Obligaţia de a face. Decizia nr. 1248/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1248/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 10-04-2014 în dosarul nr. 13340/62/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRASOV
Secția de C. Administrativ și Fiscal
Dosar nr._ Decizie Nr. 1248/2014
Ședința publică de la 10 aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A.-G. S.
Judecător O. M. B.
Judecător D. M. S.
Grefier D. T.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de chematul în garanție MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE împotriva sentinței civile nr. 5878/25.11.2013 pronunțată de Tribunalul B. - secția a II civilă și de contencios administrativ în dosarul nr._ , având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 3 aprilie 2014 când părțile au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 10 aprilie 2014.
În deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului dedus judecății, constată:
Prin sentința civilă nr.5878/CA/25.11.2013, Tribunalul B.-secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal: a admis acțiunea formulată de reclamanta L. (fostă A.) R. E. în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret și, în consecință, a obligat pârâta să elibereze reclamantei diploma de licență și suplimentul la diplomă, cu cheltuieli de judecată; a admis în parte cererea pârâtei U. „S. Haret” de chemare în garanție a M. Educației Naționale și a obligat pe acesta să aprobe tipărirea formularelor tipizate ale diplomei de licență și suplimentului la diplomă pentru reclamantă; a obligat chematul în garanție la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată; a respins celelalte pretenții ale pârâtei împotriva chematului în garanție.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
- reclamanta este absolventă a Facultății de D. și Administrație Publică din București, din cadrul Universității S. Haret,, promoția 2006-2009, conform adeverinței nr. 243/08.07.2009, forma de învățământ ID (învățământ de la distanță) și a promovat examenul de licență, pârâta U. S. Haret eliberându-i adeverința nr. 243/08.07.2009 (fila 8 din dosar);
- ulterior, reclamanta a solicitat pârâtei de mai sus să le elibereze diploma de licență și suplimentul de diplomă, pârâta nesoluționând cererea reclamantei în sensul eliberării respectivelor acte;
- la data de 19.10.2012 reclamanta a solicitat M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului (MECTS) să aprobe tipizarea formularului de diplomă de licență, cerere la care a primit răspuns negativ la data de 19.11.2012;
- în adresa nr._/19.11.2012, emisă de pârâtul MECTS se arată că fiecare absolvent trebuie tratat individual, raportat la conținutul hotărârii de guvern, valabilă la momentul înscrierii în anul I de facultate, dacă specializarea/programul de studiu de licență respectiv era acreditat sau autorizat să funcționeze provizoriu la forma de învățământ și în localitatea de desfășurare a studiilor respective. Se mai arată că pentru perioada 2006-2009 în care a urmat studiile reclamanta, Facultății de D. și Administrație Publică din București din cadrul Universității S. Haret era prevăzută în H.G. nr. 916/11.08.2005 și se menționează faptul că, pentru a fi considerată legală, orice formă de învățământ trebuie să se regăsească în hotărâri ale guvernului;
- formele de învățământ FR și ID pot fi organizate doar la acele facultăți care au cursuri de zi, însă ele trebuie să parcurgă procedura de evaluare efectuată de ARACIS, conform art.19 din HG nr.1214/2000 și art.17 din HG nr. 1011/2011. Se precizează că, pentru promoția 2009, în anul 2010 MECTS a emis avize în vederea ridicării de către U. S. Haret a tipizatelor pentru diplomele de licență, numai pentru specializările care au funcționat legal prin hotărâri de guvern. Rezultă că MECTS nu a aprobat tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru reclamantă;
- cu privire la cererea reclamantei de obligare a pârâtei U. S. Haret la eliberarea diplomei de licență și suplimentului de diplomă, instanța de fond a reținut, pe de o parte, că această pârâtă nu a negat dreptul reclamantei și nici actele prin care a recunoscut acesteia calitatea de licențiat în drept, iar adeverința eliberată reclamantei, menționată mai sus nu a fost anulată nesolicitându-se, în instanță, nici de către MECTS anularea acesteia, respectiv analizarea criteriilor de obținere a acesteia;
- pe de altă parte, instanța de fond a reținut că obligația pârâtei U. S. Haret este corelativă, interdependentă de aprobarea tipizării formularelor tipizate pentru diplomele de licență de către MECTS, astfel încât obligația pârâtei nu poate fi îndeplinită decât în măsura în care chematul în garanție ar fi obligat să aprobe tipărirea formularelor de diplomă de licență pentru reclamantă;
- cu privire la apărările chematului în garanție, care vizează faptul că pârâta U. S. Haret nu era acreditată, în anul 2006, când s-a înscris reclamanta, să organizeze la Facultății de D. și Administrație Publică din București, forma de învățământ de la distanță (ID) deoarece nu urmase procedura de evaluare academică, instanța de fond a reținut că, în culpă pentru situația creată reclamantei se află MECTS, instituție care avea potrivit Legii nr. 442/2003, Legii nr. 88/1993, Legii nr. 84/1995, OUG nr. 75/2005 aprobată prin Legea nr. 87/2006, Ordinului nr. 3404/2006 și HG nr. 366/2007, atribuții de control și de cenzură a activității desfășurate și organizate de către pârâta U. S. Haret, având pârghiile necesare stopării unor eventuale organizări ale formei de învățământ de la distanță, în situațiile în care ar fi constatat că aceasta nu este în concordanță cu prevederile legale. Aceasta cu atât mai mult cu cât pârâta U. S. Haret a informat în mod public că are acreditare sau autorizare pentru toate specializările din cadrul facultăților sale, inclusiv pentru forma de învățământ de la distanță, iar în Regulamentul de organizare și funcționare al Universității se precizează în mod expres că aceasta organizează și forma de învățământ de la distanță (ID);
