Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2310/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2310/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 09-10-2014 în dosarul nr. 1875/62/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL BRASOV
Secția de C. Administrativ și Fiscal
Decizia nr. 2310/R Dosar Nr._
Ședința publică de la 09 octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. S.
Judecător D. M. S.
Judecător O. M. B.
Grefier R. P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțare recursului declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B. împotriva sentinței civile nr. 1213/CA din 14.04.2014, pronunțată de Tribunalul B. - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ , având ca obiect „ anulare act de control taxe și impozite”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 02 octombrie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 09 octombrie 2014.
CURTEA :
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 1213/CA din 14.04.2014 Tribunalul B. - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul M. E. în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI B., și, în consecință:
A anulat Decizia de impunere nr._/21.01.2013 emisă de pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI B. și a obligat pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI B. să plătească reclamantului suma de 4,30 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanța a reținut următoarele:
Prin Decizia de impunere nr._/21.01.2013, pârâta a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a sumei de 7.973 lei cu titlu de accesorii-majorări, dobânzi și penalități.
Reclamantul M. E. arată că pârâta nu avea competența materială de a emite decizia de impunere în litigiu, acest atribut aparținând doar organelor A.N.A.F., astfel că decizia în litigiu trebuie anulată. Susținerile reclamantei sunt fondate.
Pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI B. invocă, în ceea ce privește competența acesteia de a emite decizii de impunere, Ordinul Președintelui CNAS 617/2007 privind stabilirea documentelor justificative privind dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la FNUASS.
Acest act normativ a fost desființat prin sentința civilă nr. 835/08.02.2012 a Curții de Apel București( dosar nr._ ) prin care s-a dispus anularea în parte a dispozițiilor art.35 alin.1 din ordin în privința „ posibilității organului competent al CAS de a emite decizii de impunere”( fila 3 a deciziei), în motivarea deciziei arătându-se că:
”Obiectul acțiunii în anulare îl constituie dispozițiile art. 35 alin. (1) din Ordinul președintelui Casei Naționale de A. de Sănătate nr. 617/2007 potrivit cărora „în conformitate cu art. 215 alin. (3) din lege și art. 81 din Codul procedură fiscală, pentru obligațiile de plată față de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. (4), decizia de impunere emisă de organul competent al CAS, precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.”
În opinia Curții, dispozițiile art. 35 alin. (1) din Ordinul președintelui Casei Naționale de A. de Sănătate nr. 617/2007 încalcă prevederile art. 86 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, potrivit cărora decizia de impunere se emite de organul fiscal competent, iar, potrivit art. 17 alin (5) din același act normativ, organe fiscale sunt Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile subordonate acesteia, precum și compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale. Ca urmare, organele Casei Naționale de A. de Sănătate nu sunt organe fiscale și, în consecință, nu pot emite decizii de impunere.
Este adevărat că, potrivit art. 216 din Legea nr. 95/2006, „CNAS, prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executate silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile din Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul procedură fiscală”, iar potrivit art. 141 alin. (1) din acest din urmă act normativ, „Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent”.
Dar decizia de impunere este un act de stabilire a impozitelor (reglementat de titlul VI al Codului procedură fiscală) și nu un act de executare silită. Ca urmare, decizia de impunere nu se confundă cu titlul executoriu, în condițiile în care acesta din urmă este emis în mod separat conform dispozițiilor art. 141 alin. (4) . în consecință, competența de a emite titluri executorii nu o include pe aceea de a emite decizii de impunere așa cum s-a arătat mai sus, aceste competențe sunt stabilite de legiuitor în mod distinct.
Față de considerentele mai sus expuse și văzând dispozițiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Curtea va admite acțiunea și va anula în parte dispozițiile atacate, în privința posibilității organului competent al CAS de a emite decizii de impunere.”
În aceste condiții, deciziile de impunere ale organelor CAS sunt emise ,după data pronunțării sentinței sus-indicate-08.02.2012, cu încălcarea normelor de competență materială, fiind astfel nelegale au fost anulate.
