Obligaţia de a face. Sentința nr. 99/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 99/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 30-01-2014 în dosarul nr. 273/64/2014
Dosar nr._
ROMANIA
TRIBUNALUL C.
SENTINȚA CIVILĂ NR.99
Ședința publică din 30 ianuarie 2014
Completul constituit din
PREȘEDINTE: A. C.
GREFIER: F. P.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul K. I., în contradictoriu cu pârâta UAT M. T. S., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Dezbaterile în fond asupra cauzei de față au avut loc în ședința publică din 16 ianuarie 2014, când părțile au lipsit, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a constatat cauza în stare de judecată, a reținut-o spre soluționare, după care a amânat pronunțarea pentru data de 23 ianuarie 2014, ulterior pentru data de astăzi când a hotărât următoarele.
TRIBUNALUL
Prin acțiunea formulată la data de 19.12.2012 și înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._, în urma declinării competenței de către Judecătoria T.-S., reclamantul K. I. a chemat în judecată pe pârâtul M. T.-S. prin Primar solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la amenajarea locurilor de parcare special rezervate și semnalizate pentru persoane cu handicap precum și obligarea la plata daunelor morale în valoare de 160.000 Euro, urmând ca conducerea Primăriei mun. T.-S. să-și ceară în mod oficial scuze, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii se arată că la data de 4.10.2012 a depus la Primăria mun. T.-S. o cerere prin care a solicitat amenajarea locurilor de parcare special rezervate și semnalizate pentru persoane cu handicap, întrucât reclamantul, la rândul său o persoană cu handicap, este atenționat zilnic de către agenții poliției locale despre parcarea necorespunzătoare cu toate că deține legitimație de parcare. În centrul municipiului este amenajat un singur loc de parcare și acela ilegal.
În continuare reclamantul arată că neamenajarea locurilor de parcare constituie o încălcare a legii dar și o batjocură și intoleranță la adresa reclamantului. Reclamantul a sesizat în acest sens Direcția Generală pentru Protecția Persoanelor cu Handicap care a sesizat la rândul său ANPIS C., echipa de inspectori aplicând amendă în cuantum de 6.000 lei.
Datorită batjocurii și ignoranței imaginea reclamantului a fost enorm lezată motiv pentru care solicită daune morale în cuantumul indicat.
În drept se invocă disp.art. 62,65 din Legea 448/2006, art. 8,9 din OG nr. 27/2002.
În apărare pârâtul M. T.-S. prin Primar a depus la dosar la data de 13.02.2013 întâmpinare (f. 6) prin care a invocat excepția inadmisibilității, excepția tardivității introducerii acțiunii iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării se arată – sub aspectul excepției inadmisibilității că adresa de răspuns nu a fost contestată pe calea procedurii administrative prealabile.
Sub aspectul tardivității introducerii acțiunii se arată că termenul de introducere a acțiunii curge de la de la comunicarea plângerii prealabile.
Pe fond se arată că handicapul unei persoane nu înlătură caracterul contravențional al faptei de a parca ilegal. Se arată în continuare că au fost făcute demersuri în vederea amenajării unor locuri de parcare. În zonele unde sunt amenajate parcări tip reședință nu se pot amenaja locuri speciale pentru persoanele cu handicap.
La data de 1.03.2013 reclamantul a formulat note de ședință arătând că a introdus cererea de chemare în judecată în termen legal în condițiile în care răspunsul primit de la Primăria mun. T.-S. a fost emis în 74 de zile și nu în 30 de zile cum prevede legea. Se arată în continuare că în condițiile în care Poliția locală se subordonează aparatului de specialitate al Primarului este evident că Primăria a dispus aplicarea fițuicilor de atenționare pe parbrizul autoturismului subsemnatului.
În ședința publică din data de 4.04.2013 reclamantul a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului C. prin raportare la cuantumul daunelor morale, depunând și notă de ședință în acest sens.
