Contract administrativ. Sentința nr. 82/2014. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Sentința nr. 82/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 16-05-2014 în dosarul nr. 12647/62/2011

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 82/F DOSAR NR._

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA_ 2014

Completul constituit din:

Președinte: M. F. - Judecător

C. R. - Grefier

Pe rol fiind soluționarea cererii de suspendare a executării contractului nr.4/8.03.2011, de gestionare a faunei cinegetice din fondul cinegetic nr.13 Gura Râului și a acțiunii formulată de reclamanta Asociația V. și Pescarilor Sportivi Sibiu în contradictoriu cu pârâții M. M. și Pădurilor prin Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de V. B., Asociația de V. A.V.P.S. Cormoranii București și C. L. Gura Râului, având ca obiect „contract administrativ”.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 08 Mai 2014, încheierea de ședință din acea dată face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța, în vederea deliberării în baza art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 15 Mai 2014 și astăzi 16 Mai 2014.

CURTEA

Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta Asociația V. și Pescarilor Sportivi Sibiu solicită ca prin hotărârea ce se va pronunța, funcție de probatoriul propus a se administra și în temeiul dispozițiilor art. 18 punct 4 lit. a din Legea nr. 554/2004, să se dispună în contradictoriu cu pârâtele:

- M. M. și Pădurilor (MMP) prin reprezentantul său Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și V. B. (ITRSV B.),

- Asociația de V. și Pescuit Sportiv „Cormoranii” București și

- C. L. Gura Râului, anularea în totalitate a contractului nr. 4/08.03.2011 de gestionare a faunei energetice din fondul cinegetic nr. 13 Gura Râului, încheiat între MMP prin ITRSV B. și AVPS „Cormoranii” București ca fiind lovit de nulitate absolută, anularea parțială a actelor administrative care au stat la baza încheierii contractului sus-menționat, respectiv a

- poziției nr. 127 din anexa nr. 2 la procesul verbal nr._/06.02.2011 intitulată „fondurile cinegetice pentru care se face dovada îndeplinirii condițiilor pentru atribuirea directă a faunei cinegetice”, -

- poziției nr. 12 din anexa la procesul verbal nr._/16.02.2011 intitulată „situația contestațiilor depusă în data de 09.02.2011 a fondurilor cinegetice ce fac obiectul contestațiilor și modului de soluționare al acestora”,

- poziției nr. 123 din anexa nr. 1 a procesului verbal nr._/Isz/24.02.2011 intitulată „fondurile cinegetice pentru care se aprobă atribuirea întrucât s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor pentru atribuirea directă a faunei cinegetice în condițiile art. 8 alin. 2 lit. a din Legea nr. 407/2006 și a protecției fondului cinegetic”.

Totodată, se solicită a se dispune obligarea pârâtelor 1 și 2 să-i restituie (predea) în gestiune reclamantei în termenul legal de maximum 30 de zile, fondul cinegetic nr. 13 denumit Gura Râului care a făcut obiectul contractului de gestionare a faunei cinegetice nr. 4/08.03.2011, să purceadă la încheierea actului adițional corespunzător prelungirii contractului de gestionare nr. 681/30.11.2000, ambele ca efect al anulării contractului de gestionare a faunei cinegetice nr. 4/08.03.2011 și a pozițiilor precizate din actele administrative care au stat la baza încheierii acestuia. Se solicită și suspendarea efectelor contractului de gestionare atacat până la soluționarea definitivă a prezentului litigiu.

În motivarea cererii se arată că reclamanta are dreptul, în calitate de gestionar consacrat, la atribuirea directă în gestionare a faunei cinegetice din Fondul cinegetic nr. 13 denumit Gura Râului, în condițiile în care proprietarii privați, aflați în cuprinsul fondului de vânătoare, nu dețineau 51% din suprafața acestui fond cinegetic. C. L. Gura Râului nu deținea o suprafață privată suficient de mare, de peste 51% din suprafața fondului cinegetic în cauză, pentru a propune atribuirea unui contract de genul celui în litigiu. Acest consiliu a propus gestionarul fondului cinegetic nr. 13 Gura Râului cu încălcarea flagrantă a prevederilor legale în materie, respectiv fără să se asocieze cu alte persoane pentru a realiza peste 51% din suprafața fondului cinegetic. Relativ la cererea de suspendare se învederează că vânătorii care își desfășoară în prezent activitatea de vânătoare pe acel fond și care sunt membrii asociației reclamante, ar fi înlăturați, trebuind să fie alocați pe alte fonduri de vânătoare, ceea ce ar aglomera peste limita admisibilă acele fonduri, creând presiuni asupra faunei de acolo, ducând la încălcarea prevederilor art. 5 alin. 3 din Legea nr. 407/2006 în care este inserat numărul de vânători care pot activa pe o anumită suprafață de teren în funcție de zona altitudinală pe care se află fondul de vânătoare. Reclamanta invocă și existența unui prejudiciu direct constând în lipsa sumelor pe care le-ar fi putut încasa din cotizațiile vânătorilor ce practicau vânătoarea recreativ-sportivă pe respectivul fond, la care se adaugă și cele ce ar fi provenit din autorizațiile individuale eliberate pentru speciile de vânat nobil.

