Pretentii. Decizia nr. 1417/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1417/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 24-04-2014 în dosarul nr. 1755/62/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 1417/2014
Ședința publică de la 24 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A.-G. S.
Judecător O. M. B.
Judecător D. M. S.
Grefier V. P.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. pentru pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. - Serviciul Fiscal municipal F. împotriva sentinței civile nr. 5629/CA din 13.11.2013 pronunțată de Tribunalul B. – secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că intimata-reclamantă C. F. I. a depus la dosar prin serviciul registratură, notă la care a atașat copia conform cu originalul a deciziei de calcul a taxei pe poluare . S-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Recurenta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. pentru pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. - Serviciul Fiscal municipal F. a depus la dosar prin același serviciu înscrisurile solicitate prin citație.
Având în vedere că recurenta a solicitat în cuprinsul cererii de recurs judecarea cauzei și în lipsă, instanța în baza actelor de la dosar rămâne în pronunțare.
În deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului dedus judecății, constată:
Prin sentința civilă nr.5629/CA/13.11.2013, Tribunalul B.-secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal: a admis acțiunea formulată de partea reclamantă C. F. I., în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice – Serviciul Fiscal Municipal F. și în consecință a obligat pârâta să achite reclamantului suma de 1432 lei achitată cu titlu de taxă pe poluare și dobânda legală aferentă, calculată de la data de 29.10.2013 și până la data plății, cu cheltuieli de judecată; a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva chematei în garanție Administrația F. pentru Mediu, și, în consecință, a obligat chemata în garanție la plata către pârât a sumelor ce trebuie plătite reclamantului cu titlu de taxă pe poluare și dobândă legală aferentă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că: dispozițiile în temeiul cărora partea reclamantă a fost obligată să achite taxa pe poluare sunt neconforme cu dreptul Uniunii Europene, instituind un regim fiscal discriminatoriu, fapt constatat și de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în jurisprudența sa, iar dobânda este de natură să acopere beneficiul nerealizat de reclamant. În ce privește cererea de chemare în garanție, prima instanță a reținut că aceasta este întemeiată, având în vedere că chematei în garanție Administrația F. pentru Mediu îi revine obligația de virare a sumei către pârâta Administrația Finanțelor Publice, pentru a fi restituită reclamantei. Obligația de plată a cheltuielilor de judecată se întemeiază pe dispozițiile art.274 din Codul de procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. - Serviciul Fiscal Municipal F. (continuatoare a Administrației Finanțelor Publice F.), prin D.G.R.F.P. B., solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii.
În motivarea recursului, recurenta-pârâtă a arătat, în esență, că: taxa pe poluare este conformă cu principiile dreptului Uniunii Europene, întrucât la determinarea acesteia se ține cont de norma de poluare așa cum este stabilită de legislația Uniunii Europene, iar încasarea taxei de la reclamant a fost făcută în temeiul unei legislații în vigoare; dobânda legală nu poate fi datorată, întrucât reclamanta a efectuat plata în mod benevol; în cauză nu poate fi reținută culpa sa procesuală, astfel că în mod nelegal a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Analizând actele si lucrările dosarului, sentința atacată, față de motivele invocate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, din motivele ce vor fi expuse în continuare.
În fapt, reclamanta a achiziționat un autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene, pentru care a plătit taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
În drept, problema care se ridică este aceea de a stabili dacă legislația internă – în temeiul căreia se condiționează înmatricularea autovehiculului achiziționat de reclamant dintr-un stat membru al Uniunii Europene de plata taxei de poluare - este compatibilă cu prevederile legislației comunitare.
Art. 90 (actual art.110 TFUE) par. l din Tratatul de instituire a Comunității Europene (în continuare Tratatul) prevede: ”Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare”.
Scopul instituirii art. 90 (110) din Tratat este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor în spațiul comunitar, iar domeniul său de aplicare vizează impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România. După cum se poate constata, taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație – dacă au fost înmatriculate în țară.
Se ivește, astfel, o aparentă discriminare între categoria vehiculelor folosite care sunt achiziționate din țară și categoria vehiculelor folosite achiziționate din afara țării – inclusiv din spațiul comunitar.
Era normal ca un astfel de act normativ – având drept scop (declarat) protecția mediului - să se aplice tuturor autovehiculelor aflate în circulație pe teritoriul României, nicidecum doar acelora care se înmatriculează pentru prima dată în țară.
Toate cele de mai sus conduc la concluzia că taxa pe poluare aplicată autovehiculelor second-hand achiziționate din spațiul comunitar contravine prevederilor art. 90 (110) din Tratat, în condițiile în care o astfel de taxă nu este percepută pentru autovehicule identice – achiziționate de pe teritoriul României. Or, actualul articol 110 al TFUE se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Potrivit art. 148 din Constituția României, ca urmare a aderării la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin. 2). Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin. 4).
Aceste obligații au fost reafirmate și prin Legea nr. 157/2005 - de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană
Prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C‑402/09, privind pe I. T. împotriva României, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu (România), pronunțată la 7 aprilie 2011, s-a stabilit că: articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Prin urmare, constatând că taxa pe poluare a fost calculată de pârâtă și încasată de la reclamant ca urmare a aplicării eronate a dispozițiilor legale incidente (completate cu dreptul Uniunii Europene), refuzul soluționării favorabile a cererii acestuia de restituire a taxei fiind astfel nejustificat, instanța de fond, în mod legal și temeinic, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, obligând pârâta la restituirea taxei.
În ceea ce privește obligarea la plata dobânzii, instanța de fond, în mod corect, a constatat că aceasta este datorată. Potrivit Hotărârii pronunțate la data de 18 aprilie 2013 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C‑565/11 (M. I. împotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu și Administrației F. pentru Mediu), aplicarea principiului efectivității impune, în cazul restituirii unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei, pierdere ce depinde în special de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia.
Așadar, în lumina acestei jurisprudențe recente a Curții de Justiție a Uniunii Europene și ținând seama de principiul priorității dreptului Uniunii Europene, instanța apreciază că reclamantul are dreptul la plata dobânzilor.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, Curtea apreciază că obligația de plată a acestora către reclamant revine pârâtei, ca urmare a căderii acesteia în pretenții, în temeiul art.274 din Codul de procedură civilă.
Prin urmare, criticile aduse prin recursul declarat de pârâtă sunt în totalitate nefondate.
Față de considerentele ce preced, Curtea, făcând aplicarea dispozițiilor art.312, alin.(1) din Codul de procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat și va menține sentința atacată, ca legală și temeinică. Fără cheltuieli de judecată în recurs, nefiind solicitate de intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice B.-Serviciul Fiscal Municipal F., prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., împotriva sentinței civile nr.5629/CA/13.11.2013, pronunțată de Tribunalul B. – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi, data de 24 aprilie 2014.
Președinte, A.-G. S. | Judecător, O. M. B. | Judecător, D. M. S. |
Grefier, V. P. |
redDMS23.05.2014/tehnored23.05.2014/2ex
jud fond Vârceoroveanu T.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1998/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2310/2014.... → |
|---|
