Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 2780/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2780/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 12-12-2014 în dosarul nr. 8011/62/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 2780/R
Ședința publică de la 12 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C.
Judecător M. I. M.
Judecător M. F.
Grefier M. D.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de chematul în garanție M. Educației Naționale împotriva sentinței civile nr.1642/CA din 04.06.2014 pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._ având ca obiect „obligația emitere act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura viciată cu intimata reclamantă D. (L.) A., întrucât nu a fost citată la domiciliul indicat în cuprinsul întâmpinării.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că recursul promovat de recurentul chemat în garanție M. Educației Naționale este declarat și motivat în termen legal prevăzut de dispozițiile art.485 - 487 din NCPCIV și de art. 20 din Legea nr. 554/2004 și este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 100 de lei (fila 15). Totodată constată că recursul a fost declarat prin consilier juridic R. M. Hermon a cărui delegație a fost depusă în cadrul procedurii de regularizare (delegația la fila 17 dosar) astfel cum prevăd dispozițiile art. 13 alin.2 raportat la art. 83 alin.2 din NCPC.
Se constată că intimata pârâtă U. S. Haret a depus la dosar întâmpinare, la data de 14.10.2014, în cuprinsul căreia a invocat excepția nulității recursului pentru netimbrare și pentru lipsa împuternicirii consilierului juridic. Întâmpinarea este însoțită de împuternicire avocațială, copii factură nr.212 din 10.10.2014 reprezentând onorariu avocațial, ordin de plată din 13.10.2014, contract de asistență juridică, adresa MECTS nr._/25.06.2009 și practică judiciară.
De asemenea și intimata reclamantă D. (L.) A. a depus la dosar întâmpinare, la data de 15.10.2014, la care recurentul chemat în garanție nu a formulat răspuns.
Instanța constată că intimata reclamantă a fost citată la domiciliul indicat în dosarul de fond, situație în care apreciază că procedura de citare este legal îndeplinită.
Verificând actele de la dosar, instanța constată că în cadrul procedurii de regularizare s-a complinit atât lipsa taxei judiciare de timbru de 100 lei (la fila 15 dosar), cât și lipsa delegației consilierului juridic redactor a motivelor de recurs (la fila 17 dosar), motiv pentru care respinge excepția nulității recursului invocată în cuprinsul întâmpinării.
Față de actele și lucrările dosarului, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă (filele 6 și 29 dosar), în conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. 1 pct. 2 teza a –II-a din NCPCIV, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 1642/CA/04.06.2014 Tribunalul B.-secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta D. (L.) A. în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret și în consecință: a obligat pârâta să procedeze la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului la diplomă, pentru reclamantă.
A respins cererea de chemare în garanție formulată de reclamanta D. (L.) A. în contradictoriu cu chematul în garanție M. Educației Naționale.
A respins excepția inadmisibilității invocată de chematul în garanție.
A admis în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. S. Haret în contradictoriu cu chematul în garanție M. Educației Naționale și în consecință:
- a obligat chematul în garanție să aprobe tipărirea formularelor cu regim special constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă, pentru reclamantă.
A respins restul pretențiilor pârâtei.
A obligat chematul în garanție să plătească pârâtei suma de 670 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Analizând actele dosarului instanța a reținut următoarele:
Reclamanta a absolvit Facultatea de Sociologie și Asistență Socială din B., specializarea Sociologie, din cadrul Universității S. Haret, promoția 2009. Aceasta a promovat examenul de licență, pârâta eliberându-i în acest sens adeverința nr.308/23.07.2009.
Ulterior, reclamanta a solicitat aprobarea tipizării formularului de diplomă de licență și respectiv eliberarea diplomei de licență și suplimentului de diplomă aferent.
MECTS a răspuns în sensul că a emis avize în vederea ridicării de către pârâtă a tipizatelor de la Romdidac SA pentru actele de studii, numai pentru specializările care au funcționat legal.
