Anulare act administrativ. Sentința nr. 110/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 110/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 04-07-2014 în dosarul nr. 194/64/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă nr. 110/F Dosar nr._
Ședința publică din data de 04 iulie 2014
Completul constituit din:
Președinte - D. M. S. - judecător
C. R. - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii formulată reclamanta S.C. C. A. B. S.A. în contradictoriu cu pârâtul M. M. și Schimbărilor Climatice – Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Mediu având ca obiect „anulare act administrativ”.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 26 Iunie 2014, încheierea de ședință din acea dată face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța, în vederea deliberării în baza art. 394 alin. 2 și art. 396 alin. 1 Cod procedură civilă adoptat prin Legea nr. 134/2010, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi 04 Iulie 2014.
CURTEA
Asupra cauzei deduse judecății, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel B. sub numărul unic de dosar_ /08.04.2014, reclamanta S.C. „C. A. B.” S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M. M. și Schimbărilor Climatice – Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Mediu: modificarea în tot a Deciziei nr._/27.02.2014 a Comisiei de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Ministerului M. și Schimbărilor Climatice – Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Mediu, în sensul admiterii contestației formulate împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr._/17.01.2014 și anularea Notei ca netemeinică și nelegală, precum și a actului subsecvent constând în notificarea nr._/CG/21.01.2014.
În motivarea acțiunii sale, reclamanta a arătat că, în calitate de autoritate contractantă, a derulat procedura de atribuire a contractului de lucrări nr.L20120609/04.07.2012, în urma căreia a fost declarată câștigătoare oferta depusă de IDECON S.A.U. ZARAGOZA – lider al Asocierii IDECONSA – VIACO SIGLO XXI – FELDIOARA, iar pe durata executării acestui contract a fost încheiat Actul adițional nr.1 prin care s-a modificat valoarea sumei minime pentru certificatele interimare de plată de la 2.000.000 la 500.000 lei, această modificare fiind justificată de obținerea autorizațiilor de construire doar pentru lucrările dintr-o parte a loturilor, care reprezintă aproximativ 18% din valoarea totală contractuală, situație care duce la un rezultat negativ în Cash-Flow, creând dificultăți în execuția lucrărilor.
A mai arătat reclamanta că, prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr._/17.01.2014, DG AM POS MEDIU a stabilit o corecție financiară de 5% din valoarea Certificatelor Interimare de Plată cu o valoare mai mică de 2.000.000 lei aferente activităților desfășurate în baza Contractului de lucrări, reținându-se că prin semnarea Actului adițional nr.1 autoritatea contractantă a modificat condițiile inițiale de plată și, implicit, a acordat un avantaj evident Contractorului, înlesnindu-i fluxul de numerar față de situația cunoscută și obținută la momentul câștigării licitației, fiind astfel încălcate principiile care stau la baza atribuirii contractului de achiziție publică reglementate de art.2 alin.2 din OUG nr.34/2006, art.204 alin.1 din același act normativ, precum și prevederile notei de subsol „i)” aferente subpunctului 2.2. din Anexa la O.U.G. nr.66/2011. De asemenea, reclamanta a învederat că, prin decizia nr._/27.02.2014 a Comisiei de Soluționare a Contestațiilor numită de către DG AM POS Mediu, a fost respinsă contestația administrativă pe care a formulat-o împotriva acestei Note.
Reclamanta susține că Nota a fost emisă fără respectarea prevederilor legale, iar decizia de soluționare a contestației administrative este netemeinică întrucât, în primul rând, temeiul legal al corecției financiare (pct.2, subpunctul 2.4 din Anexa la O.U.G. nr.66/2011) nu este aplicabil în cauză, întrucât acesta are în vedere acele contracte a căror valoare este sub plafonul/pragul stabilit de legislația națională privind achizițiile publice pentru publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, în timp ce valoarea contractului de lucrări în cauză depășește acest prag.
În al doilea rând, reclamanta arată că Nota este nelegală deoarece situația de fapt reținută nu poate fi sub nicio formă subsumată temeiului de drept al corecției financiare, chiar și pentru ipoteza în care acesta ar fi fost aplicabil contractului în cauză, având în vedere că se invocă nota de subsol „i”, aferentă subpunctului 2.2. din Anexa la O.U.G. nr.66/2011, care vizează modificarea contractului, deși încadrarea abaterii s-a făcut la subpunctul 2.4, care vizează atribuirea contractului. În consecință, reclamanta susține că fapta imputată – încheierea Actului adițional nr.1 – nu este specifică etapei procesului de achiziție, ci etapei executării contractului, astfel că încadrarea juridică dată prin Nota contestată este greșită.
