Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr. 170/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 170/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 27-11-2014 în dosarul nr. 468/64/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr.170/F Dosar nr._
Ședința publică de la 27 noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F.
Grefier T. S.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii formulată de reclamanta V. C. P. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrație Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., având ca obiect „anulare act de control taxe și impozite”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat B. P. pentru reclamanta V. C. P., lipsă fiind pentru pârâta Agenția Națională de Administrație Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice B.. Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Acțiunea este timbrată cu 50 lei taxă judiciară de timbru, conform dispozițiilor instanței.
Se constată că în prezenta cauză a fost efectuată procedura prealabilă prevăzută de art. 194 – 201 din Legea nr. 134/2010 privind noul Cod procedură civilă.
S-a depus la dosar prin serviciul registratură al instanței, o notă de ședință formulată de pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., în cuprinsul căreia invocă excepția prematurității acțiunii cu motivația că în cauză nu a fost epuizată procedura instituită prin dispozițiile Codului de procedură fiscală, câtă vreme contestația promovată de reclamantă în temeiul dispozițiile art.205 din același cod se află în curs de soluționare la ANAF București - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor.
Instanța supune discuției părții prezente excepția prematurității acțiuni, excepție invocată de pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. în cuprinsul întâmpinării.
Avocat B. P. pentru reclamantă, arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la admisibilitatea excepției prematurității acțiuni. Arată că potrivit celor inserate în art. 193 din NCPC sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, la contestație până la data formulării prezentei cereri nu au primit răspuns. Având în vedere dispozițiile art.70 NCPCIV, potrivit cărora organul fiscal trebuia să răspundă contestației depuse într-un termen de 45 de zile, dar și dispozițiile art.11 alin.1 lit.c din legea nr.554/2004 republicată, potrivit cărora cererea pentru anularea unui act administrativ se formulează în termen de 6 luni de la data expirării termenului legal de soluționare a plângerii prealabile, apreciază că prezenta cerere poate fi formulată mai înainte de primirea răspunsului la contestația formulată în 10.02.2014, având în vedere că a trecut un termen rezonabil și se apropie de termenul limită la care poate fi formulată acțiunea.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
CURTEA
Asupra acțiunii de față:
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus reclamanta V. C. P., în nume propriu și în calitate de asociat al entității juridice fără personalitate juridică V. C. P. și V. F., prevalându-se de prerogativa conferită prin dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 rap. la art. 192 din NCPC în contradictoriu cu Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. și Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. solicită a se dispune anularea Deciziei de impunere nr. 310/26.11.2013 reglementată ca fiind un titlu de creanță și a Raportului de inspecție fiscală înregistrat sub nr. 8237/26.11.2013 ce a stat la baza deciziei sus-menționate și în consecință absolvirea sa de plata debitelor reținute prin aceste acte administrativ fiscale.
Mai exact, urmare a inspecției fiscale parțiale derulată înlăuntrul termenului de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale, s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația plății sumei de 3.521.711 lei cu titlu de TVA, precum și a sumei de 5.025.151 lei reprezentând majorări și dobânzi de întârziere, inclusiv penalități în cuantum de 528.257 lei, debite aferente perioadei supusă inspecției fiscale, regăsite și în decizia de impunere datată 26.11.2013, comunicată reclamantei sub semnătură la 14.01.2014. Împotriva rezultatului inspecției fiscale consemnat în raportul de inspecție sus menționat, dar și împotriva deciziei de impunere la care face referire art. 109 din Codul de procedură fiscală reclamanta a formulat scriptic în temeiul dispoz. art. 205 al aceluiași cod, deci pe cale administrativă, o contestație prin intermediul căreia a specificat cuantumul sumei contestate, arătând că în speță asistăm la constatări eronate, bazate pe cercetări incomplete și sumare prin care s-a concluzionat că s-ar face vinovată de tranzacționare fictivă în intervalul 2006-2009.
În timp ce organul fiscal a reținut că persoanele fizice V. C. P. și Vrânceau F., în calitate de coproprietari, au realizat un număr de 169 tranzacții imobiliare în perioada 2006-2009, cu apartamente construite la mansarda unor blocuri în mun. Sibiu, încasând sume de bani în avans, obținând venituri totale în perioada verificată în sumă de 18.535.361 lei, desfășurând astfel o activitate cu caracter de continuitate cu privire la bunuri pe care nu le-au folosit în scop personal, reclamanta, în nume propriu și în calitate de asociat al entității menționate mai sus, susține că competența de emitere a actelor contestate aparține organului fiscal de pe raza mun. Sibiu, câtă vreme tranzacțiile verificate au fost perfectate și au privit imobile din cadrul acestei localități, ceea ce denotă că inspecția fiscală a fost efectuată de un organ fiscal necompetent teritorial. Totodată, susține că la momentul încheierii tranzacțiilor ce au caracter civil a achitat impozitul calculat și reținut de notarul public, că nu a desfășurat o activitate economică în manieră independentă, iar vânzările de imobile s-au realizat uno ictu, nu continuu. În cuprinsul contractelor de vânzare-cumpărare apare mențiunea expresă că prețul nu include TVA, ceea ce înseamnă că reclamanta nu a colectat TVA-ul aferent.
