data de 24 aprilie 2014
Președinte, A.-G. S. | Judecător, O. M. B. | Judecător, D. M. S. |
Grefier, V. P. |
redDMS23.05.2014/tehnoredVP23.05.2014/4ex
jud fond S. Ș. M.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 1871/2014. Curtea de Apel... | Refuz soluţionare cerere. Decizia nr. 1970/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