Instanța a constatat competența materială a Tribunalului C. în soluționarea cererii prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 30.05.2013.
În dovedirea acțiunii reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, probă încuviințată de instanță și administrată în cauză, sens în care au fost depuse la dosar înscrisuri ( fila 23-56) proba cu interogatoriul pârâtei, sens în care a fost depus la dosar răspuns la interogatoriu ( fila 122) precum și proba testimonială sens în care a fost audiat martorul G. G. A. ( fila 173)
În ședința publică din data de 16.01.2014 instanța a pus în discuție excepția inadmisibilității cererii și excepția tardivității introducerii acțiunii, rămânând în pronunțare atât asupra excepției cât și pe fondul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului din cele două acțiuni conexe, instanța reține următoarele: În fapt, la data de 4.10.2012 reclamantul K. I. a depus la Primăria mun. T.-S. o cerere prin care a solicitat amenajarea locurilor de parcare special rezervate și semnalizate pentru persoane cu handicap ( fila 44).
Primăria mun. T.-S. a răspuns reclamantului la data de 14.12.2012 prin adresa nr._/2012 ( fila 34) în sensul că s-a demarat acțiunea de demarare a locurilor de parcare pentru persoane cu handicap fiind indicate în adresă și locurile exacte.
Nemulțumit de răspuns reclamantul a promovat prezenta acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 8 alin. 1 din Legea 554/2004 potrivit căruia « se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim ».
Soluționând cu precădere excepția inadmisibilității formulării acțiunii invocată de pârât instanța va avea în vedere că potrivit art. 7 alin.1 din același act normativ – “ Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.(1^1) În cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând.”, totodată art. 2 lit.j din Legea 54/2004 definind plângerea prealabilă ca reprezentând – “cererea prin care se solicită autorității publice emitente sau celei ierarhic superioare, după caz, reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, în sensul revocării sau modificării acestuia”.
Ca atare, în temeiul acestor dispoziții legale instanța reține că plângerea prealabilă este obligatorie în cazul în care partea invocă vătămarea unui drept al său prin emiterea unui act administrativ individual sau normativ, or, în speță, obiectul acțiunii nu vizează anularea unui atare act administrativ – adresa de răspuns neputând fi asimilată unui act administrativ, ci aceasta se întemeiază în drept pe disp. art. 8 alin. 2 teza a doua din Legea 554/2004 conform căruia – “se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim”, ipoteză diferită de cea vizată de art. 7 din Legea 554/2004, față de definițiile legale date acestor noțiuni de disp. art. 2 lit.j și i din Legea contenciosului administrativ, considerente față de care, reținând că anterior partea reclamantă a solicitat amenajarea locurilor de parcare special rezervate și semnalizate pentru persoane cu handicap, instanța va respinge excepția invocată de pârâtă.
Asupra excepției tardivității introducerii acțiunii instanța reține că în fapt se invocă excepția prescripției introducerii acțiunii în condițiile în care potrivit disp. art.11 alin.1 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ – „ Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:… a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă”, alineatul 5 prevăzând în mod expres că – „Termenul prevăzut la alin. (1) este termen de prescripție”.
Se reține în continuare că sancțiunea prescripției intervine in ipoteza prevăzută de art. 11 al. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 care presupune că procedura prealabilă a fost exercitată in termenul legal, însă acțiunea în instanță a fost făcută după expirarea termenului de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă sau de la data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii. Or, în speță, răspunsul pârâtei a fost comunicat la data de 14.12.2012 iar acțiunea a fost introdusă la data de 19.12.2012, în cadrul termenului legal, motiv pentru care și această excepție urmează a fi respinsă.
