Obligaţia de a face. Decizia nr. 294/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 294/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 30-01-2014 în dosarul nr. 477/119/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 294/2014
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. M. B.
Judecător D. M. S.
Judecător A.-G. S.
Grefier V. P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul Kajacsa A. împotriva sentinței civile nr. 1711/22 mai 2013, pronunțată de Tribunalul C. - secția civilă în dosarul nr._, având ca obiect „obligația de a face”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 16 ianuarie 2014, când părțile au lipsit, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 23 ianuarie 2014, respectiv pentru astăzi 30 ianuarie 2014.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 1711/CA/22.05.2013 pronunțată de Tribunalul C. - Secția Civilă a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul K. A. împotriva pârâtei Instituția P. Județului C. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor având ca obiect - obligație de înmatriculare fără plata taxei privind emisiile poluante a autov. marca Renault Megane, cu nr. de identificare VF1KA_.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut în esență că dispozițiile Legii nr. 9/2012 nu mai instituie un regim discriminatoriu neconform cu art. 110 TFUE deoarece în modul actual de reglementare al taxei de emisii poluante această taxă se achită pentru toate mașinile second hand indiferent de unde au fost achiziționate, dacă taxa nu a mai fost deja plătită.
Împotriva sentinței civile susmenționate a declarat recurs reclamantul K. A. ,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arata în esență că Noțiunea de taxa cu efect echivalent, rezulta din jurisprudența Curții Europene și se constată că orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare ale acesteia, așa zisei taxa de poluare constituie o taxa cu efect echivalent în sensul articolului 25 (actualmente 38) CE (a se vedea, în special, hotărârile din 17 iulie 1997, Haahr Petroleum, C-90/94, R.. p. 1-4085, punctul 20, din 2 aprilie 1998, Outokumpu, C-213/96, R.. p. 1-1777, punctul 20, precum și cea din 5 octombrie 2006, Nadasdi și N., C-290/05 și C-333/05, încă nepublicată în Recueil, punctul 39).
Taxa pentru emisiile poluante, este instituita asupra tuturor autoturismelor înainte de prima lor înmatriculare în România și se aplică fie la vânzarea autovehiculului, fie, în cazul unei achiziții intracomunitare, astfel cum este definită în Legea nr. 9/2012, la obținerea dreptului de a dispune de un autoturism în calitate de proprietar și, cel mai târziu, de la înmatricularea sa pe teritoriul național. Cu alte cuvinte, tranzacțiile de autovehicule interne sunt favorizate fata de importuri atâta timp cât cele interne care privesc autovehiculele pentru care nu s-a achitat nici o taxa pe poluare pot ocoli cu ușurința transferul „oficial de proprietate" astfel că și taxa să fie ocolită, în defavoarea autovehiculelor importate pentru care actele de transfer de proprietate nu se pot ocoli în mod legal. Elementul de discriminare este evident atât față de legislația internă cât și de cea UE.
După cum a statuat deja Curtea, articolul 90 CE (actualmente art. 110 din Tratatul Privind Uniunea Europeana) reprezintă în cadrul Tratatului CE (actualmente Tratatul Privind Uniunea Europeana) o completare a dispozițiilor privind suprimarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurenta, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii fata de produsele provenind din alte state membre (hotărârile din 15 iunie 2006 Air Liquide Industries Belgium, C-393/04 sî C -41/05, inca nepublicata în Recueil, punctul 55 și jurisprudența citata, precum și Nadasdi ., punctul 45).
In vederea garantării neutralității impozitelor interne din perspectiva concurentei dintre autovehiculele de ocazie care se afla deja pe piața națională și autovehiculele similare importate dintr-un alt stat membru decât România, trebuie comparate efectele accizelor instituie asupra acestei ultime categorii cu cele ale accizelor reziduale care se aplica primei categorii de autovehicule, deja supuse acestei taxe la prima lor înmatriculare. . Curții rezultă că un sistem de taxare nu poate fi considerat compatibil cu articolul 90 CE (actualmente art. 110) decât dacă este organizat astfel încât să excludă orice posibilitate ca produsele importate sa fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale, și, prin urmare, să nu producă, în nici un caz, efecte discriminatorii (hotărârile Haahr Petroleum, citata anterior, punctul 34 și din 23 octombrie 1997, Comisie/G., C-375/95 R., p. 1-5981, punctul 29).
Tot în sensul celor de mai sus, solicită a se avea în vedere hotărârea Curții Europene de Justiție (Camera Intâi) pronunțată la data de 7 aprilie 2011 care a statuat - ca răspuns la întrebarea preliminarie formulata în cadrul unui litigiu aflat pe rolul Tribunalului Sibiu1 - ca articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulate în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzura de pe piața națională. Legea nr. 9/2012, privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, a încălcat principiul ..poluatorul plătește", nu se mai poate aplica în forma promulgată fiind discriminatorie, abuzivă și confuză. Este încălcat principiul neretroactivității legii civile, principiu consacrat de prevederile art.15 alin. 2 din Constituție și de art. 6 din Codul civil. Principiul neretroactivității legii este esențial pentru protecția drepturilor omului în fața legii. N-ar exista nici o siguranță pentru particulari dacă, atâta vreme cât o lege este în vigoare, iar ei s-au conformat prevederilor acesteia, s-ar putea repune în discuție, după abrogarea ei, actele încheiate conform dispozițiilor legale. Altfel spus, legea este un ordin al legiuitorului, iar un ordin nu poate fi valabil decât pentru viitor, nu se poate pretinde cetățenilor supunerea față de o lege pe care nu o puteau cunoaște, întrucât nu există. Principiul neretroactivității este valabil pentru orice lege, indiferent de domeniul de reglementare al acesteia.