În drept, sunt invocate dispozițiile art. 7, 8, 15 și art. 18 alin. 4 lit. a din Legea nr. 554/2004, art. 1 din OMMP nr. 1221/2010, art. 8 alin. 2 lit. a din Legea nr. 407/2006, art. 274 C..

În replică, Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de V. B. a formulat întâmpinare prin intermediul căreia a ridicat excepția de necompetență materială a tribunalului în soluționarea pe fond cererii, excepție admisă prin sentința civilă nr. 815/CA/08.02.2012 a Tribunalului B., arătând că nici unul dintre vânătorii care vânează în acest moment pe acest fond de vânătoare denumit Gura Râului nu au fost înlăturați, că acel contract perfectat cu reclamanta a încetat de drept la sfârșitul anului 2010, iar fauna cinegetică de pe fondul 13 nu aparține reclamantei, fiind un bun de interes național, administrat de către M. M. și Pădurilor, și că, urmare a neachitării tarifului de gestionare, la momentul introducerii cererii introductive reclamanta nu deținea un contract valabil încheiat cu administratorul faunei cinegetice, ce să vizeze gestionarea acestui fond. La momentul de față, fondul în cauză se află în gestiunea altui gestionar, acesta plătind și prima transă a tarifului de gestionare, atribuirea făcându-se funcție de Regulamentul aprobat prin OMMP nr. 1.221/ 11.08.2010. Pentru a obține înscrierea la atribuirea directă, C. L. Gura Râului a făcut dovada că deține documentele solicitate prin art. 4 alin. 1 și 2 din OMMP 1221/2010, documente ce au fost anume verificate de către o comisie constituită în prealabil în acest scop.

M. M. și Pădurilor ridică excepția lipsei de interes în promovarea acestei cereri, arătând că interesul promovării acțiunii nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege în sensul că nu este legitim, personal și direct, câtă vreme nu există nici un folos practic pentru cel care a pus în mișcare acțiunea civilă, termenul contractului de închiriere perfectat cu reclamanta împlinindu-se în anul 2010, susținându-se totodată că procedura de atribuire a fondurilor de vânătoare s-a realizat în conformitate cu dispozițiile Ordinului ministrului mediului și pădurilor nr. 1221/2010.

C. L. al comunei Gura Râului arată că contractul de gestionare a fondului cinegetic nr. 13, înregistrat sub nr. 4/08.03.2011 s-a încheiat cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, inclusiv în ceea ce privește suprafața deținută de comună, respectiv peste 50% din suprafața totală a fondului cinegetic, fapt ce a conferit autorității publice locale dreptul de a propune atribuirea directă a fondului cinegetic nr. 13 către un gestionar. Se învederează faptul că reclamanta deși a gestionat acest fond cinegetic din anul 2000 ea nu a achitat niciodată tariful de gestionare, iar prejudiciul invocat de către reclamantă este unul potențial și nicidecum unul concret și exigibil.

