Obligaţia de a face. Decizia nr. 2099/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2099/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 17-09-2014 în dosarul nr. 6116/62/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția C. administrativ și fiscal
DECIZIA NR. 2099/R DOSAR NR._
Ședința publică din 17 septembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte - I. Ț. - judecător
- L. P. - judecător
- M. R. - judecător
- M. C. - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de chematul în garanție M. Educației Naționale și pârâta U. S. Haret împotriva sentinței civile nr. 805/CA din 26 februarie 2014, precum și a recursului declarat de pârâta U. S. Haret împotriva sentinței civile nr. 1514/CA din 21 mai 2014, pronunțate de Tribunalul B.- Secția a-II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, având ca obiect „obligația de a face”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 10 septembrie 2014, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 17 septembrie 2014.
CURTEA
Asupra recursurilor de față, cu majoritate de voturi,
Prin sentința civilă nr. 805/CA/26.02.2014, Tribunalul B., a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții L. I., L. M. M. (fostă I. ) în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret și în consecință: a fost obligată pârâta să elibereze reclamanților diplomele de licență și suplimentele de diplomă în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii sub sancțiunea plății de 200 lei penalități pe zi de întârziere; s-a admis cererea de chemare în garanție a M. Educației Naționale, formulate de reclamanții L. I. și L. M. M. și pârâta U. S. Haret și în consecință: a fost obligat chematul în garanție M. Educației Naționale să aprobe tipărirea formularelor cu regim special constând în diplomele de licență și suplimentele de diplomă în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii sub sancțiunea plății de 200 lei penalități pe zi de întârziere.
Prin sentința civilă nr. 1514/CA/21.05.2014, Tribunalul B. a admis cererea formulată de pârâta U. S. Haret și în consecință: a dispus completarea sentinței civile nr. 805/CA/26.02.2014 pronunțată de Tribunalul B. în sensul că: a fost obligat chematul în garanție M. Educației Naționale să plătească pârâtei U. S. Haret suma de 50 lei reprezentând cheltuieli de judecată; a respins cererea pârâtei de obligare a chematului în garanție la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocat.
Împotriva sentinței civile nr. 805/CA/26.02.2014 au declarat recurs recurenta pârâta U. S. Haret și recurentul chemat în garanție M. Educației Naționale, solicitând casarea ei deoarece este nelegală și netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul chemat în garanție a arătat că o prima critică adusă sentinței instanței de fond este că aceasta a admis în mod greșit cererea de chemare în judecată și în garanție a Ministerului Educației Naționale, hotărârea pronunțată de aceasta fiind lipsită de temei legal prin raportare Ia prevederile art. 488 alin. 8 din Codul de procedură civilă. Astfel, conform prevederilor art. 60 Cod proc. civilă „partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni cu o cerere în garanție sau în despăgubire." în genere, partea care ar cădea în pretenții s-ar putea întoarce împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubiri, dacă există un raport juridic. De asemenea în doctrina de specialitate se arată faptul că instituția chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau despăgubire și revine, în principiu, tuturor acelor care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune s-a făcut cu titlu oneros. Admiterea cererii de chemare în garanție formulată de U. „S. Haret” din București este neîntemeiată întrucât între M. Educației Naționale și U. „S. Haret” București, instituție de învățământ superior cu personalitate juridică nu există un raport juridic care ar putea determina admiterea unei asemenea cererii. Formularele diplomelor nu se eliberează oricui și oricând. Instituția de învățământ superior care solicită un anumit număr de exemplare trebuie să facă dovada că a înmatriculat studenții la forme de învățământ acreditate, autorizate să funcționeze provizoriu. Astfel, acest aviz este condiționat de desfășurarea în condițiile legii a procesului educațional.
În acest sens s-a invocat o hotărâre pronunțată de Curtea de Apel București care în dosarul nr._/2012 respinge ce netemeinică și nelegală cererea reclamantului de eliberare a diplomei de licență prin decizia nr. 2395/2013, irevocabilă.