- sub acest aspect, instanța a reținut că, anterior, pârâtul MECTS nu a invocat neregularități în organizarea de către pârâta U. S. Haret a studiilor reclamantei. Or, câtă vreme pârâtul MECTS nu a pus în discuție și invocat anterior legalitatea formei de învățământ la distanță, nereacționând în nici un fel, potrivit dovezilor depuse la dosar, în sensul interzicerii funcționării și organizării acesteia, instanța a reținut că nu poate avea repercusiuni asupra situației reclamantei;
- nici în prezentul litigiu MECTS nu a formulat vreo cerere prin care să solicite să se constate de către instanță nelegalitatea organizării și funcționării de pârâta U. S. Haret a formei de învățământ la distanță pentru Facultății de D. și Administrație Publică din București, iar pârâta U. S. Haret a susținut în prezentul litigiu faptul că chematul în garanție MECTS și-a schimbat propria conduită cu privire la aspectele în discuție avută până în anul 2009, susținere necontestată în vreun fel de MECTS;
- reclamanta a susținut examenul de licență în iulie 2009, OG nr. 10/2009 fiind publicată în Monitorul Oficial al României ulterior, la data de 20.08.2009, astfel încât acest act normativ nu îi este opozabil, neretroactivând;
- având în vedere prevederile art. 7 și 38 don OMECT nr.2284/2007 și OMECT nr. 4022/2008, ținând seama că, pentru tipărirea și difuzarea către pârâta U. S. Haret a formularelor în discuție de către ROMDIAC S.A. este necesară aprobarea chematului în garanție, luând în considerare că reclamantul are dreptul la eliberarea diplomei de licență și suplimentului de diplomă, instanța de fond a admis cererea de chemare în judecată și cererea de chemare în garanție;
- cu privire la solicitarea pârâtei U. S. Haret de a fi obligat chematul în garanție la aprobarea tipizării formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentelor diplomelor de licență, sub sancțiunea prevăzută de art. 24 alin.2 din Legea nr. 554/2004, începând cu cea de a 30 – a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, instanța de fond a reținut că, potrivit art.25 alin.1, din Legea nr.554/2004, sancțiunea se acordă de instanța de executare, la cererea reclamantului, în cazul în care se refuză executarea, cererea fiind prematură în prezent.
- referitor la solicitarea de obligare a chematului în garanție la plata tuturor sumelor solicitate de reclamantă cu titlu de daune pârâtei Universitate S. Haret, instanța de fond a reținut că reclamanta nu a solicitat despăgubiri de la pârâta de mai sus, cererea acesteia fiind fără obiect.
Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, Ministerul Educației Naționale (fost M.E.C.T.S.), în calitate de pârât-chemat în garanție, a formulat recurs, prin care a solicitat modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii și a cererii de chemare în garanție, ca neîntemeiate.
În motivarea recursului, pârâtul-chemat în garanție a arătat, în esență, că: în mod nelegal, admițând cererea de chemare în judecată și cererea de chemare în garanție, instanța de fond a obligat chematul în garanție la aprobarea emiterii tipizatului de diplomă și a suplimentului la aceasta pentru reclamantă, reținându-se în motivarea hotărârii că deși forma de învățământ trebuia să parcurgă procedura de evaluare pentru a fi acreditată, culpa pentru această situație aparține ministerului care avea pârghiile necesare stopării unor eventuale organizări ale formei de învățământ la distanță, această abordare din partea instanței nefiind admisibilă, având în vedere dispozițiile art.129 alin.(5) din Codul de procedură civilă, care impun judecătorului soluționarea litigiului numai prin raportare la lege și în baza probelor; este de menționat că despre organizarea cursurilor la forme de învățământ neacreditate, atât Ministerul Educației, cât și ARACIS au aflat abia în anul 2009, când s-a dispus încetarea școlarizării la această formă de învățământ și . procedură de monitorizare specială; nu există nici un act din care să rezulte afirmația că U. a informat în mod public că are acreditare pentru toate facultățile și la toate formele de învățământ, în condițiile în care informarea publică ar fi trebuit să constea într-o solicitare adresată ARACIS pentru declanșarea procedurii de acreditare a acestor forme; pentru studenții care au urmat cursurile la specializări ale formelor de învățământ neacreditate U. „S. Haret” nu avea dreptul de a organiza examen de licență și, cu atât mai puțin, de a emite diplome care să ateste promovarea acestora; obligarea la aprobarea eliberării tipizatelor, în condițiile în care legea nu recunoaște dreptul instituțiilor de învățământ superior neacreditate de a organiza examen de licență ar înfrânge principiul securității raporturilor juridice consacrat de art.1 alin.(5) din Legea fundamental și, de asemenea, conduce la crearea unui precedent foarte grav, în sensul ca orice universitate să organizeze, când vrea, cum vrea și unde vrea, fără să respecte legislația specifică în materie, orice fel de studii, la orice fel de forme de învățământ; eliberarea de către U. „S. Haret” a unor adeverințe care ar atesta efectuarea unor studii, este un demers care implică numai responsabilitatea respectivei universități, o astfel de dovadă de studii pierzându-și, de altfel, valabilitatea după minim 6 luni, maxim 12 luni; în cauza supusă judecății, legislația este cât se poate de clară, fiind ușor de observat că, cel puțin în acest domeniu, un fapt ilicit, și anume organizarea unor cursuri fără a respecta prevederile legale, nu poate produce efecte licite; cererea de chemare în garanție nu poate fi primită deoarece, în astfel de situații, chematul în garanție ar trebui să se subroge în obligațiile celui ce l-a chemat în garanție, în acest caz de a completa și elibera diploma reclamantului, însă Ministerul Educației nu are astfel de atribuții; există neconcordanțe evidente cu privire la numărul de tipizate solicitate, prin adrese, de către U. „S. Haret”, aceasta depunând, în susținerea cererii de chemare în garanție, numai adresele care îi erau favorabile.