Curtea, cercetând cuprinsul înscrisurilor existente la dosar, reține că în timp ce reclamanta afirmă că autoritatea publică locală nu deținea în proprietate mai mult de 50% din fondul de vânătoare denumit „Gura Râului” și deci nu ar fi putut desemna prin atribuire directă fondul de vânătoare în discuție, nu ar fi putut propune un gestionar pentru respectivul fond, pârâtele prezintă în contraprobă HCL nr. 42/2010 în baza căreia C. L. al . al suprafeței de 9.417 ha, reprezentând un procent de 54,48% din totalul suprafeței fondului de vânătoare, a propus ca gestionar al acestui fond pe A.V.P.S. „Cormoranii” București. Această hotărâre a devenit, în opinia lor, un act administrativ obligatoriu, câtă vreme nu a fost abrogat, revocat sau anulat, fiind executoriu prin el însuși, adică din oficiu, fără a mai fi nevoie de o investire în prealabil a sa cu formulă executorie, fiind emis în forma și cu procedura prevăzută de lege, de un organ competent și în limitele competenței conferite prin Legea nr. 215/2001. Reclamanta, într-adevăr este deținătoarea contractului cu nr. 681/30.11.2000 prin care i s-a atribuit pe o perioadă de 10 ani gestiunea fondului de vânătoare denumit Gura Râului situat în jud. Sibiu, însă urma ca la expirarea termenului convenit, contractul să își înceteze de plin drept aplicabilitatea, ceea ce denotă că la data perfectării contractului atacat nu mai era titulara vreunui contract referitor la acest fond.

În raport de dispozițiile art. 8 din Legea nr. 407/2006 atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice se realizează de către administratorul menționat la art. 1, fie direct, fie prin licitație publică pentru fondurile neatribuite prin prima modalitate. Atribuirea în gestiune se realizează în maximum 60 de zile de la data încetării din orice cauză a contractului de gestionare anterior. Atribuirea directă se realizează pentru fondurile cinegetice pentru care proprietarii, persoane fizice și/sau juridice, inclusiv unitățile administrativ-teritoriale, individual ori într-o asociație legal constituită în scopul propunerii gestionarului faunei cinegetice, fac dovada că au în proprietate terenuri care reprezintă peste 50% din suprafața fiecărui fond cinegetic. Acest tip de atribuire se realizează în favoarea gestionarului propus de către proprietarii terenurilor, pentru o perioadă de 10 ani, ipoteză întâlnită în speța dedusă judecății.

Potrivit dispoz. art. 4 alin. 1 din Ordinul ministrului mediului și pădurilor 1221/2010, incident la data încheierii contractului contestat, pentru recunoașterea deținerii în proprietate a minimum 51% din suprafața fiecărui fond cinegetic, în cazul asociațiilor de proprietari, acestea trebuie să facă dovada îndeplinirii cumulative a următoarelor condiții:

a) sunt constituite conform legii;

b) persoanele asociate să dețină în proprietate mai mult de 51% din suprafața fondului cinegetic,

c) fac dovada proprietății suprafețelor de teren incluse în asociațiile de proprietari cu copii de pe documente de proprietate sau înscrisuri eliberate de unitatea administrativ - teritorială pe a cărei rază se află suprafețele de teren respective.

d) fac dovada includerii proprietății prevăzute în fondul cinegetic pentru care solicită atribuirea, printr-un document original eliberat de către inspectoratul teritorial de regim silvic și cinegetic în a cărui rază de competență se află fondul cinegetic în cauză..

Dovedirea îndeplinirii condițiilor prevăzute la alin. (1) lit. a) și b) se face prin depunerea următoarelor documente, în copie legalizată:

a) act constitutiv și statut, care trebuie să cuprindă suprafața deținută prin asocierea proprietarilor și scopul prevăzut la alin. (1) lit. b);

b) act judecătoresc de înființare;

c) certificat de înscriere în Registrul asociațiilor și fundațiilor.

În speță, C. L. al . depus titlul de proprietate nr. 14/31.01.2002 ce atestă deținerea în proprietate de către comună a unei suprafețe de 5437 mp, extrasul detaliat de carte funciară nr. 811 ce certifică acest fapt, un centralizator al fondurilor de vânătoare din jud. Sibiu în care se precizează că fondul de vânătoare 13 Gura Râului este de_ ha. Acest fond se întinde pe teritoriul administrativ a 4 localități, respectiv, ., orașul Saliște, .>