Potrivit legii, în speță Legea nr.288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de M. Educației Naționale la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. M., potrivit hotărârilor de Guvern de organizare și funcționare a acestuia, are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire Ia organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ. U. S. Haret din București a solicitat ministerului eliberarea avizului pentru ridicarea formularelor tipizate de la ROMDIDAC S.A. - Compania de Material Didactic, pentru absolvenții din anii 2008, 2009 și 2010. Deci M. Educației Naționale și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau în ceea ce privește emiterea avizului în vederea achiziționării tipizatelor de către U. S. Haret. Dacă aceste tipizate nu au fost gestionate corespunzător, în conformitate cu prevederile legale, nu este culpa Ministerului Educației Naționale. Conform prevederilor art. 2 din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare – „Organizarea fiecărui ciclu de studii este de competență instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării”, în consecință admiterea cererii de chemare în garanție și obligarea Ministerului Educației Naționale de a „aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și supliment la diplomă pentru reclamantă”, care nu a urmat o formă de învățământ acreditată/autorizată să funcționeze provizoriu excede cadrului legal. Pentru a fi vătămată vreun drept trebuie ca acel drept să existe mai întâi. Cu toate acestea, în lipsa unui drept, M. Educației Naționale este obligat prin sentința pe care o critică să aprobe tipărirea de formulare tipizate. Se poate vorbi de un drept doar dacă o persoană a urmat cursurile organizate conform prevederilor legale ale unei instituții de învățământ superior și ulterior finalizării i s-a refuzat eliberarea diplomei de licență. Nu ne aflăm în această situație. Legea este foarte clară. OUG nr.75/2005 privind asigurarea calității educației, act normativ de forță juridică superioară Ordinului MECTS nr.5560/2011 la care se raportează instanța de fond statuează la art. 29 din OUG nr.2005: „ (4) Acreditarea presupune parcurgerea a două etape succesive: autorizarea de funcționare provizorie, care acordă dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea la studii; acreditarea, care acordă, alături de drepturile prevăzute la lit. a), și dreptul de a emite diplome, certificate și alte acte de studii recunoscute de M. Educației și Cercetării și de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat”. Astfel, instituția de învățământ superior are dreptul de a organiza admiterea la studii dacă este autorizat să funcționeze provizoriu. Ori, la momentul înscrierii la studii a părților reclamante U. S. Haret nu era autorizată să funcționeze provizoriu pentru forma de învățământ urmată de reclamantă, aspect ignorat de altfel de către instanța de fond. în consecință soluția instanței de fond cu privire Ia admiterea cererii de chemare în garanție este nelegală. Sistemul de drept românesc se bazează pe aplicarea și interpretarea legii. Mai mult fiecare caz este studiat în mod individual. Instanța de fond în speța dedusă judecății a refuzat practice să judece cauza prin prisma prevederilor legale existente, raportat la înscrisurile depuse și s-a raportat doar la susținerile părților reclamante.
Motivarea instanței de fond legată de adeverințele emise absolvenților USH nu reprezintă o justificare legală și pertinentă pentru eliberarea actelor de studii. Adeverințele sunt emise în primul rând de instituția care a organizat procesul de învățământ. Adeverința are termen limitat de valabilitate și mai mult nu este un înscris opozabil Ministerului Educației Naționale. M. Educației Naționale este obligat să respecte și să aplice legea și nu înscrisurile emise de terți. Acest aspect a fost omis de către instanța de fond care a admis în mod neîntemeiat cererea de chemare în garanție. Într-adevăr instituțiile de învățământ superior au dreptul să solicite MEN formulare tipizate pentru absolvenții săi, dar MEN are dreptul de a analiza dacă instituția de învățământ superior a organizat în mod temeinic și legal procesul de învățământ. în caz contrar oricine poate organiza fără drept proces de învățământ și primi diplomă doar pentru că absolventul are o adeverință emisă chiar de către instituția care a organizat procesul de învățământ fără să respecte legea.
O a doua critica adusa soluției instanței de fond se refera la depășirea atribuțiilor sale deoarece a conferit legitimitate unui proces de învățământ organizat în afara cadrului legal și mai ales pentru că a dat o hotărâre cu încălcarea atribuțiilor judecătorești fiind astfel incidente prevederile art. 304 pct.(4) Cod procedură Civilă. Actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate. Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de Guvern care se actualizează anual Conform prevederilor legale formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică. De asemenea potrivit prevederilor art.29 din O.U.G. nr.75/2005, rezultă că dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea la studii, îl are numai o instituție care a parcurs pentru programul de studiu respectiv procedura de autorizare de funcționare provizorie.