În drept, recurentul a invocat: art.304 pct.4, pct.9 și art.3041 din Codul de procedură civilă, Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, H.G. nr.940/2004, Legea învățământului nr.84/1995, Legea nr.88/1993, H.G. nr.1011/2001.
Recursul a fost timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și 30 de bani timbru judiciar (f.56).
Intimata-pârâtă U. „S. Haret” a formulat întâmpinare (f.22-24), prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând actele si lucrările dosarului, sentința atacată, față de motivele invocate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, din motivele ce vor fi expuse în continuare.
U. S. Haret a fost înființată prin Legea nr. 443/2002, ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică.
În fapt, intimata-reclamantă a urmat și absolvit cursurile Facultății de D. și Administrație Publică din București, specializarea Administrație Publică, din cadrul Universității „S. Haret” și a promovat examenul de licență, pârâta U. S. Haret eliberându-i, în acest sens, adeverința nr. 243/08.07.2009.
Instanța de judecată nu este învestită cu analizarea criteriilor care au stat la baza eliberării diplomelor de licență pentru absolvenții USH și nici cu cea a corelării numărului de formulare cu numărul de absolvenți ai specializărilor acreditate, nu este chemată să analizeze hotărârile de guvern prin care au fost acreditate și autorizate să funcționeze structurile și specializările universitare, ci doar cu aspectul dacă reclamanta poate pretinde eliberarea diplomei de licență.
În această ordine de idei, Curtea reține că Ministerul Educației, Cercetării Tineretului și Sportului (sau, ulterior, Ministerul Educației Naționale) nu a solicitat în instanță anularea adeverinței nr. 243/08.07.2009 și nu a solicitat printr-o altă acțiune să se analizeze criteriile de obținere a formularelor tipizate de către USH. Obligația pârâtei USH de a elibera diploma de licență potrivit mențiunilor din adeverința nr. 243/08.07.2009 este corelativă obligației chematului în garanție MECTS (MEN) de a aproba formularele tipizate, sens în care instanța de fond corect a apreciat a fi întemeiate atât acțiunea principală cât și cererea de chemare în garanție.
În cauză, instanța nu este investită a se pronunța asupra legalității acreditării formelor de învățământ la distanță, dat fiind obiectul cererii dedusă judecății, iar admiterea cererii de chemare în garanție asigură efectiv punerea în executare a obligației pârâtei, existând o interdependență între cele două obligații menționate în cele două cereri, în raport de competența fiecărei autorități.
Față de considerentele ce preced, Curtea, făcând aplicarea dispozițiilor art.312, alin.(1) din Codul de procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat și va menține sentința atacată, ca legală și temeinică.
În temeiul art.274 din Codul de procedură civilă, va fi obligat recurentul-chemat în garanție la plata către intimata-pârâtă a cheltuielilor de judecată în recurs, solicitate și dovedite de aceasta, conform facturii și ordinului de plată de la dosar (f.25-26).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul-chemat în garanție Ministerul Educației Naționale (fost M.E.C.T.S.) împotriva sentinței civile nr.5878/CA/25.11.2013, pronunțată de Tribunalul B. – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care o menține.
Obligă recurentul-chemat în garanție la plata către intimata-pârâtă U. „S. Haret” a cheltuielilor de judecată în recurs, în cuantum de 620 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi, data de 10 aprilie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. G. S. O. M. B. D. M. S.
Grefier,
D. T.
Red DMS-14.05.2014
Tehnored DT-16.05.2014/2 ex.
Jud fond- AT V.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 1751/2014. Curtea de Apel... | Anulare act emis de autorităţi publice locale. Decizia nr.... → |
|---|