În al treilea rând, reclamanta susține că modificarea valorii minime a certificatelor interimare de plată nu poate fi reținută ca o încălcare a principiului tratamentului egal, în măsura în care o astfel de modificare era expres permisă în temeiul Contractului de lucrări și, de asemenea, nu implică o modificare substanțială a condițiilor inițiale, mai ales raportat la nesolicitarea vreunui anume „flux de numerar” prin documentația de atribuire sau la cauza care a determinat modificarea survenită. În acest sens, reclamanta a invocat prevederile pct.14.6, 1.1.6.9, 13.1., 13.2 din Contractul de lucrări, care permit efectuarea de modificări.
Referitor la respectarea principiilor incidente în materia achizițiilor publice, reclamanta a arătat că prin modificarea valorii minime a certificatelor interimare de plată nu numai că nu a fost afectat Proiectul în plan financiar, dar măsura a fost dispusă tocmai în vederea favorizării bunei derulări a acestuia, în caz contrar ajungându-se la încălcarea unui important principiu național și comunitar în materia achizițiilor publice, și anume acela al eficienței utilizării fondurilor publice, întrucât execuția lucrărilor în cadrul Proiectului ar fi fost blocată, aspect justificat prin Nota justificativă la Actul adițional nr.1/11.04.2013. În plus, reclamanta mai arată că este evident disproporționată aplicarea unei corecții financiare fără observarea caracterului complex al procedurii, specificității contractului de achiziție publică, necesității protejării interesului public, fiind necesar să se asigure o corelare rezonabilă între „fapta constatată” și necesitatea aplicării „măsurii sancționatorii” și să se îndepărteze arbitrariul în realizarea verificărilor asupra procedurilor de achiziție publică desfășurate.
În ce privește aplicabilitatea Ghidului COCOF 07/0037/03 („Ghidul”), reclamanta a menționat că invocarea acestor dispoziții este lipsită de rațiune în măsura în care constituie un act ce are ca obiect trasarea de orientări pentru stabilirea corecțiilor financiare care trebuie aplicate abaterilor detectate, act emis pentru a fi avut în vedere câtă vreme în legislația națională nu există vreun act normativ sancționator în materie, fapt ce a determinat asumarea acestuia contractual de către părți.
Reclamanta mai arată că AM POS Mediu avea obligația de calculare a valorii creanței bugetare prin aplicarea procentului de corecție prevăzut în Anexa la ordonanță, stabilit în speță, prin raportare la subpunctul 2.4. din Anexă, din valoarea contractului de lucrări, nefiind permisă vreo altă modalitate de determinare a cuantumului creanței bugetare decât prin raportare la cuantumul corecției, care la rândul lui se determină prin raportare la valoarea contractului de lucrări, astfel că Nota de constatare este nelegală și din această perspectivă.
Referitor la condițiile prevăzute de lege pentru constatarea unei nereguli, reclamanta a învederat că fapta reținută de echipa de control nu întrunește unul din elementele constitutive ale neregulii, în sensul avut în vedere de OUG nr.66/2011, nefiind o abatere care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit.
Mai mult, arată reclamanta, nu sunt îndeplinite nici condițiile de procedură în vederea emiterii Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, întrucât nu a fost respectat termenul de 90 de zile instituit de legiuitor, conform art.21 alin.(23) din OUG nr.66/2011, pentru finalizarea verificării și emiterea proceselor-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare.
De asemenea, reclamanta a mai învederat că titlul de creanță este nelegal și din perspectiva emiterii sale cu încălcarea Ordonanței nr.15/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislația din domeniul achizițiilor publice pentru POS Mediu 2007 – 2013, ca urmare a nerespectării de către echipa de control a obligațiilor instituite în sarcina sa de art.8 alin.1 din OG nr.15/2013.
În drept, reclamanta a invocat aplicabilitatea art.1 alin.1 și art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004, art.2 alin.1 lit.a), j), u), art.3, art.17, art.21, art.27 alin.2, art.33, art.51, art.60 din OUG nr.66/2011, punctul 2, subpunctul 2.4, precum și nota de subsol „i” aferentă subpunctului 2.2 din Anexa la OUG nr.66/2011, art.27 din HG nr.875/2011, art.204 din OUG nr.34/2006, OG nr.15/2013, Ordinului nr.2112/2013 de aplicare a OG nr.15/2013, Ordinului nr._ /1489/_, Ordinului nr.1126/2013.