În replică, A.J.F.P. B. a formulat cu respectarea prescrițiilor legale întâmpinare, prin intermediul căreia a ridicat excepția prematurității acțiunii cu motivația că în cauză nu a fost epuizată procedura instituită prin dispozițiile Codului de proc. fiscală, câtă vreme contestația promovată de reclamantă în temeiul dispoz. art. 205 din același cod se află în curs de soluționare la ANAF București - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, or, o acțiune de genul celei de față nu poate fi întemeiată decât pe dispoz. art. 218 din Codul de proc. fiscală, putând fi îndreptată doar împotriva deciziei dată de organul fiscal în soluționarea contestației administrative.
Curtea, raportând cuprinsul cererii introductive la cuprinsul probatoriului existent la dosar, precum și la dispozițiile legale incidente, reține că art. 205-218 din OG nr.92/2003 privind codul de procedură fiscală stabilește procedura administrativă de contestare a actelor administrativ fiscale prin care sunt stabilite taxe și impozite. Astfel, art. 207 alin. 1 din acest act normativ stabilește termenul de depunere a contestației ca fiind de 30 de zile de la data comunicării actului, sancțiunea nerespectării acestuia atrăgând decăderea părții din dreptul de a formula contestație. Art. 216 din OG nr. 92/2003 stabilește soluțiile care se pot pronunța asupra contestației, în sensul că „prin decizie contestația va putea fi admisă, în totalitate sau în parte, ori respinsă”, iar „în cazul admiterii contestației se decide, după caz, anularea totală sau parțială a actului atacat”, ipoteză în care „prin decizie se poate desființa total sau parțial actul administrativ atacat, situație în care urmează să se încheie un nou act administrativ fiscal care va avea în vedere strict considerentele deciziei de soluționare”. Contestația prevăzută de art. 205 din Codul de procedură fiscală este un recurs administrativ împotriva actelor administrativ-fiscale, o procedură prealabilă obligatorie, echivalentă plângerii prealabile prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004. Din acest considerent art.218 din Codul de procedură fiscală, considerând că doar deciziile de soluționare a contestațiilor pot fi atacate la instanța de contencios administrativ, nu limitează în materie fiscală accesul liber la instanțele judecătorești. Codul de proc. fiscală nu înlătură aplicarea Legii nr. 554/2004 ci a creat doar pentru anumite aspecte ale procedurii, norme speciale ce ar fi considerate derogatorii.
Potrivit celor inserate în art. 193 din NCPC sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta, mai ales că în cazul de față reclamanta nu a probat împrejurarea că ar fi renunțat la calea administrativ-jurisdicțională, în condițiile art. 6 din Legea nr. 554/2004. Pentru eventualitatea depășirii de organul fiscal a termenului de recomandare, reclamanta are deschisă calea obligării acestuia la emiterea deciziei de soluționare pe calea unei acțiuni în contencios administrativ cu acest obiect, iar nu aceea de a sesiza instanța cu cenzura directă a actelor de impunere, cum s-a procedat în fapt. Față de aceste considerente, solicitarea reclamantei de anulare pe fond a deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală este însă prematură, în condițiile în care în cadrul procedurii administrative prealabile organul fiscal nu a soluționat pe fond contestația sa administrativă.
Pentru toate aceste considerente, instanța admite excepția prematurității ridicată prin întâmpinare și supusă discuției părților implicate, și în consecință, respinge ca prematură acțiunea introductivă ce are ca obiect anularea unor acte administrativ fiscale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prematurității acțiunii ridicată prin întâmpinare.
Respinge ca prematur introdusă acțiunea formulată de reclamanta V. C. P. în contradictoriu cu pârâta A.J.F.P. B. având ca obiect anularea deciziei de impunere nr.310/26.11.2013 și a raportului de inspecție fiscală înregistrat sub nr.8237/26.11.2013.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.11.2014.
Președinte Grefier
M. F. T. S.
Red.MF./27.11.2014
Dact.TS./04.12.2014
| ← Pretentii. Decizia nr. 590/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Pretentii. Decizia nr. 621/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