Instanța a reținut că cererea reclamantei de obligare a pârâtei la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă este fondată, pe de o parte deoarece pârâta nu a negat dreptul reclamantei și nici actele prin care i-a recunoscut acesteia calitatea de licențiat în specializarea sociologie, iar adeverința eliberată, menționată mai sus nu a fost anulată și nici nu s-a solicitat în instanță anularea acesteia și nici analizarea criteriilor de obținere a actului.
Pe de altă parte, instanța a reținut că obligația pârâtei este corelativă, interdependentă de aprobarea tipizării formularelor cu regim special constând în diploma de licență de către MEN, astfel încât obligația pârâtei nu poate fi îndeplinită decât în măsura în care chematul în garanție ar fi obligat să aprobe tipizarea formularului de diplomă de licență pentru reclamantă.
Cu privire la apărările chematului în garanție referitor la necesitatea acreditării provizorii de către pârâtă pentru forma de învățământ urmată de reclamantă, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art.60 alin.1 din Legea nr.84/1995 „activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi.”
Dispozițiile art.11 din HG nr.1011/2001 privind organizarea și funcționarea învățământului la distanță și a învățământului cu frecvență redusă în instituțiile de învățământ superior prevăd faptul că “în învățământul superior și la forma de învățământ la distanță sau de învățământ cu frecvență redusă funcționează sistemul de credite transferabile în aceleași condiții cu cele prevăzute pentru forma de zi”, iar la art.14 că “diplomele și certificatele de studii sunt eliberate absolvenților care au parcurs programe în sistem de învățământ la distanță sau de învățământ cu frecvență redusă de către instituțiile de învățământ superior acreditate, în conformitate cu Regulamentul actelor de studii.”
În niciuna din aceste dispoziții legale nu se menționează vreo condiție suplimentară pentru desfășurarea cursurilor cu frecvență redusă sau la distanță, cu excepția faptului ca respectiva facultate să fie acreditată pentru forma de învățământ „la zi”, condiție pe care pârâta o îndeplinește în cauză.
În ceea ce privește dispozițiile art.17 din HG nr.1011/2001, care fac trimitere la procedura de evaluare academică a programelor de învățământ la distanță sau de învățământ cu frecvență redusă, care se realizează conform Legii nr.88/1993, republicată, instanța a reținut că în culpă se află chematul în garanție, instituție care avea potrivit Legii nr.442/2003, Legii nr.88/1993, Legii nr.84/1995, OUG nr.75/2005 aprobată prin Legea nr.87/2006, Ordinului nr.3404/2006 și HG nr.366/2007, atribuții de control și de cenzură a activității desfășurate și organizate de către pârâtă, având pârghiile necesare stopării unor eventuale organizări ale formei de învățământ la distanță sau cu frecvență redusă, în situațiile în care ar fi constatat că aceasta nu este în concordanță cu prevederile legale.
Aceasta cu atât mai mult cu cât pârâta a informat în mod public că are acreditare sau autorizare pentru toate specializările din cadrul facultăților sale, iar în Regulamentul de organizare și funcționare al universității se precizează în mod expres că aceasta organizează și forma de învățământ la fără frecvență și la distanță.
Or, câtă vreme chematul în garanție nu a pus în discuție și invocat anterior legalitatea formei de învățământ urmată de reclamantă, nereacționând în nici un fel, în sensul interzicerii funcționării și organizării acesteia, instanța reține că atitudinea acestuia nu poate avea repercusiuni asupra situației reclamantei.
Instanța a reținut și că reclamanta a susținut examenul de licență în iulie 2009, iar OG nr.10/2009 a fost publicată în Monitorul Oficial al României ulterior, la data de 20.08.2009, astfel încât acest act normativ nu îi este opozabil, neretroactivând.
În raport de prevederile art.7 și art.38 din OMECT nr.2284/2007 și OMECT nr.4022/2008, instanța a reținut totodată că, pentru tipărirea și difuzarea către pârâtă a formularelor în discuție de către Romdidac SA, este necesară aprobarea chematului în garanție și că reclamanta are dreptul la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție urmând a fi respinsă ca nefondată.
Cererea pârâtei privind obligarea chematului în garanție la plata oricăror sume a fost respinsă ca nefondată întrucât reclamanta nu a solicitat obligarea pârâtei la plata vreunei sume de bani.