In încheiere, concluziile finale, cei care dețin în prezent o mașină deja înmatriculată în țară și o utilizează, fără să o vândă, nu plătesc niciun fel de taxă. Deși, e clar, mașina respectivă poluează funcționând. Tot în așa fel cei care cumpăra și nu transcriu, nici ei nu sunt obligați la plata acestei taxe. Se încalcă, așadar, principiul „poluatorul plătește", deci numai care aplică dreptul civic, adică trecerea obligațiilor pe numele lor sunt obligați să plătească.
Cei care și-au înmatriculat mașinile în țară, după ce au câștigat în instanță dreptul de a le fi înmatriculată mașina fără plata taxei auto sau le-a fost restituită taxa deja plătită, în baza unor sentințe judecătorești definitive, va trebui să plătească taxa la vânzarea mașinii. În acest caz, e încălcat un principiu de drept care constă în autoritatea lucrului judecat
Există o categorie de vehicule de camping (autorulote), care prin natura lor sunt mașini cu utilizare sezonieră. Ele sunt folosite poate 2-3 luni pe an. Posesorii lor trebuie, însă, să plătească acest timbru de mediu la aceleași cote ca și în cazul unei mașini destinate utilizării cotidiene. „Poluatorul plătește", un principiu corect în teorie, injust aplicat în practică.
S-a solicitat admiterea recursului,modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta Instituția P. Jud. B. .
În drept au fost invocate prevederile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată, față de motivele invocate, Curtea constata că recursul este nefondat.
Corect instanța de fond a constatat că în speță există –din partea pârâtei –un refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantului. Acesta din urma a invocat neconcordanța Legii nr. 9/2012 - în vigoare la data formulării acțiunii introductive de instanță - cu normele de drept comunitar (art. 110 TFUE) astfel incit prima instanță era datoare a examina susținerile recurentului pârât în acest sens.
Recurentul reclamant și-a întemeiat cererea introductiva de instanță pe prevederile art. 25,28,90 din Tratatul Constitutiv al U.E., coroborate cu cele ale art. 148 alin.2 si 4 din Constituția României.
Anterior datei de 01.01.2013 erau avute in vedere tocmai situațiile juridice distincte apărute ca efect al suspendării art. 4 alin.2 din Lege, prin O.U.G. nr. 1/2012, respectiv situația in care s-a dobândit dreptul de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și situația în care se solicita pentru prima oara transcrierea dreptului de proprietate în România,asupra unui autovehicul rulat, pentru care nu a fost achitată „taxa speciala ..sau taxa de poluare. „
In prima situație era datorată taxa, iar în cea de-a doua, obligația de plată a aceleiași taxe fusese suspendată,prin efectul O.U.G. nr. 1/2012., ceea ce era de natură a crea un tratament fiscal discriminatoriu,interzis de art. 90(110) din TCE,deoarece se diminua posibilitatea introducerii în țară a unor autoturisme second hand inițial înmatriculate într-un alt stat membru comunitar, față de cele second hand deja înmatriculate în România.
Jurisprudența Curții de Justiție Europene este constantă în sensul că un sistem de taxare nu poate fi considerat compatibil cu art.90 din TCE decât dacă este organizat astfel încât” sa excludă orice posibilitate ca produsele importate sa fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale și, prin urmare, să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii”.
În speță însă măsura suspendării dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 a încetat la data de 01.01.2013 ca efect al aplicării O.U.G. nr. 1/2012 astfel încât nu se poate susține cu temei că reclamantul recurent este supus unui tratament fiscal discriminatoriu. Refuzul pârâtei de a proceda la înmatricularea autovehiculului reclamantului în lipsa obligației acestuia de a plăti taxa de emisii poluante este justificat în aceste condiții ,astfel încât, față de prevederile art. 4 alin. 1 din Lege (care prevăd clar categoriile de autoturisme ce cad sub incidența acestei taxe) cererea reclamantului este nefondată.
Așa fiind, văzându-se prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă,recursul declarat va fi respins iar sentința atacată va fi menținută ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de către recurentul reclamant K. A. împotriva sentinței civile cu nr. 1711/22.05.2013 pronunțată de către Tribunalul C. ,pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 30.01.2014.
Președinte, O. M. B. | Judecător, D. M. S. | Judecător, A.-G. S. |
Grefier, V. P. |
redAGS26.02.2014/tehnoredV.P. 04 Martie 2014/2ex
jud fond V. M. D.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1051/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Refuz acordare drepturi persecutaţi politic D.L nr. 118/1990.... → |
|---|