Prin Decizia nr.4726/29.10.2009 pronunțată în dosarul nr._, înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de către U. „S. Haret” din București. De precizat este faptul că în considerentele acestei hotărâri judecătorești, instanța supremă a reținut următoarele: „Guvernul are competența atât de a reglementa durata cursurilor la formele de învățământ cu frecvență redusă și Ia distanță, cât și de a exercita controlul asupra duratei stabilite de universități pentru cursurile de zi, în raport cu criteriile oferite de standardele europene de calitate și eficiență a învățământului și pe baza procedurilor de evaluare prestabilite prin acte normative speciale. Prin urmare, o instituție care înscrie „studenți” și eliberează diplome la formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță care nu au parcurs procedura obligatorie autorizării nu este îndreptățită să înmatriculeze, să elibereze diplome, să desfășoare procesul de învățământ pentru formele de învățământ care nu au parcurs etapele obligatorii ale acreditării și autorizării provizorii. Astfel, prin dispoziția dată, instanța de fond obligă MEN la aprobarea tipăririi formularelor tipizate necesare pentru eliberarea diplomelor de licență ignorând în mod vădit cadrul legal în vigoare respectiv Legea nr.288/2004 privind organizarea studiilor universitare, Legea învățământului nr. 84/1995 republicată cu modificările și completările ulterioare si OUG. 75/2005.
În cazul Universității „S. Haret” din București, specializările/ programele de studii de la forma de învățământ la distanță au fost organizate și desfășurate fără respectarea prevederilor legale, respectiv cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.88/1993, a OUG. nr.75/2005 și ale H.G. nr.1011/2001. Nu s-a parcurs procedura prevăzută de către legiuitor în vederea desfășurării procesului de învățământ. Pentru a exista studii universitare trebuie ca acestea să fie reglementate, să existe atât în fapt cât și în drept. Nu e suficient ca o persoană să afirme că a urmat niște studii pentru a primi o diplomă. Pentru a fi numit absolvent trebuie să fi înscris la o facultate din cadrul unei instituții de învățământ superior care a fost acreditată /autorizată să funcționeze la forma de învățământ specializarea ce urmează a fi trecută pe diplomă. Așa cum a menționat, conform prevederilor legale formele de învățământ Ia distanță și fară frecvență trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică. In concluzie instanța de fond încălcând principiul separației puterilor în stat dispune peste atribuțiile trasate acesteia de către legiuitor și admite în mod netemeinic și nelegal acțiunea reclamanților care nu au urmat o formă de învățământ reglementată conform dispozițiilor legale. Faptul că au fost emise niște adeverințe nu presupune că au fost urmate forme de învățământ cu respectarea dispozițiilor legale. Instanța de fond se raportează Ia adeverințele emise, deși acestea sunt înscrisuri cu valabilitate redusă și care nu pot înlocui legea. Ca să te prevalezi de un drept trebuie ca acesta să existe. MEN nu i se poate opune un proces de învățământ care nu a fost desfășurat în condițiile legii și nici nu poate aproba eliberarea de tipizate peste numărul de studenți care au fost admiși la forme de învățământ cu nerespectarea prevederilor legale.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta pârâtă a arătat că instanța de fond, în mod nelegal a stabilit ca pârâta să elibereze diploma de licență, în termen de 30 zile de la data rămânerii irevocabile a sentinței, sub sancțiunea plații de 200 lei penalități pe zi de întârziere, termen în care a fost obligat și chematul în garanție M. Educației Naționale (MECTS), să-și îndeplinească obligația de a aviza tipărirea formularului destinat acestui act de studii. Astfel, conform dispozițiilor OM.2284/2007, pârâta eliberează diploma de licență după avizarea tipăririi formularului de către MEN, tipărirea formularului de către ROMDIDAC și completarea formularului tipizat cu datele absolventului. Având în vedere că obligația pârâtei este subsecventă obligației Ministerului, consideră că nu se impune ca termenul în care aceasta trebuie să-și îndeplinească obligația să coincidă, ca punct de plecare cu termenul în care trebuie să-și îndeplinească obligația MEN ( MECTS), și apoi să curgă penalitățile de 200 lei pe zi de întârziere. În acest fel este prejudiciată, întrucât MEN (MECTS) poate să aprobe tipizarea formularelor destinate diplomei de licență în a 30-a zi de la data când hotărârea rămâne definitivă și irevocabilă, după această zi pârâta este pusă în întârziere cu îndeplinirea obligației de a emite reclamanților diplomele de licență. După obținerea avizului de la MEN (MECTS), pârâta face comanda la ROMDIDAC-SA pentru tipărirea acestor formulare urmând apoi să elibereze reclamanților diploma de licență. Pe rolul instanțelor din țară se află mai multe cauze în care pârâtei i se solicită penalități de întârziere pentru faptul că a fost ținută de obligația MEN de a da avizul necesar tipăririi actelor de studii și nu s-a încadrat în termenul de 30 zile stabilit de instanțe în vederea eliberării diplomei de licență. Nu se impune stabilirea în sarcina pârâtei a unui termen de executare a hotărârii, atâta timp cât nu s-a opus emiterii diplomelor de licență, a recunoscut acest drept intimaților-reclamanți, a depus diligența în vederea obținerii avizului necesar tipizării formularelor, MEN fiind cel care nu și-a îndeplinit obligația în termenul prevăzut de OM nr.2284/2007.