Acțiunea a fost timbrată cu 50 lei taxă judiciară de timbru (f.120).
Pârâtul M. M. și Schimbărilor Climatice a formulat întâmpinare (f.127-134 dosar), prin care a solicitat respingerea, ca nefondată, a acțiunii reclamantului, având în vedere că de esența cauzei este a se stabili dacă reclamanta, în calitate de autoritate contractantă, a modificat, ulterior atribuirii, clauzele contractului încălcând astfel prevederile art.2 din OUG nr.34/2006 referitoare la principiile care stau la baza atribuirii contractului de achiziție publică. De asemenea, în aceeași ordine de idei, pârâtul mai arată că încadrarea abaterii în prevederile pct.2.4 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011 este corectă, deoarece actul adițional se referă la emiterea unor documente, respectiv Certificate Interimare de Plată (CIP-uri), ce privesc valori de sub 2.000.000 lei, iar în situația în care corecția financiară ar fi trebuit să fie aplicată în baza pct.1 din anexă, așa cum susține reclamanta, procentul corecției financiare ar fi fost aplicat la valoarea contractului de lucrări (conform chiar aprecierii reclamantei) situație în care, având în vedere valoarea contractului de lucrări, cuantumul final al aplicării corecției ar fi avut o valoare mult mai mare.
Pârâtul mai susține că reclamanta este în eroare și cu privire la faptul că modificarea valorii minime a certificatelor intermediare de plată ar fi fost expres permisă în temeiul contractului de lucrări, întrucât în realitate condițiile inițiale, referitoare la valoarea sumei minime pentru certificatele intermediare de plată, cunoscute operatorilor economici la momentul lansării procedurii de achiziție publică și implicit stipulate în contract, au fost modificate în favoarea ofertantului câștigător, fiind dezavantajați operatorii economici interesați care, cunoscând valoarea sumei minime pentru certificatele intermediare de plată stabilită în documentația de atribuire și care, neavând un flux de numerar suficient pentru a susține lucrările, nu s-au mai prezentat la licitație, astfel că, procedând astfel, reclamanta a încălcat atât principiul tratamentului egal prevăzut de art.2 alin.(2) din O.U.G. nr.34/2006, față de ceilalți ofertanți participanți la procedură și față de operatorii economici interesați, cât și prevederile art.204 alin.(1) din O.U.G. nr.34/2006 și clauzele inițiale ale contractului nr.L20120609/04.07.2012 (CL9).
În susținerea punctului său de vedere, pârâtul mai arată că finanțarea contractului în a cărui procedură de atribuire a fost săvârșită abaterea de la legalitate de către contestator se face majoritar din fonduri post-aderare acordate de la bugetul Uniunii Europene, condiționat de stricta respectare a legalității în utilizarea lor, în special a prevederilor referitoare la achizițiile publice.
De asemenea, pârâtul mai arată că nici susținerea reclamantei referitoare la neindicarea cuantumului corecției financiare nu este fondată, întrucât la pct.10 și 11 din Nota de constatare sunt menționate atât procentul corecției financiare, cât și valoarea creanței bugetare rezultate prin aplicarea acestei corecții.
Referitor la susținerea reclamantei, de neîntrunire a condițiilor privind caracterul de neregulă, pârâtul arată că prin nerespectarea prevederilor art.2 alin.(2) și art.204 alin.(1) din O.U.G. nr.34/2006, precum și a clauzelor contractuale prevăzute la art.1 alin.(4), art.8 lit.a) alin.(14) și art.13 alin.(12) din Contractul de finanțare nr._/21.07.2009, autoritatea contractantă s-a abătut de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate, fiind astfel întrunite condițiile pentru existența neregulii, inclusiv aceea ca acțiunea sau inacțiunea beneficiarului să fi putut prejudicia bugetul, având în vedere că efectele unei nereguli se produc la momentul înaintării către autoritatea de management a cererii de rambursare.