Cererea de chemare în garanție formulată de reclamantă a fost respinsă ca rămasă fără obiect având în vedere soluția pronunțată cu privire la cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă.
Împotriva acestei soluții M. Educației Naționale a declarat recurs înlăuntrul termenului legal, susținând că între el și USH nu există un raport juridic care ar putea determina admiterea cererii de chemare în garanție, și mai mult universitatea însăși nu și-a îndeplinit propria obligația de a transmite o adresă completă ce să ateste numărul absolvenților de licență/ specializare, program de studii, în vederea eliberării diplomelor de licență, și ca atare nimeni nu poate răspunde pentru ceea ce nu i s-a cerut. M.E.N. și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau în ceea ce privește emiterea avizului în vederea achiziționării tipizatelor de către universitate. Se arată că motivarea instanței de fond legată de adeverințele emise absolvenților USH nu reprezintă o justificare legală și pertinentă pentru eliberarea actelor de studii. Adeverințele au termen limitat de valabilitate și mai mult nu sunt înscrisuri opozabile ministerului care este obligat să respecte legea și nu înscrisurile emise de către terți. În perioada 2004-2009 evoluția efectivelor de studenți la studii de licență a înregistrat o creștere spectaculoasă ajungând la nivelul anului universitar 2008-2009 la 290.407 studenți, reprezentând o creștere de 562,9% față de anul universitar 2004-2005. Pentru anul universitar 2008-2009, din totalul studenților la nivel național pe învățământ particular de 410.859 se observă că 290.407 aparțin Universității S. Haret, iar 170.760 din aceștia au urmat specializări la forme nerecunoscute MECTS. Prin urmare, USH, prin numărul mare de tipizate solicitate, a organizat cursuri fără respectarea prevederilor legale, cu unicul scop de a încasa taxe de școlarizare de la cât mai mulți studenți. Ea nu avea și nu are dreptul să elibereze acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neautorizate. Ordinul 2284/2007 statuează că răspunderea pentru modul cum s-a gestionat, completat și eliberat actele de studii revine exclusiv USH. Conform prevederilor legale formele de învățământ la distanță și fără frecvență trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică. Totodată, M.E.N. contestă obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea, cercetând cuprinsul materialului probator existent la dosar reține următoarele:
Prin Legea nr. 443/2002 a fost înființată U. S. Haret, ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, devenind o autoritate publică descentralizată din punct de vedere teritorial, neîndeplinind deci cerințele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorității publice centrale. Împrejurarea că de serviciul public prestat de această instituție beneficiază studenți care provin și din alte localități, nu poate conduce la o altă concluzie, câtă vreme, din punct de vedere administrativ, competențele sale sunt limitate la nivel local.
Pe de altă parte, potrivit art. 1 din HG nr. 81/2010 M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, aflat în subordinea guvernului, cu rol de sinteză și coordonare în aplicarea strategiei și a programului de guvernare în domeniul educației și a învățământului.
În speță, reclamanta susține că a absolvit, în sistem Bologna, cursurile Facultății de Sociologie și Asistență Socială, specializarea Sociologie, din cadrul Universității S. Haret, promoția 2009, specializarea sociologie a susținut și promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009, aspect certificat printr-o adeverință eliberată de pârâta U. „S. Haret”în acest sens.
Termenul de valabilitate al acestei adeverințe este, potrivit art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 2284/2007, de maxim 12 luni.
Pârâta avea obligația de a efectua demersurile necesare ca în acest interval de 12 luni să obțină avizele necesare și să completeze actele de studii care să ateste absolvirea de către reclamantă a studiilor, respectiv diploma de licență și suplimentul la diplomă.
Cererile formulate de pârâtă și adresate chematului în garanție sunt ulterioare datei la care reclamanta a absolvit studiile, respectiv 25.08.2009, 08.10.2009, 21.06.2010, 12.10.2010, 18.10.2010, 26.10.2010, 03.02.2011. Chematul în garanție MECTS nu a exprimat niciun fel de poziție relativ la vreun răspuns acordat la adresele emise de pârâtă, anterior menționate.