Împotriva sentinței civile nr. 1514/CA/21.05.2014 a declarat recurs recurenta pârâta U. S. Haret și a solicitat casarea ei deoarece este nelegală și netemeinică, ea dovedind cu înscrisuri legale cheltuielile efectuate.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința civilă recurată raportat la motivele de recurs invocate, Curtea constată cărecursurile declarate de pârâta U. S. Haret sunt fondate, iar cel al chematului în garanție este nefondat pentru următoarele considerente:
Ca stare de fapt, curtea de apel reține că reclamanții sunt absolvenți ai Facultății de Științe Juridice și Administrative din B., specializarea D., din cadrul Universității S. Haret, ciclul I – studii universitare de licență (sistem Bologna), promoția 2009, forma de învățământ FR (frecvență redusă). Aceștia au promovat examenul de licență, pârâta Universitate S. Haret eliberându-le în acest sens adeverințele nr. 7828/14.06.2013 și nr. 7829/14.06.2013.
Ulterior, reclamanții au solicitat pârâtei să le elibereze diploma de licență și suplimentul de diplomă, la care au primit adresa-răspuns în sensul că a întreprins demersurile necesare pentru obținerea de la M. Educației, Tineretului, Cercetării și Sportului, a aprobărilor legale pentru tipărirea formularelor de diplomă de licență pentru absolvenții promoției 2009, că respectiva comandă nu a fost onorată decât parțial, iar în momentul în care va primi formularele de diplomă de licență, se va completa neîntârziat un formulat pentru reclamantă, ca absolvent al Universității.
Potrivit Agenției Române de asigurare a Calității în Învățământul Superior, specializarea D. din cadrul Facultății de Științe Juridice și Administrative din B. a Universității S. Haret București este acreditată la forma de învățământ cu frecvență (ZI), cu 180 de credite în perioada 2006-2009.
D. urmare, față de soluționarea nefavorabilă a cererilor lor, reclamanții au formulat prezenta acțiune în justiție, solicitând obligarea Universității la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului la diplomă.
1. În ce privește recursurile declarate împotriva sentinței civile nr. 805/CA/26.02.2014, analiza actelor dosarului prin prisma dispozițiilor legale în vigoare duce la concluzia că soluția adoptată de instanța de fond cu privire la fondul cauzei este legală și temeinică.
Din probele administrate rezultă derularea raporturilor reclamanților, în calitate de studenți, cu pârâta U. S. Haret.
Pârâta, în calitate de parte în contractul încheiat de reclamanți, s-a obligat să asigure pregătirea profesională a acestora, potrivit prevederilor Legii nr. 84/1995, Legii nr. 288/2004, H.G. nr. 88/2005 și Legii nr. 87/2006 și potrivit prevederilor legale citate, evaluarea pregătirii prin organizarea, la finalizarea studiilor, a examenului de licență și să emită diploma care să ateste promovarea studiilor și a examenului de licență.
La rândul său, reclamanții și-au îndeplinit obligațiile contractuale asumate, respectiv plata taxelor de studii, susținerea și promovarea tuturor examenelor, inclusiv a celui de licență. Astfel, în anul 2009, reclamanții au susținut și promovat examenul de licență, astfel cum rezultă din adeverințele antemenționate, eliberate chiar de pârâta U. S. Haret. Ele au fost emise potrivit art. 38 din Ordinul nr. 2.284/2007 emis de M. Educației, Cercetării si Tineretului, privind regimul actelor de studii in sistemul de învățământ superior conform căruia, „după finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenților li se eliberează adeverința de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maximum 12 luni.""
Ca atare, pârâta U. S. Haret are obligația ca, ulterior eliberării adeverinței de studii ce atestă absolvirea facultății, susținerea și promovarea examenului de licență în sesiunea iulie 2009, precum și dobândirea titlului de licențiat în drept al reclamanților, să elibereze și diploma de licență. Potrivit dispozițiilor finale ale art. VII, din Metodologia organizării si desfășurării examenelor de finalizare a studiilor Universității S. Haret, ,,instituția organizatoare a examenelor de licență/diplomă/disertație, eliberează diploma de licență, respectiv diploma de master, însoțite de suplimentul de diplomă, după cel mult 12 luni de la încheierea examenului de licență/diplomă/master. Până la eliberarea diplomei de licență/master, facultățile eliberează, la cerere, adeverințe prin care se certifică promovarea examenului de licență...".