Interesul reclamantei în promovarea acestei acțiuni rezidă în dovedirea aspectului că unitatea administrativ-teritorială nu avea în proprietate 51% din fondul cinegetic în discuție și ca atare nu avea latitudinea de a propune un gestionar pentru acel fond, contractul încheindu-se astfel, în opinia sa, prin fraudarea legii, iar nulitatea cerută se soldează cu repunerea fondului în situația juridică anterioară atribuirii lui către A.V.P.S. „Cormoranii”, respectiv în situația de a fi liber de orice gestiune, context în care ar putea cere atribuirea acestuia. Contractul pe care reclamanta l-a deținut cu privire la fondul în discuție nu a încetat urmare a solicitării acesteia, prin denunțare unilaterală, nu a fost reziliat de către administrator pentru a nu mai avea dreptul la atribuirea în gestiune a faunei cinegetice din respectivul fond. Predarea fondului de vânătoare presupune disponibilizarea personalului care administrează acest fond. În perioada în care a gestionat acest fond de vânătoare, reclamanta a amenajat instalații vânătorești inclusiv pentru hrana animalelor sălbatice precum și numeroase adăposturi. Pe de altă parte, în funcție de natura interesului ocrotit, nulitatea este absolută și relativă, cea absolută putând fi invocată de oricine are interes, fiind imprescriptibilă, spre deosebire de cea relativă care nu poate fi ridicată decât de persoana al cărei interes a fost nesocotit la încheierea actului juridic. Or, în speță, se pune problema constatării nulității absolute a contractului cu nr. 4/2011, încheiat în opinia reclamantei cu fraudarea legii, considerent față de care se va respinge și excepția lipsei calității procesual active. Privitor la excepția lipsei calității procesual pasive a autorității locale pârâte, ridicată doar prin intermediul concluziilor scrise, instanța constată că autoritatea locală C. local al . decăzută din dreptul de a o mai ridica, aceasta putând fi invocată oricând în timpul judecății, în timpul procesului, dar până la închiderea dezbaterilor. Chiar dacă s-ar trece peste acest aspect, excepția nu poate fi reținută câtă vreme această autoritate publică locală a fost cea care a propus atribuirea directă a fondului cinegetic către un anumit gestionar, respectiv Asociația de V. și Pescuit Sportiv „Cormoranii” București, prevalându-se de procentul deținut din totalul suprafeței fondului de vânătoare, procent astăzi contestat.

Pentru lămurirea unor împrejurări de fapt ce țin de întinderea suprafeței de teren aparținând UAT Gura Râului la momentul de referință al propunerii gestionarului fondului de vânătoare menționat mai sus, instanța a socotit de cuviință să cunoască părerea unui specialist, sens în care a dispus efectuarea unei expertize, punând în vedere acestei autorități pârâte să prezinte expertului desemnat prin încheierea de admitere a acestei probe toate înscrisurile de care s-a prevalat la momentul respectiv. Lucrările expertului s-au concretizat într-un raport de expertiză, comunicat tuturor părților implicate, completat ulterior urmare a răspunsului la obiecțiunile încuviințate de către instanță.

Potrivit expertizei efectuată în cauză, suprafața UAT Gura Râului cuprinsă în Fondul de vânătoare 13 Gura Râului este de 9.424.551 ha din care 8.642.551 ha se află în proprietatea Comunei Gura Râului și 782 ha aparține altor proprietari. Din suprafața totală a Fondului în discuție, cea din acte de 17.285 ha și cea măsurată, de 17.389 ha, suprafața aparținând UAT Gura Râului este de 8.642.551 ha, reprezentând 50% din suprafața scriptică a fondului și respectiv 49,70 % din suprafața măsurată a fondului. Dar, potrivit dispoz. art. 8 din Legea nr. 407/2006 atribuirea directă a dreptului de gestionare a faunei cinegetice, devine operantă în ipoteza în care „proprietarii, persoane fizice și/sau juridice, inclusiv unitățile administrativ-teritoriale, individual ori într-o asociație legal constituită în scopul propunerii gestionarului faunei cinegetice, fac dovada că au în proprietate terenuri care reprezintă peste 50% din suprafața fiecărui fond cinegetic”. Or, UAT Gura Râului nu numai că nu deținea și nu deține peste 50 % din suprafața totală a fondului cinegetic, dar nu a probat că s-ar fi constituit într-o asociație tocmai din considerentul propunerii gestionarului faunei cinegetice, asociație ce să fi fost înscrisă în Registrul asociațiilor și fundațiilor ținut la grefa judecătoriei competentă teritorial. Totodată, art. 3 din Ordinul nr. 1221/11.08.2010 emis de MMP spune că „atribuirea directă a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondurilor cinegetice se realizează numai dacă solicitantul dovedește că este propus, prin înscrisuri originale, pentru atribuirea directă de către persoana fizică sau juridică ce dovedește proprietatea asupra a minimum 51% din suprafața fondului cinegetic în cauză” . Prin urmare, C. L. Gura Râului, nedeținând procentul minim din totalul suprafeței fondului de vânătoare, nu avea dreptul să propună un gestionar căruia să-i fie atribuit direct dreptul de gestionare a faunei cinegetice, considerent față de care Curtea, date fiind elementele de convingere expuse de către expert, făcând aplicațiunea dispoz. art. 1246, art.1247 și art. 1254 (2) din Codul Civil, admite petitele cu privire la anularea în totalitate a contractului înregistrat sub nr. 4/08.03.2011 și în parțialitate a actelor administrative ce au stat la baza perfectării acestui contract.