În ce privește susținerea reclamantei în sensul că emiterea Notei de constatare s-a făcut cu nerespectarea termenului instituit de legiuitor, pârâtul arată că, potrivit art.21 alin.(24) din O.U.G. nr.66/2011, termenul de 90 de zile pentru finalizarea activității de verificare poate fi prelungit în mod corespunzător, dar nu mai mult de 90 de zile, în cazuri justificate, iar în speță motivul prelungirii termenului a fost modificarea componenței echipei de control numite inițial. În plus, arată reclamantul, termenul legal de 90 de zile nu constituie un termen de decădere sau de prescripție.
Pârâtul mai arată că nu este fondată nici susținerea reclamantei în sensul că echipa de control nu a ținut seama de prevederile O.G. nr.15/2013, întrucât în urma efectuării unei analize documentare, echipa de control a constatat că modificarea prin act adițional a unui contract, ținând cont și de data acestei modificări, nu se încadrează în prevederile OG nr.15/2013 pentru suportarea de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului M. și Schimbărilor Climatice, a sumelor aferente corecțiilor financiare aplicate.
În drept, pârâtul a invocat dispozițiile art.205 din Codul de procedură civilă, O.U.G. nr.34/2006 și H.G. nr.925/2006 republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare (f.141-155 dosar), prin care a reiterat argumentele din acțiunea introductivă.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, depuse de părți la dosar.
Analizând actele, lucrările cauzei și susținerile părților, Curtea reține următoarele:
În fapt, urmare a Suspiciunii de Neregulă nr.140/10.07.2013, emisă de Direcția Fondul de Coeziune – Serviciul Monitorizare, echipa de control din cadrul Ministerului M. și Schimbărilor Climatice – Direcția Generală AM POS Mediu a efectuat un control documentar cu privire la încheierea actului adițional nr.1/11.04.2013 la contractul de lucrări nr.L20120609/04.07.2012 (CL9) cu încălcarea prevederilor legale care reglementează domeniul achizițiilor publice.
În urma acestui control a fost întocmită Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr._/17.01.2014 (f.26-35 dosar), prin care s-a reținut că modificarea, prin actul adițional nr.1/11.04.2013 la contractul de lucrări nr.L20120609/04.07.2012 (CL9), a valorii sumei minime pentru certificatele intermediare de plată, de la 2.000.000 lei la 500.000 lei (justificată de obținerea autorizațiilor de construire doar pentru lucrările dintr-o parte a loturilor, care reprezintă aproximativ 18% din valoarea totală contractuală, situație care duce la un rezultat negativ în Cash-Flow, creând dificultăți în execuția lucrărilor), a creat un avantaj evident Antreprenorului, înlesnindu-i acestuia fluxurile de numerar față de situația cunoscută și obținută la momentul câștigării licitațiilor, fiind, în același timp, dezavantajați operatorii economici interesați care, cunoscând valoarea sumei minime pentru certificatele intermediare de plată, stabilită în documentația de atribuire, și neavând un flux de numerar suficient pentru a susține lucrările, nu s-au mai prezentat la licitație.
Prin urmare, echipa de control a constatat încălcarea principiului tratamentului egal prevăzut de art.2 alin.(2) din O.U.G. nr.34/2006, atât față de ceilalți ofertanți participanți la procedură, cât și față de operatorii economici interesați, precum și a prevederilor art.204 alin.(1) din O.U.G. nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, aplicând, în consecință, potrivit prevederilor pct.2.4 din Anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr.66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, o corecție financiară de 5% din valoarea Certificatelor Interimare de Plată cu o valoare mai mică de 2.000.000 lei aferente activităților desfășurate în baza contractului de lucrări nr.L20120609/04.07.2012, rezultând o creanță bugetară în valoare de 567.775,48 lei, fără TVA, din care: 392.446,50 lei contribuție din fonduri UE, 60.021,23 lei contribuție publică națională de la bugetul de stat și 115.307,75 lei TVA (recuperabilă, după caz).
Împotriva acestei Note de constatare reclamanta S.C. „C. A. B.” S.A. a formulat contestație (f.36-64 dosar), prin care a solicitat anularea titlului de creanță atacat, cu consecința anulării sumei și măsurii stabilite și înscrise în Nota de stabilire a creanței bugetare.
Contestația a fost respinsă prin Decizia nr._/27.02.2014 a Comisiei de soluționare a contestațiilor numită de Directorul general al Direcției Generale Autoritatea de Management pentru Programul Operațional sectorial de Mediu (f.65-72 dosar).
Examinând argumentele alegate de reclamantă în acțiunea introductivă de instanță, Curtea reține, în primul rând, că deși situația de fapt a fost corect reținută de echipa de control care a întocmit Nota de constatare, încadrarea juridică este greșită.