Prin eliberarea diplomei de licență, pârâta consfințește practic realitatea că reclamanții au absolvit facultatea și au dobândit titlul de licențiat. Ca urmare a acestui titlu, ei pot pretinde în mod legal eliberarea diplomei de licență.
Refuzul de a elibera diploma pe motivul că specializarea urmată de reclamanți nu a fost niciodată autorizată provizoriu/acreditată nu are o justificare legală.
În primul rând, trebuie precizat că astfel de susțineri nu pot fi reținute deoarece aspectul criticat nu formează obiectul cererii de chemare în judecată, instanța de judecată nefiind investită cu o cerere privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță. Cererea de chemare în judecată vizează doar eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă ca urmare a promovării examenului de licență și dobândirii titlului de licențiat.
În al doilea rând, se impune a se menționa că pârâta U. S. Haret a creat, față de studenții înmatriculați (actuali absolvenți) aparența de legalitate a formelor de învățământ, aparență rezultată din încheierea contractelor de școlarizare, încasarea taxelor, organizarea și desfășurarea de examene, inclusiv de licență etc.
Pârâta a procedat la eliberarea actelor de studii completate (cu excepția diplomelor de licență) și a recunoscut reclamantei calitatea de licențiat. Aceste acte nu sunt revocate sau anulate, astfel că se bucura de prezumția de legalitate și veridicitate de care beneficiază orice act administrativ.
M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu a solicitat în instanță anularea adeverinței în cauză și nici nu a cerut printr-o altă acțiune să se analizeze criteriile de obținere a formularelor tipizate de către pârâta U. S. Haret. De asemenea, din actele dosarului rezultă că chematul în garanție M. Educației nu a sesizat nereguli după încheierea perioadei de monitorizare prevăzută de art. 8 din Legea nr. 443/2002 și chiar, mai mult decât atât, a aprobat în parte cererea pârâtei de a aviza tipărirea formularelor de diplomă, ceea ce echivalează cu recunoașterea de către METCS a faptului că instituția pârâtă a funcționat într-un cadru legal, care i-a permis să organizeze formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță, considerente față de care nu pot fi reținute apărările invocate sub acest aspecte de către partea chemată în garanție prin întâmpinarea depusă la dosar.
În al treilea rând, eventualele disfuncționalități existente la nivelul conducerii instituției de învățământ superior privat, privind formele de învățământ pe care era îndreptățită conform legii a le derula, nu pot fi opuse absolventului unor cursuri de învățământ superior ce a parcurs și etapa examenului de licență, pentru a se motiva refuzul eliberării actului doveditor al absolvirii efective a acestor cursuri.
Cu atât mai mult cu cât se poate reține lipsa de diligență a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, prin instituțiile specializate, de a supraveghea corectitudinea procesului de învățământ (în acest sens ARACIP este o instituție publică de interes național, în subordinea Ministerului Educației și Cercetării, cu personalitate juridică și cu buget propriu de venituri și cheltuieli, înființată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației, aprobată prin Legea nr. 87/2006, care realizează evaluarea externă a calității educației oferite de instituțiile de învățământ preuniversitar și de alte organizații furnizoare de educație, precum și autorizarea, acreditarea și evaluarea periodică a unităților de învățământ preuniversitar).
În ce privește O.U.G. nr. 10/2009 privind dreptul studenților înmatriculați la formele de învățământ la distanță sau cu frecvență redusă de a continua studiile la program de studii de licență autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate, curtea de apel constată că acest act normativ nu este aplicabil reclamantei care a susținut examenul de licență în iulie 2009 (anterior adoptării actului normativ), astfel cum s-a reținut constant și în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție (cu titlu exemplificativ, dec. civ. nr. 5722/2011).
Ca atare, raportat la considerentele expuse, curtea de apel reține că pârâta U. S. Haret are obligația ca, ulterior eliberării adeverinței de studii - act prin care s-a recunoscut calitatea de licențiat și care nu a fost revocat ori anulat, bucurându-se de prezumția de legalitate și veridicitate proprie unui act administrativ - să elibereze și diploma de licență, dar această obligație nu poate fi dusă la îndeplinire, deoarece chematul în garanție M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu a remis pârâtei formularele tipizate necesare.