La dosar există dovada că MECTS a adus la cunoștință pârâtei, la 06.03.2009, cerința de a-i comunica necesarul de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților, mai ales că o comandă de tipărire la societatea anume desemnată se poate face numai cu aprobarea scrisă a Ministerului Educației Cercetării și Inovării-Direcția Generală Juridică. De asemenea, s-a făcut dovada conformării pârâtei relativ la aceste solicitări, susținerea acesteia potrivit cu care nu a primit vreun răspuns fiind confirmată de poziția chematului în garanție care nu s-a apărat în niciun fel. Ca urmare, în mod nejustificat, chematul în garanție nu a procedat la aprobarea tipăririi formularelor tipizate.
Astfel, pe de o parte, U. S. Haret are obligația ca, ulterior eliberării către reclamantă a adeverinței de studii ce atestă absolvirea facultății menționată mai sus, susținerea și promovarea examenului de licență în sesiunea iulie 2009, precum și dobândirea titlului de licențiată, să-i elibereze și diploma de licență potrivit art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din învățământul superior. Pe de altă parte, obligația finală a pârâtei nu poate fi dusă la îndeplinire întrucât chematul în garanție MECTS nu asigură tipărirea formularea tipizate. Pentru aceste considerente cererea reclamatei de obligare a pârâtei la emiterea diplomei de licență și a suplimentului la diplomă, este întemeiată.
Atâta timp cât pentru tipărirea și difuzarea către pârâtă a formularelor actelor de studii de către unitatea de specialitate desemnată de M.E.C.T.S. conform art.7 din O.M.E.C.T. nr.2284/ 2007 (în speță ROMDIDAC S.A.) este necesară aprobarea scrisă a chematului în garanție, iar aprobarea cererilor de către acesta nu a fost dovedită, instanța, pentru a nu lipsi de finalitate dispozitivul sentinței cu privire la cererea introductivă în mod corect a dat curs favorabil și cererii axată pe dispoz. art. 72 Cod procedură civilă. Nu s-a probat ca cel chemat în garanție să fi acordat avizul de achiziționare de către pârâtă a formularelor tipizate solicitate prin adresele sus menționate, neexistând concordanță între solicitările pârâtei formulate în intervalul 2009-2010 și avizele chematului în garanție acordate în 2010.
Instanța de judecată nu este investită cu analizarea criteriilor care au stat la baza eliberării diplomelor de licență pentru absolvenții USH și nici cu cea a corelării numărului de formulare cu numărul de absolvenți ai specializărilor acreditate, nu este chemată să analizeze hotărârile de guvern prin care au fost acreditate și autorizate să funcționeze structurile și specializările universitare, ci doar cu aspectul dacă reclamanta, licențiată în sociologie, poate pretinde eliberarea diplomei de licență. Or, actul prin care i s-a recunoscut calitatea de licențiată este în ființă, nu a fost revocat (anulat), se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie unui act administrativ. M. Educației, Cercetării Tineretului și Sportului nu a solicitat în instanță anularea adeverinței nr.308/23.07.2009 și nu a solicitat printr-o altă acțiune să se analizeze criteriile de obținere a formularelor tipizate de către USH. Obligația pârâtei USH de a elibera diploma de licență potrivit mențiunilor din adeverința nr. 308/23.07.2009 este corelativă obligației chematului în garanție MECTS de a aproba formularele tipizate, sens în care instanța corect le-a apreciat a fi întemeiate.
Deși chematul în garanție arată că a eliberat avizele solicitate și a soluționat integral cererile Universității „S. Haret”, Curtea constată că există o neconcordanță între numărul formularelor de diplomă cerut de universitate și cel avizat. Totodată, deși chematul în garanție susține că U. „S. Haret” nu avea dreptul să elibereze actele de studii pentru absolvenții unor programe de studii și specializări neacreditate, Curtea apreciază că acesta nu s-a raportat însă expres la anul 2009, cel în discuție, sau la specializarea urmată de reclamantă, după cum nu a dovedit faptul nulității organizării examenului de licență la nivelul anului 2009 de către USH, nulitate ce ar fi stat la baza desființării diplomelor eliberate în baza lui și care ar fi practic iremediabilă. Atâta timp cât pentru tipărirea și difuzarea către USH a formularelor actelor de studii de către unitatea de specialitate desemnată de M.E.C.T.S. este necesară aprobarea scriptică a chematului în garanție, iar aprobarea cererilor de către acesta nu a fost dovedită, instanța corect a dat curs favorabil, sub acest aspect, și acestei cereri.