Întrucât contractul anterior de gestionare a fondului cinegetic, contract perfectat cu reclamanta, a încetat urmare a expirării valabilității lui de comun convenite, în speță, devine posibilă atribuirea acestuia funcție de cele inserate în art. 8(4) din Legea nr. 407/2006. Reclamanta a avut calitatea de gestionar în contractul de gestionare anterior organizării procedurii atribuirii directe pentru fondul cinegetic în discuție, a beneficiat de dreptul exclusiv de a gestiona acest fond de vânătoare pe o perioadă de 10 ani începând cu data de 30.11.2000. Contractele administrative sunt guvernate de un regim de putere publică, cel de care se prevalează reclamanta încetând practic prin ajungerea la termen, câtă vreme părțile contractante nu au convenit scriptic cu privire la prelungirea lui, și mai mult administratorul a decis demararea procedurii atribuirii lui directe. Toate contractele administrative își încetează efectele, în mod firesc prin executarea lor integrală de către ambele părți, iar în cazul celor cu executare succesivă, momentul stingerii lor este cel al expirării termenului pentru care au fost încheiate. Prin urmare, dată fiind expirată perioada pentru care a fost încheiat contractul cu nr. 681/2000, date fiind trăsăturile caracteristice ale unui contract administrativ, ce cuprinde clauze ce nu se întâlnesc în contractele civile sau comerciale și care evidențiază exercițiul puterii publice și inegalitatea raporturilor dintre cocotractanți (dreptul de control al autorității publice asupra exploatării, de a da instrucțiuni și de a rezilia unilateral contractul) Curtea, apreciază a fi neîntemeiate petitele referitoare la obligativitatea prelungirii efectelor contractului mai sus identificat, mai ales că Legea nr. 407/2006 în art. 8(2) lit. “a” face vorbire de un termen maxim de până la 10 ani în vederea atribuirii directe a dreptului de gestionare a faunei cinegetice, iar administratorul fondului nu și-a manifestat expres ori tacit opțiunea de prelungire a acestuia.

Reglementarea din art. 15 din Legea nr. 554/2004 se referă la cererea de suspendare a executării actului administrativ unilateral, formulată după declanșarea fazei judiciare a controlului de legalitate a actului administrativ.

Curtea reține că deși suspendarea executării unui act administrativ urmărește să protejeze provizoriu particularii în raporturile lor cu autoritățile publice, realizând o echilibrare a intereselor incidente în cauză, este practic o situație de excepție, care poate interveni numai atunci când sunt îndeplinite cumulativ condițiile cuprinse în art.15 din Legea nr.554/2004 modificată, respectiv existența unei acțiuni pentru anularea în tot sau în parte a unui act administrativ unilateral, existența cazului bine justificat și prevenirea unei pagube iminente, așa cum sunt ele definite în art.2 lit.ș și lit. t din aceeași lege. Astfel, cazul bine justificat reprezintă împrejurarea legată de starea de fapt și de drept, care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, în timp ce paguba iminentă reprezintă, în viziunea legii, prejudiciul material în derulare, consumat parțial, viitor și previzibil susceptibil de evaluare, prejudiciul procesual de natură a pune reclamanta într-o situație juridică dezavantajoasă sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, începută sau în curs de a începe, de natură să amenințe însăși funcționarea sa și nu simpla sa activitate.