În consecință, acțiunea formulată de reclamanți este întemeiată și a fost corect admisă de prima instanță care a obligat pârâta să elibereze reclamanților diploma de licență și suplimentul de diplomă ca urmare a absolvirii cursurilor și a susținerii și promovării examenului de licență în sesiunea iulie 2009.
În ce privește cererea de chemare în garanție, aceasta este întemeiată, în cauză fiindîndeplinite condițiile prevăzute de art. 72 Noul Cod de Procedură Civilă.
Obligația pârâtei U. S. Haret este corelativă obligației intimatului M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului de a aproba tipărirea diplomei de licență deoarece pentru tipărire instituția de învățământ are nevoie de avizul chematului în garanție. Potrivit art. 7 din Ordinul nr. 2284/2007, ,,formularele actelor de studii sunt tipărite și difuzate, în condițiile legii, de către unitatea de specialitate desemnată de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, unitate care poartă întreaga răspundere pentru aprobarea comenzilor de la instituții și pentru asigurarea securității tipăririi și păstrării formularelor până la ridicarea acestora de către instituțiile beneficiare.”
Prin urmare, admiterea acestei cereri asigură efectiv punerea în executare a sentinței, în condițiile în care eliberarea de către pârâtă a diplomei de licență și a suplimentului de diplomă este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în calitate de autoritate competentă și chemat în garanție. Între pârâtă și chemata în garanție există ca atare un raport juridic izvorât din lege în temeiul căruia, la solicitarea pârâtei, ministerul este obligat să analizeze dacă sunt îndeplinite condițiile pentru emiterea unui aviz în vederea tipăririi formularelor actelor de studii, să emită acest aviz dacă este cazul și să desemneze o societate comercială care să tipărească aceste formulare.
În lipsa admiterii cererii, această obligație a pârâtei nu ar putea fi dusă la îndeplinire deoarece M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului refuză tipărirea formularelor tipizate necesare.
Motivul refuzului chematului în garanție este acela că nu se pot elibera în mod nelimitat formularele tipizate, ci numai pentru formele de învățământ acreditate sau autorizate provizoriu să funcționeze. De remarcat faptul chematul în garanție nu a opinat într-un sens neechivoc despre situația reclamantei, ci a analizat în abstract condițiile ce trebuie îndeplinite de fiecare universitate.
Din probele administrate rezultă că cele două instituții s-au învinuit reciproc de netipărirea diplomelor. Susținerile chematului în garanție nu sunt întemeiate, astfel că au fost corect respinse de către prima instanță. Chematul în garanție nu a analizat concret, într-un sens neechivoc, situația reclamantei, ci a analizat în abstract raporturile sale cu pârâta U. S. Haret și nu a dovedit că vreuna din aprobările sale a vizat reclamanta de față, astfel ca pârâta să își îndeplinească obligația față de reclamantă.
Aspectele expuse anterior duc la concluzia că cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți este întemeiată sub aspectele analizate, astfel că a fost corect admisă de prima instanță.
În ce privește însă petitul privind obligarea pârâtei U. S. Haret și a chematului în garanție M. Educației Naționale la plata sumei de 200 lei penalități pe zi de întârziere în cazul neexecutării obligațiilor stabilite de instanța de fond, curtea de apel constată că acesta nu este întemeiat, acest capăt de cerere fiind greșit soluționat de către instanța de fond.
În cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 24 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, dacă în urma admiterii acțiunii, autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
În cazul refuzului de executare devin deci aplicabile dispozițiile art. 24 alin. 2 din aceeași lege care prevăd că, în cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.
Astfel cum a arătat chiar Înalta Curte de Casație și Justiție (dec. civ. nr. 739/14.02.2012), din perspectiva acestor prevederi legale, rezultă că atâta timp cât textul de lege prevede un termen în interiorul căruia autoritatea publică este obligată să execute hotărârea, în speță este nejustificată obligarea acesteia la plata de penalități pentru fiecare zi de întârziere începând cu data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii.
Prin urmare, curtea de apel urmează a admite recursul declarat de pârâta U. S. Haret doar sub acest aspect și să înlăture această dispoziție.
2. În ce privește recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 1514/CA/21.05.2014, analiza actelor dosarului prin prisma dispozițiilor legale în vigoare duce la concluzia că soluția adoptată de instanța de fond cu privire la onorariul de avocat solicitat de pârâta U. S. Haret nu este legală și temeinică.