Astfel, corecțiile/reducerile financiare aplicabile cheltuielilor aferente proiectelor finanțate din fonduri europene și/sau din fonduri publice naționale aferente acestora în caz de nerespectare a reglementărilor privind achizițiile publice sunt prevăzute în Anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr.66/2011, cu modificările ulterioare (forma în vigoare în perioada încheierii Actului adițional nr.1/2013 și a emiterii Notei de constatare), în mod distinct după cum valoarea contractului de achiziție publică în cauză este egală, mai mare (pct.1.1.-1.12.) sau mai mică (pct.2.1.-2.4.) decât plafonul/pragul stabilit în legislația națională privind achizițiile publice pentru care există obligația publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
În mod greșit, echipa de control a încadrat abaterea constatată în prevederile pct.2.4 din Anexa menționată mai sus, potrivit cărora încălcarea principiului tratamentului egal în achizițiile publice care privesc contracte a căror valoare este mai mică decât plafonul/pragul stabilit în legislația națională privind achizițiile publice pentru care există obligația publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, deși valoarea contractului de lucrări nr.L20120609/04.07.2012 (CL9), fiind de 68.211.170,33 lei, fără TVA, se situează peste pragurile prevăzute de art.55 alin.(2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.34/2006 pentru publicarea anunțului de participare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Nu este întemeiată susținerea pârâtei, conform căreia depășirea sau nu a acestui prag se analizează în cauză după valoarea Actului adițional nr.1/2013, întrucât prevederile Anexei la Ordonanța de urgență a Guvernului nr.66/2011 sunt clare în sensul că valoarea după care se stabilește depășirea sau nu a pragului este cea a contractului de achiziție publică. Această concluzie este întărită și de faptul că obiectul actului adițional nu l-a constituit atribuirea de bunuri, lucrări sau servicii suplimentare, ci doar modificarea unei clauze a contractului inițial, menită să înlesnească executarea acestuia, astfel că nu se poate considera că actul adițional reprezintă un contract de sine stătător.
Curtea apreciază că este întemeiată susținerea reclamantei în sensul că încheierea actului adițional nu intră în sfera procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică, ci se situează în faza executării acestui contract, astfel că nu îi sunt aplicabile dispozițiile art.204 alin.(1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.34/2006, cu modificările și completările ulterioare, care reglementează obligația autorității contractante de a încheia contractul de achiziție publică cu ofertantul câștigător numai pe baza propunerilor tehnice și financiare cuprinse în respectiva ofertă.
În ce privește încălcarea principiului tratamentului egal, prin încheierea actului adițional, Curtea reține că acest principiu, prevăzut de art.2 alin.(2) lit.”b” din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.34/2006, privește procedura de atribuire a contractului de achiziție publică și nu faza executării acestui contract, astfel că, în cauză, întrucât actul adițional a fost justificat de apariția unei situații neprevăzute în executarea contractului de lucrări, și anume obținerea autorizațiilor de construire doar pentru o parte din lucrările contractate, ceea ce ar fi însemnat, în redactarea inițială a contractului, ca plata antreprenorului să fie făcută cu întârziere, cu consecința afectării negative a fluxului de numerar inițial proiectat de acesta, nu se poate reține că a fost creat vreun avantaj acestui antreprenor, în dauna vreunuia dintre competitori.
De altfel, urmare a conștientizării importanței strategice a proiectelor de infrastructură în atingerea gradului de absorbție și îndeplinirea angajamentelor asumate de România în cadrul Tratatului de aderare la Uniunea Europeană, precum și creșterea ritmului de implementare a lucrărilor prin asigurarea unui flux de numerar adecvat aferent contractelor de infrastructură în scopul accelerării procesului de implementare a programelor operaționale, cu impact direct asupra gradului de absorbție a fondurilor europene, Ministrul M. și Schimbărilor Climatice, împreună cu miniștrii fondurilor europene și transporturilor, au emis un ordin comun (nr.2.487/1.126/1.321/2013), publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, nr.667/31.10.2013 - ulterior încheierii Actului adițional nr.1/2013, dar înainte de emiterea Notei de constatare a neregulii - prin care s-a prevăzut posibilitatea autorităților contractante de a iniția modificarea contractelor de lucrări finanțate prin Programul operațional sectorial Mediu, în sensul reducerii valorii minime a certificatelor interimare de plată.