Raportat considerentelor expuse, în temeiul art. 218 din O.G. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, a fost admisă acțiunea și, pe cale de consecință, a fost anulată decizia de impunere în litigiu.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B. solicitând modificarea hotărârii primei instanțe în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului au fost reluate apărările formulate în cuprinsul întâmpinării și s-au mai precizat următoarele:
Încadrarea în tipul de venituri realizate o face ANAF-ul conform prevederilor codului fiscal, în prezenta cauză fiind vorba despre venituri din chirii. În acest sens, CASJ B. este obligată să înscrie în titlul de creanță categoria veniturilor realizate de către contestator. Din acțiune rezultă că nu se contestă veniturile realizate și nici natura acestora.
CASJ B. poate să își îndeplinească obligația prevăzută de Legea nr. 95/2006 cu privire la informarea contribuabililor despre nivelul obligațiilor către FNUASS doar în condițiile în care are cunoștință despre aceștia și despre nivelul veniturilor realizate de ei.
Contribuabilii pot beneficia de dreptul legal de a fi informați și îndrumați în condițiile în care se înregistrează la organul fiscal. Intimatul nu s-a prezentat la sediul CASJ B. pentru a se înregistra ca persoană care realizează venituri și să procedeze la declararea acestora și plata către fondul de sănătate. Faptul că intimatul nu a fost informat cu privire la astfel de obligații nu are relevanță juridică sub aspectul obligației acestea de a plăti la scadență contribuția către fondul de sănătate, această obligație rezultând din lege.
În drept au fost invocate OUG nr.150/2002, Ordinul nr.221/2005, Legea nr. 95/2006, Ordinul Președintelui CNAS 617/2007, Codul de procedură fiscală.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 304/1 cod procedură civilă, Curtea constată că recursul formulat este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a fost învestită cu o cerere de anulare a unei decizii de impunere emisă de CASJ B. privind contribuția de asigurări de sănătate datorată de persoane fizice, respectiv cu privire la dobânzile și penalitățile calculate la creanța principală.
Acțiunea introductivă a fost admisă în sensul anulării deciziei de impunere cu motivarea că decizia a fost emisă cu încălcarea normelor de competență materială. Pentru a ajunge la această concluzie prima instanță a reținut că prin sentința civilă 835/08.02.2012 a Curții de Apel București ( dosar_ ) s-a dispus anularea în parte a dispozițiilor art. 35 al. 1 din Ordinul CNAS 617/2007 în privința posibilității organului competent al CAS de a emite decizii de impunere.
A mai reținut prima instanță că după data pronunțării sentinței menționate, respectiv 08.02.2012 deciziile sunt emise cu încălcarea normelor de competență materială.
Statuarea instanței asupra efectelor hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a anulat, în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ nu este corectă.
Astfel, potrivit art. 23 din Legea 554/2004 hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a anulat, în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor. Acestea se publică, obligatoriu după motivare în Monitorul Oficial al României.
Sentința civilă 835/08.02.2012 a Curții de Apel București a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 243/2014, astfel că nu putea produce efecte retroactive, în privința posibilității organului competent al CAS de a emite decizii de impunere pentru anul 2013
Instanța nu a efectuat o analiză a motivelor invocate de reclamant în privința contribuției, a penalităților și dobânzilor calculate, singurul raționament avut în vedere fiind acela al competenței organului competent al CAS de a emite decizii de impunere.
Procedând în acest mod instanța a lăsat nesoluționat fondul cauzei și a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă, pronunțând o hotărâre susceptibilă de a fi casată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. 3 raportat la art.
304 pct.5 C.proc.civ., Curtea va admite recursul, va casa sentința civilă nr. 1213/CA/14.04.2014 pronunțată de Tribunalul B., secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, cu îndrumarea pentru completul învestit cu soluționarea cauzei de a se pronunța cu privire la toate motivele vizând legalitatea și temeinicia deciziei atacate.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE :
Admite recursul declarat de recurenta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B. împotriva sentinței civile nr. 1213/CA/14.04.2014 pronunțată de Tribunalul B., secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9.10. 2014.
Președinte Judecător Judecător
A. G. S. D. M. S. O. M. B.
Grefier
R. P.
Red. O.M.B./22.10.2014
Dact.R.P./22.10.2014
Jud. Fond: I.B.
2 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1417/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Pretentii. Decizia nr. 590/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