Astfel, aceasta a depus la dosarul cauzei, în fața instanței de fond, contractul de asistență juridică, ordinul de plată și factura, înscrisuri certificate, potrivit legii ca fiind conforme cu originalul, care atestă că onorariul apărătorului în cauza de față este de 620 lei. Prima instanță a considerat eronat că aceste înscrisuri nu dovedesc certitudinea cheltuielilor, fără a arăta care sunt motivele care au determinat această apreciere. Prin urmare, se impune admiterea recursului declarat de pârâta U. S. Haret sub acest aspect și să acordarea acestor cheltuieli efectuate și justificate.
Pentru toate considerentele arătate, în baza art. 496 alin. 1, 2 Noul Cod de Procedură Civilă raportat la art. 488 pct. 8 Noul Cod de Procedură Civilă, curtea de apel urmează să admită recursul declarat de recurenta pârâtă U. S. Haret împotriva sent. civ. nr. 805/CA/26.02.2014 pronunțată de Tribunalul B., pe care o va casa în parte în sensul că va înlătura dispoziția privind plata de către pârâta U. S. Haret și chematul în garanție M. Educației Naționale a sumei de 200 lei penalități pe zi de întârziere în cazul neexecutării obligațiilor stabilite de instanța de fond.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art. 496 alin. 1 Noul Cod de Procedură Civilă raportat la art. 488 pct. 8 Noul Cod de Procedură Civilă, curtea urmează a respinge recursul declarat de recurentul chemat în garanție M. Educației Naționale împotriva aceleiași sentințe, criticile sale fiind întemeiate, potrivit celor expuse anterior.
În baza art. 496 alin. 1, 2 Noul Cod de Procedură Civilă raportat la art. 488 pct. 8 Noul Cod de Procedură Civilă, curtea de apel urmează să admită recursul declarat de recurenta pârâtă U. S. Haret împotriva sent. civ. nr. 1514/CA/21.05.2014 pronunțată de Tribunalul B., pe care o casează în sensul că va obliga pe chematul în garanție M. Educației Naționale să plătească pârâtei U. S. Haret suma de 670 lei în loc de 50 lei, cheltuieli de judecată.
Văzând și dispozițiile art. 451 Noul Cod de Procedură Civilă și faptul că s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs, dovedite cu acte depuse la dosar (onorariul de apărător al pârâtei -620 lei și taxa judiciară de timbru plătită de același recurent – 100 lei), curtea de apel va obliga recurentul chemat în garanție M. Educației Naționale la plata sumei de 720 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate de voturi,
1. Admite recursul declarat de recurenta pârâtă U. S. Haret împotriva sentinței civile nr. 805/CA/26.02.2014 pronunțată de Tribunalul B., pe care o casează în parte în sensul că:
Înlătură dispoziția privind plata de către pârâta U. S. Haret și chematul în garanție M. Educației Naționale a sumei de 200 lei penalități pe zi de întârziere în cazul neexecutării obligațiilor stabilite de instanța de fond.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
2. Respinge recursul declarat de recurentul chemat în garanție M. Educației Naționale împotriva aceleiași sentințe.
3. Admite recursul declarat de recurenta pârâtă U. S. Haret împotriva sentinței civile nr. 1514/CA/21.05.2014 pronunțată de Tribunalul B., pe care o casează în sensul că:
Obligă pe chematul în garanție M. Educației Naționale să plătească pârâtei U. S. Haret suma de 670 lei în loc de 50 lei, cheltuieli de judecată.
Obligă pe recurentul chemat în garanție M. Educației Naționale la plata sumei de 720 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 septembrie 2014.
Pt. Președinte, Judecător,
I. Ț. L. P.
aflată în concediu medical
semnează
Președinte instanță
Judecător N. Țînț
Cu opinie separată în sensul admiterii recursului chematului în garanție și respingerii acțiunii și a cererii de chemare în garanție, precum și în sensul respingerii recursului pârâtei U. S. Haret
Judecător,
M. R.
Grefier,
M. C.
Red. L.P./07.11.2014
Tehnored.: M. C./7.11.2014 /- 6 ex.
Jud fond: A. V.
Opinie separată
Deosebit de opinia majoritară apreciez fondat recursul Ministerului Educației Naționale, cu consecința modificării în tot a sentinței civile, a respingerii acțiunii și a cererii de chemare în garanție, precum și în sensul respingerii recursului pârâtei U. S. Haret.
Starea de fapt rezultă din coroborarea probelor administrate și în esență aceasta privește împrejurarea că reclamanții sunt absolvenți ai Facultății de Științe Juridice și Administrative din B., specializarea D., din cadrul Universității S. Haret, ciclul I – studii universitare de licență (sistem Bologna), promoția 2009, forma de învățământ FR.