Pe fondul cauzei instanța reține că potrivit art. 65 alin 1 și 2 din L nr. 448/2006 „În spațiile de parcare de pe lângă clădirile de utilitate publică, precum și în cele organizate vor fi adaptate, rezervate și semnalizate prin semn internațional cel puțin 4% din numărul total al locurilor de parcare, dar nu mai puțin de două locuri, pentru parcarea gratuită a mijloacelor de transport pentru persoane cu handicap. (2) Persoanele cu handicap sau reprezentanții legali ai acestora, la cerere, pot beneficia de un card-legitimație pentru locurile gratuite de parcare. Autovehiculul care transportă o persoană cu handicap posesoare de card-legitimație beneficiază de parcare gratuită”.
Din interpretarea textului de lege menționat rezultă că legiuitorul a înțeles să creeze anumite facilități pentru persoanele cu dizabilități în ceea ce privește parcarea autovehiculelor. Însă, se constată că obligația de amenajare a acestor locuri subzistă doar pentru spațiile de parcare de pe lângă clădirile de utilitate publică și pentru parcările organizate („precum și în cele organizate”) nu și pentru celelalte spații de parcare (de ex parcări fără plată, neamenajate și altele), cum în mod eronat susține reclamantul, distincția făcută de legiuitor fiind clară și precisă.
În acest sens din probele administrate în cauză rezultă că la nivelul mun. T.-S. a fost demarată acțiunea de amenajare a acestor locuri speciale de parcare, acțiune care până la data pronunțării prezentei sentințe nu a fost finalizată. La solicitarea instanței pârâta a depus la dosar o notă de ședință în care a precizat punctual situația pentru fiecare locație indicată de către reclamant în precizarea de acțiune.
Astfel, luând în considerare doar parcările de pe lângă clădirile de utilitate publică și parcările organizate, potrivit notei de ședință depusă de pârât la fila 176, se constată că nu sunt amenajate locuri de parcare special rezervate și semnalizate pentru persoane cu handicap în următoarele locații:
- .>
- .> - . doar un loc)
- în fața Liceului teoretic N. M.
- în fața Liceului teoretic Apor P. ( există doar un loc)
- în fața Liceului teoretic B. P. ( există doar un loc)
- în fața Poliției mun. T.-S.
- în fața Poliției locale T.-S.
- în fața Grădiniței Manocska
- în fața școlii Petofi S.( există doar un loc)
Restul locațiilor indicate în precizarea de acțiune au deja locuri de parcare amenajate sau nu există parcări amenajate ( în sensul de organizate) ori nu vizează parcările de pe lângă clădiri de utilitate publică ci spații de parcare de lângă stabilimente private (de exemplu cabinete medicale, farmacii etc..) motiv pentru care acțiunea va fi admisă în parte conform dispozitivului.
În ceea ce privește cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata daunelor morale în valoare de 160.000 Euro instanța reține că fapta pârâtului de a nu amenaja locuri de parcare pentru persoane cu handicap constituie, prin raportare la disp. exprese ale art. 65 alin 1 și 2 din L nr. 448/2006, o faptă ilicită în sensul prevăzut de art. 998,999 cod civil vechi (legea aplicabilă la momentul începerii săvârșirii acestei fapte -anul 2006 după . acestei legi) .
Analizând prejudiciul suferit de reclamant se constată că acesta a susținut faptul că neamenajarea locurilor de parcare constituie o încălcare a legii dar și o batjocură și intoleranță la adresa reclamantului, iar datorită batjocurii și ignoranței totale imaginea reclamantului a fost enorm lezată.
Cu privire la acest aspect instanța reține că neamenajarea locurilor de parcare speciale pentru persoanele cu handicap, în condițiile în care reclamantul face parte dintre ele, este de natură a-i produce acestuia o stare de frustrare permanentă și disconfort, respectiv un prejudiciu moral.
Însă, din toate probele administrate, nu rezultă în nici un fel faptul că reclamantul ar fi fost batjocorit de către autoritățile publice de la nivelul mun T.-S..
Astfel, fotografiile depuse la dosar arată că, într-adevăr, există situații în care au fost pictate două pictograme în loc de una singură pe locul special amenajat (fila 51)iar indicatorul a fost montat pe același stâlp pe care este montat și indicatorul „oprirea interzisă” (fila 48). Dar, a interpreta aceste două situații ca o dovadă de batjocură, dispreț și ignoranță la adresa persoanelor cu handicap în general și a reclamantului în special este nerezonabil și exagerat.