Văzând că instanța nu este investită a se pronunța asupra legalității acreditării formelor de învățământ la distanță, dat fiind obiectul cererii dedusă judecății, sesizând că admiterea cererii de chemare în garanție asigură efectiv punerea în executare a obligației pârâtei, în cauză existând o interdependență între cele două obligații menționate în cele două cereri, în raport de competența fiecărei autorități, constatând că dispozițiile HG nr. 535/1999 privind autorizarea și acreditarea specializărilor din cadrul instituțiilor de învățământ superior au intrat în vigoare la o dată ulterioară absolvirii de către reclamantă a studiilor universitare, în baza art. 496 Cod procedură civilă respinge ca nefondat recursul dedus judecății, obligând în final recurentul la plata către intimata pârâtă USH, la cererea acesteia, a sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli parțiale de judecată efectuate în recurs, probate cu înscrisurile atașate la filele 25-26 dosar. Mai exact, în raport de prestația depusă de avocatul ales și pentru a crea o proporționalitate a onorariului avocațial cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, Curtea apreciază că suma de 300 lei este are un caracter rezonabil, sens în care reduce cuantumul cheltuielilor cerute la acest plafon. Referitor la cheltuielile de judecată efectuate la fond de către intimata reclamantă și neacordate, Curtea constată că aceasta nu a formulat recurs sub acest aspect, considerent pentru care respinge aceste pretenții ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul chemat în garanție M. Educației Naționale împotriva sentinței civile nr. 1642/CA/04.06.2014 pronunțată de Tribunalul B. secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal pe care o menține.
Obligă recurentul chemat în garanție la plata către intimata pârâtă U. S. Haret a sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Respinge cererea intimatei reclamante D. (L.) A. de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate la fond.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică azi, 12.12.2014
Președinte, Judecător,
M. C. M. F.
Grefier,
M. D.
CU OPINIA SEPARATĂ
În sensul admiterii recursului declarat de recurentul chemat în garanție M. Educației Naționale împotriva sentinței civile nr. 1642/CA/04.06.2014 pronunțată de Tribunalul B. -secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, cu consecința modificării în totalitate a acesteia în sensul respingerii acțiunii promovate de către reclamanta D. (L.) A. în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret și, implicit, a cererii de chemare în garanție formulată în cauză de către pârâta U. S. Haret împotriva pârâtului chemat în garanție M. Educației Naționale.
Judecător,
M. I. M.
Red.op.maj. MF/12.12.2014
Dact: MD/15.12.2014 - 5 ex.
Jud.fond: D.U.
M.D. 12 Decembrie 2014
OPINIE SEPARATĂ
Astfel, U. S. Haret (USH) a fost înființată prin Legea nr. 443/2002 și conform art. 2 USH din București s-a înființat cu următoarele facultăți și specializări acreditate:
a) Facultatea de Limbi si Literaturi Străine, specializarea limba și literatura străina A (engleza, franceza) - limba și literatura străina B (franceza, engleza, germana, spaniola, italiana, rusa, latina), cu predare în limba română;
b) Facultatea de D., specializarea drept, cu predare în limba română;
c) Facultatea de Educație Fizica si Sport, specializarea educație fizica și sport, cu predare în limba română;
d) Facultatea de Management Financiar-Contabil, specializarea contabilitate și informatica de gestiune, cu predare în limba română.
Potrivit art. 3, „după . prezentei legi în structura Universității "S. Haret" din București vor intra și facultățile, colegiile și specializările, altele decât cele menționate la art. 2, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii”. Procedura de acreditare a fost stabilită inițial prin Legea nr. 88/1993, dar la data raportului juridic dedus judecății erau în vigoare dispozițiile OUG nr. 75/2005.