S-au reținut motive procedurale care ar împiedica analizarea situației în fond întrucât instanța nu este investită cu cererea privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță iar pârâta a creat aparența de legalitate a formelor de învățământ.
Rețin din probe că nu există dovada că forma de învățământ urmată de reclamanți a fost acreditată sau autorizată prin hotărâre de guvern.
Conform art 29 din OUG nr 75/2005 privind asigurarea calității educației, "în învățământul superior evaluarea și acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă. Programele specifice ciclurilor de studii de masterat și doctorat se supun evaluării externe, în vederea acreditării. Acreditarea presupune parcurgerea a două etape succesive:
a) autorizarea de funcționare provizorie, care acordă dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea la studii;
b) acreditarea, care acordă, alături de drepturile prevăzute la lit. a), și dreptul de a emite diplome, certificate și alte acte de studii recunoscute de M. Educației și Cercetării și de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat.
Evaluarea externă în vederea acreditării se declanșează la cererea furnizorului de educație care își propune să ofere unul sau mai multe programe de educație inițială sau continuă și se bazează pe un ansamblu de standarde referitoare la domeniile și criteriile prevăzute la art. 10" din ordonanță.
Sunt încălcate astfel dispoziții exprese de lege - Legea nr 88/1993, OUG nr 75/2005, HG nr 1418/2006 – conform cărora formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.
Tot legiuitorul a stabilit, ca și condiție prealabilă, că formele FR și ID se organizează doar de acele facultăți care au cursuri la zi, respectiv că nu pot fi organizate cursuri de ID și FR dacă universitatea respectivă nu are organizate cursuri la zi la disciplina respectivă.
Ulterior specializările care sunt autorizate/acreditate se supun aprobării prin hotărâre de guvern.
Prin H.G. nr. 676/2007 și H.G. 635/2008 U. S Haret nu a fost niciodată acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu, la această facultate, cu forma de învățământ FR, ci doar cu forma de învățământ la zi.
În fapt, pârâta U. S. Haret nu era îndreptățită să înmatriculeze, să elibereze diplome, să desfășoare procesul de învățământ pentru forme de învățământ care nu au parcurs etapele obligatorii ale acreditării și autorizării provizorii și prin urmare ministerul nu poate fi obligat să emită formulare tipizate pentru diplome, dacă specializările urmate nu au fost organizate conform prevederilor legale.
Cu privire la faptul că instanța nu a fost sesizată să se pronunțe asupra legalității acreditării formei de învățământ urmată de reclamantă, constat că este reală această constatare, dar starea de fapt trebuie stabilită integral, astfel cum rezultă din probe, ulterior rămânând să se constate, în limitele cadrului procesual și ținând seamă de principiul disponibilității părții, care sunt chestiunile de drept de soluționat.
Amputarea stării de fapt și aplicarea exclusivă a principiului disponibilității părții, în condițiile în care pârâta U. S. Haret a adoptat o poziție procesuală convenabilă ei, fără a se opune în mod real pretențiilor părții reclamante întrucât nu avea interesul, duce la reținerea unei stări de fapt incomplete, care dă posibilitatea omiterii reținerii dispozițiilor legale imperative.
De asemenea, faptul că pârâta a creat aparența de legalitate a formelor de învățământ nu se transformă într-un avantaj al acesteia, culpa ei fiind extrem de gravă, încălcând dispoziții de lege imperative.
S-a reținut că nu este imputabil reclamanților situația în care se află pârâta, dacă a creat această aparență de legalitate. Este real că reclamanților nu li se poate imputa faptul că pârâta nu a obținut acreditarea formei de învățământ urmate, dar aceasta nu poate forța aplicarea legii solicitând ocrotirea interesului ei întrucât a fost de bună credință, astfel încât să se poate aplica principiul error communis facit jus.
Referitor la cererea de chemare în garanție a ministerului, formulată de către U. S. Haret nu poate fi reținută nicio culpă a acestuia pentru faptul că nu a aprobat tipărirea formularelor de diplomă de licență, pentru absolvenții promoției 2009 de la forme de învățământ organizate de către U. S. Haret, în afara cadrului legal și nici nu poate fi obligat să le aprobe, întrucât s-ar încălca legea.
Judecător
M. R.
Red. M.R../10.11.2014
Tehnored.: M. C./10.11.2014
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 99/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Pretentii. Decizia nr. 77/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