Nici atenționările (fițuicile) primite de reclamant din partea reprezentanților Poliției Locale (fila 27) referitoare la parcarea autovehiculului său pe trotuar nu sunt de natură a demonstra batjocură sau dispreț. Reclamantul a fost atenționat în mod perfect legal că încalcă dispozițiile legale privitoare la parcarea autovehiculului pe trotuar, respectiv că se face vinovat de săvârșirea unei contravenții prev. de HCL nr. 23/2002. Faptul că reclamantul este o persoană cu handicap nu este de natură a-l exonera pe acesta de răspunderea contravențională. Toți cetățenii, cu handicap sau nu, au obligația de a respecta legea, în speță obligația de a nu parca un autovehicul pe trotuar.
În același sens se reține faptul că facilitățile create de legiuitor pentru persoanele cu dizabilități în ceea ce privește parcarea autovehiculelor nu înseamnă că acesta își poate parca autovehiculul unde dorește ci doar că are dreptul să parcheze în locurile special amenajate, în cazul în care acestea există.
În consecință, reținând că în speță se pune problema unei fapte ilicite din partea pârâtului și a unui prejudiciu moral suferit de reclamant dar nu pentru motivele invocate de acesta ci pentru considerentele reținute anterior de instanță, legătura de cauzalitate dintre cele două fiind evidentă, fiind astfel întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, instanța urmează a obliga pârâtul la plata unei sume pentru a compensa acest prejudiciu.
Cu privire la cuantumul acestei sume, luând în considerare gradul de lezare al valorilor sociale ocrotite precum și faptul că sumele acordate cu acest titlu nu trebuie să constituie nici măsuri excesive pentru autorul pagubei și nici venituri nejustificate pentru persoana lezată, instanța reține că suma de 160.000 Euro este complet disproporționată, sens în care va obliga pârâtul la plata sumei de 1000 Euro, aceasta reflectând un raport de proporționalitate echitabil între fapta săvârșită și prejudiciul suferit.
Capătul de cerere privitor la obligarea pârâtului să-și ceară în mod oficial scuze în mass-media locală urmează a fi respins ca neîntemeiat întrucât, așa cum s-a reținut mai sus, nu există nicio probă la dosar care să demonstreze că pârâtul l-a batjocorit pe reclamant, adresele emise de pârât și primite de către reclamant fiind redactate într-un limbaj respectuos și decent.
Văzând și prevederile art. art. 274 C.,proc.civ instanța va obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei de 39 lei cu titlu de cheltuieli de judecată
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității formulării acțiunii șiexcepția prescripției introducerii acțiunii invocate de pârât
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul K. I. dom. în S.-G. .. 10, ., . împotriva pârâtului M. T.-S. prin Primar cu sediul în T.-S. Piața G. A. nr. 24, jud. C.
Obligă pârâtul să amenajeze locuri de parcare special rezervate și semnalizate pentru persoane cu handicap în următoarele locații:
- .>
- .> - .>
- în fața Liceului teoretic N. M.
- în fața Liceului teoretic Apor P.
- în fața Liceului teoretic B. P.
- în fața Poliției mun. T.-S.
- în fața Poliției locale T.-S.
- în fața Grădiniței Manocska
- în fața școlii Petofi S.
Obligă pârâtul la plata daunelor morale către reclamant în cuantum de 1000 Euro în echivalent lei la data plății.
Respinge restul pretențiilor ca neîntemeiate.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 39 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs care se va depune la Tribunalul C. în termen
de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi – 30.01.2014
PREȘEDINTE GREFIER
A. C. F. P.
Red.A.C./3.03.2014
Tehnored.F.P./3.03.2014
4 expl.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2158/2014.... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 2099/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