În cauza dedusă judecății, Curtea constată că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative cerute de art.14 din Legea nr.554/2004 pentru suspendarea actului administrativ, astfel că urmează a respinge cererea de suspendare formulată de către reclamanta Asociația V. și Pescarilor Sportivi. Astfel, pentru prima condiție de suspendare, cea a cazului bine justificat invocat de către reclamantă, instanța apreciază că din dosarul cauzei rezultă împrejurări concludente de natură a crea o serioasă îndoială în privința legalității actului administrativ, în sensul prevederilor art.2 alin.1 lit. t din Legea nr.554/2004. În privința celei de-a doua condiții, a prevenirii unei pagube iminente așa cum este ea definită de art.2 alin.1 lit.ș din lege, instanța constată că aceasta nu este dovedită, simpla afirmație a reclamantei din cererea de suspendare (și din acțiune și concluziile scrise) nefiind susținută cu nicio probă, mai ales că nici unul dintre vânătorii care vânează la acest moment pe respectivul fond nu au fost înlăturați iar prejudiciul invocat este unul virtual, câtă vreme reclamanta nu este deținătoarea unui contract valabil încheiat cu administratorul faunei cinegetice pentru a încasa cotizațiile din eliberarea autorizațiilor de vânătoare. Prin urmare, sumele pe care le invocă reclamanta cu titlu de prejudiciu în realitate nu i se cuvin. Legea nu permite instanței să judece numai pe simple raționamente bazate pe prezumții de producere iminentă a pagubei pentru reclamantă, ci obligă la examinarea cererii pe baza probelor administrate în susținerea cererii de suspendare, probe care, însă, lipsesc în cauză.

Admiterea în parțialitate a acțiunii introductive, existența cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, justificate cu înscrisuri, aspectul că în ipoteza admiterii numai în parte a pretențiilor ce formează obiectul litigiului, părții care a câștigat procesul i se va acorda numai o parte din cheltuielile de judecată, proporțional cu pretențiile admise, îndrituiește Curtea să acorde reclamantei, proporțional cu cheltuielile efectuate în cazul pretențiilor admise, suma de 11.828 lei cu titlu de cheltuieli de judecată compuse fiind din taxă judiciară de timbru aferentă petitului privitor la anularea contractului administrativ identificat mai sus (7320 lei), onorar expert (4500 lei) și taxă judiciară aferentă petitului admis (8 lei).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge excepțiile lipsei de interes și lipsei calității procesuale active invocate de către pârâtul M. M. și Pădurilor (MMP) prin reprezentantul său Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și V. B. (ITRSV B.).

Respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta Asociația V. și Pescarilor Sportivi cu sediul în Sibiu în contradictoriu cu pârâtele M. M. și Pădurilor (MMP) prin reprezentantul său Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și V. B. (ITRSV B.), Asociația de V. și Pescuit Sportiv „Cormoranii” București și C. L. Gura Râului având ca obiect, suspendarea până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei acțiuni, a efectelor contractului de gestionare a faunei cinegetice din fondul de vânătoare nr. 13 denumit Gura Râului din județul Sibiu, contract cu nr. 4/08.03.2011.

Admite în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Asociația V. și Pescarilor Sportivi, cu sediul în loc. Sibiu, ., Jud. Sibiu în contradictoriu cu pârâtele M. M. și Pădurilor (MMP) cu sediul în București, Sector 5, ., prin reprezentantul său Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și V. B. (ITRSV B.) cu sediul în loc. B., ., jud. B., Asociația de V. și Pescuit Sportiv „Cormoranii” București, cu sediul în București, Sector 6 – Chitila Triaj nr. 4, și C. L. Gura Râului, cu sediul în Sibiu, loc. Gura Râului și în consecință:

Dispune anularea în tot a contractului cu nr. 4/08.03.2011 de gestionare a faunei cinegetice din fondul cinegetic nr. 13 Gura Râului, încheiat între MMP prin ITRSV B. și AVPS „Cormoranii” București ca fiind lovit de nulitate absolută, precum și anularea parțială a actelor administrative care au stat la baza încheierii contractului sus-menționat, respectiv a

Respinge restul pretențiilor din acțiunea introductivă.

Obligă pârâții în solidar la plata către reclamantă a sumei de 11.828 lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare în ce privește fondul cauzei.

Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare referitor la suspendare.

Pronunțată în ședință publică azi 16.05.2014.

Președinte Grefier

M. FilipCerasela R.

Red. M.F./16.05.2014

Tehnored. C.R./16.05.2014/ 6 ex.

← Pretentii. Decizia nr. 621/2014. Curtea de Apel BRAŞOV		Pretentii. Decizia nr. 2531/2014. Curtea de Apel BRAŞOV →

Contract administrativ. Sentința nr. 82/2014. Curtea de Apel BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contract administrativ. Sentința nr. 82/2014. Curtea de Apel BRAŞOV