Așa fiind, Curtea apreciază că, prin încheierea actului adițional, reclamanta nu a încălcat principiul tratamentului egal.
În ce privește cerința creării vreunui prejudiciu în dauna bugetului Uniunii Europene, bugetelor donatorilor publici internaționali și/sau fondurilor publice naționale aferente acestora, existența acesteia nu poate fi prezumată, ci trebuie în concret dovedită, iar în cauză echipa de control și, ulterior, pârâtul, nu au dovedit că s-a creat un astfel de prejudiciu prin încheierea Actului adițional nr.1/2013.
Prin urmare, se poate concluziona că abaterea, astfel cum a fost constatată și sancționată prin Nota de constatare nr._/17.01.2014, menținută prin Decizia nr._/27.02.2014, nu există.
Curtea apreciază, de asemenea, că fapta reclamantei, de a încheia Actul adițional nr.1/2013, nu poate fi încadrată nici în dispozițiile pct.1.4. sau 2.2. ale Anexei la Ordonanța de urgență a Guvernului nr.66/2011, întrucât acest act adițional nu are ca obiect atribuirea de bunuri, lucrări sau servicii suplimentare, ci doar modificarea unei clauze a contractului inițial, menită să înlesnească executarea acestuia, astfel că nu se poate considera că actul adițional reprezintă un contract de sine stătător. Așa fiind, nu sunt incidente în cauză nici precizările de la pct.2, nota „i)”, care sunt aplicabile numai abaterilor încadrabile în prevederile pct.2.2..
În consecința celor reținute mai sus, Curtea apreciază că atât Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr._/17.01.2014 întocmită de Ministerului M. și Schimbărilor Climatice – Direcția Generală AM POS Mediu, cât și Decizia nr._/27.02.2014 a Ministerului M. și Schimbărilor Climatice – Direcția Generală AM POS Mediu, prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva Notei de constatare, sunt nelegale și netemeinice, drept pentru care petitul acțiunii privind anularea celor două acte este fondat și urmează a fi admis ca atare.
În ce privește petitul acțiunii care vizează anularea actului subsecvent constând în Notificarea nr._/CG/21.01.2014, Curtea constată că acest act reprezintă de fapt adresa de comunicare a Notei de constatare, nefiind un act administrativ și, în plus, această adresă de înaintare nu a făcut obiectul contestației soluționate prin Decizia nr._/27.02.2014, drept pentru care acest petit este vădit neîntemeiat și urmează a fi respins.
Față de considerentele evocate mai sus, Curtea, făcând aplicarea dispozițiilor art.51 alin.(2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.66/2011, comb. cu art.18 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, va admite în parte acțiunea formulată de reclamantă și, în consecință, va dispune anularea Deciziei nr._/27.02.2014 a Ministerului M. și Schimbărilor Climatice – Direcția Generală AM POS Mediu și Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr._/17.01.2014 întocmită de Ministerului M. și Schimbărilor Climatice – Direcția Generală AM POS Mediu. Va respinge acțiunea, în rest, referitor la petitul de anulare a adresei de înaintare („Notificare”) nr._/CG/21.01.2014.
Văzând prevederile art.453 din codul de procedură civilă adoptat prin Legea nr.134/2010, instanța va lua act că nu s-au solicitat în cauză cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite, în parte, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. „C. A. B.” S.A., înregistrată la Registrul Comerțului sub nr.J_, având codul fiscal RO1096128, cu sediul procesual ales la „B. și Asociații” S.P.R.L., în București, . nr.70, sector 2, în contradictoriu cu pârâtul M. M. și Schimbărilor Climatice, cu sediul procesual ales în București, Calea Ș. V. nr.30-32, sector 4 și, în consecință:
Anulează Decizia nr._/27.02.2014 a Ministerului M. și Schimbărilor Climatice – Direcția Generală AM POS Mediu și Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr._/17.01.2014 întocmită de Ministerului M. și Schimbărilor Climatice – Direcția Generală AM POS Mediu.
Respinge, în rest, acțiunea.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de recurs se depune la Curtea de Apel B..
Pronunțată în ședința publică de azi, data de 04 iulie 2014.
Președinte Grefier
D. M. SpăriosCerasela R.
Red/DMS/24.07.2014
Tehnored/CR/24.07.2014, 4 ex.
| ← Refuz acordare drepturi persecutaţi politic D.L nr. 118/1990.... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... → |
|---|