Ulterior adoptării Legii nr. 443/2002 privind înființarea USH, în conformitate cu art. 3 din acest act normativ, au fost acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâri de Guvern și alte facultăți, dar specializarea Sociologie din cadrul Facultății de Sociologie și Asistență Socială a pârâtei U. S. Haret nu a fost acreditată la formele de învățământ ID/FR pe perioada 2006-2009.
Potrivit art. 60 alin. 1 din Legea nr. 84/1995, în forma în vigoare la data nașterii raporturilor juridice dintre reclamanți și pârâta USH (anul 2006), "activitatea didactică se poate realiza în următoarele forme: de zi, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi."
Din interpretarea acestei norme consider că textul legii permitea instituțiilor de învățământ superior private să organizeze cursuri în altă formă decât la zi, numai dacă aveau organizată și forma de învățământ „la zi” obținută în condițiile Legii nr. 88/2003, modificată prin OUG 75/2005. D. așa există garanția că se asigură calitatea educației.
Norma invocată de către reclamantă nu excludea aplicarea procedurii de acreditare/autorizare provizorie pentru desfășurarea procesului de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță, astfel cum a susținut pârâta USH.
Legiuitorul a introdus practic o condiție suplimentară ca universitatea respectivă să aibă organizate cursuri de zi, pentru a putea desfășura cursuri la seral, cu frecvență redusă și la distanță, fără a elimina însă obligația acreditării/autorizării provizorii și pentru aceste forme de învățământ.
Prin urmare, faptul că pârâta USH nu a respectat procedurile legale pentru desfășurarea procesului de învățământ, inclusiv pentru formele ID și FR, deși știa că este obligatorie procedura de autorizare înainte de organizarea acestor forme de învățământ, nu poate atrage decât răspunderea acestei persoane juridice de drept privat față de reclamantă, în condițiile dreptului comun, refuzul chematului în garanție M. Educației Naționale la eliberarea diplomelor de licență pentru absolvenții care nu au urmat forme de învățământ acreditate/autorizate provizoriu fiind unul justificat.
Autoritatea publică ce gestionează organizarea învățământului nu poate gira nerespectarea normelor legale a căror aplicare este sarcina sa principală.
A obliga chematul în garanție M. Educației Naționale la eliberarea unor diplome de licență pentru procesul de învățământ neautorizat, desfășurat de către pârâta USH, care cunoștea că are obligația de a urma procedura de acreditare/autorizare provizorie, ar însemna a da eficiență unei ilegalități evidente, ceea ce nu este posibil într-un stat de drept, dat fiind că nimeni nu poate invoca necunoașterea legii ("nemo censetur ingnorare legem").
Chiar dacă reclamanta și pârâta USH se prevalează de adeverința emisă de pârâta USH, și chiar dacă aceste acte nu au fost anulate, nu este admisibil, în opinia mea, ca, prin pronunțarea unei hotărâri, să se legalizeze o situație de fapt ilegală.
Practica ÎCCJ s-a întemeiat, în principal, pe această adeverință, însă nu se poate susține că chematul în garanție M. Educației Naționale ar fi în culpă prin aceea că nu a solicitat anularea adeverințelor deoarece este evident că, față de nr. de absolvenți ai USH (mii), ar fi fost imposibil ca MEN să monitorizeze și să atace în contencios fiecare adeverință de acest fel. Câtă vreme emiterea adeverinței s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor Legii învățământului, aceasta nu poate produce efecte juridice chiar dacă acest act nu a fost revocat sau anulat.
De prezumția de legalitate sau veridicitate se bucură doar actele administrative emise cu respectarea dispozițiilor legale, iar adeverința, reprezintă un act civil emis de o persoană juridică de drept privat, cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 84/1995.
Pentru toate aceste considerente susțin opinia separată formulată în sensul admiterii recursului formulat de chemat în garanție M. Educației Naționale, cu consecința modificării în totalitate a sentinței instanței de fond, în sensul respingerii atât a acțiunii reclamantei, cât și a cererii de chemare în garanție.
Judecător,
M. I. M.
Red.op.sep.MIM/12.12.2015
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 73/2014. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 447/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
