Pretentii. Decizia nr. 1335/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1335/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 16-04-2014 în dosarul nr. 1901/119/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 1335/R
Ședința publică de la 16 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. R.
Judecător I. Ț.
Judecător D. M. S.
Grefier M. D.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. pentru Serviciul Fiscal municipal Tg.S. împotriva sentinței civile nr.2680 din data de 15 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul C. – secția civilă în dosarul nr._, având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Instanța constată că în prezenta cauză a fost efectuată procedura prealabilă prevăzută de art. 194 – 201 din NCPCIV.
De asemenea, constată că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, potrivit dispozițiilor art. 485-487 din NCPCIV și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru potrivit dispozițiilor art. 30 din OUG nr.80/2013.
Se constată că reclamantul B. I. a depus întâmpinare la care s-a formulat răspuns de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. pentru Serviciul Fiscal municipal Tg.S. .
Intimatul chemat în garanție M. M. prin Administrația Fondului pentru Mediu nu a depus întâmpinare.
Față de actele și lucrările dosarului, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. 1 pct. 2 teza a –II-a din NCPCIV, instanța rămâne în pronunțare.
În deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului dedus judecății, constată:
Prin sentința civilă nr.2680/15.11.2013, Tribunalul C.-secția civilă: a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, invocată prin întâmpinare; a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul B. I., în contradictoriu cu pârâții Serviciul Fiscal Municipal Târgu S. și Administrația Fondului pentru Mediu; a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Serviciul Fiscal Municipal Târgu S. împotriva pârâtei-chemate în garanție Administrația Fondului pentru Mediu; a obligat pârâtul Serviciul Fiscal Municipal Târgu S. la plata către reclamant a sumei de 1569 lei, cu titlu de restituire taxă pe poluare și a dobânzii fiscale aferente, calculată începând cu data plății și până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată; a obligat chemata în garanție la plata către pârâtul Serviciul Fiscal Municipal Târgu S. a sumelor pe care acesta a fost obligat să le plătească reclamantului cu titlu de restituire taxă, dobândă fiscală aferentă și cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că; aparține pârâtului Serviciul Fiscal Municipal calitatea procesuală pasivă în cauză, fiind organul fiscal încasator al taxei, astfel că excepția invocată este neîntemeiată; dispozițiile în temeiul cărora partea reclamantă a fost obligată să achite taxa pe poluare sunt neconforme cu dreptul Uniunii Europene, instituind un regim fiscal discriminatoriu, fapt constatat și de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în jurisprudența sa. De asemenea, a reținut că dobânda reprezintă contravaloarea prejudiciului suferit de creditor. În ce privește cererea de chemare în garanție, prima instanță a reținut că aceasta este întemeiată, având în vedere că chematei în garanție Administrația Fondului pentru Mediu îi revine obligația de virare a sumei către pârâtul Serviciul Fiscal Municipal Târgu S., pentru a fi restituită reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal și motivat, pârâtul Serviciul Fiscal Municipal Târgu S., solicitând modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului, recurentul-pârât a arătat, în esență, că: în mod greșit au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilității acțiunii; taxa pe poluare este conformă cu principiile dreptului Uniunii Europene, întrucât la determinarea acesteia se ține cont de norma de poluare așa cum este stabilită de legislația Uniunii Europene, iar încasarea taxei de la reclamant a fost făcută în temeiul unei legislații în vigoare; nu poate fi obligat la plata dobânzii și a cheltuielilor de judecată, întrucât reclamantul a plătit taxa benevol și nu poate fi reținută culpa procesuală a pârâtului.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând actele si lucrările dosarului, sentința atacată, față de motivele invocate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, din motivele ce vor fi expuse în continuare.
Instanța de fond, în mod temeinic și legal, a considerat că acțiunea este admisibilă. Obiectul acțiunii deduse judecății îl constituie cenzurarea de către instanță a refuzului nejustificat al restituirii taxei pe poluare achitate de către reclamantă, acest refuz constituind un act administrativ asimilat, potrivit art.2 alin.(2) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum a reținut, de altfel, și Înalta Curte de Casație și Justiție, în considerentele Deciziei nr.24/2011, pronunțată în interesul legii. Prin urmare, obiectul acțiunii se circumscrie contenciosului administrativ, iar procedura prealabilă nu este obligatorie, conform prevederilor art.7 alin.(5) din Legea nr.554/2004, aspect stabilit, de asemenea, prin aceeași decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Finanțelor Publice, soluția dată de instanța de fond este corectă, întrucât în ce privește debitorii obligației de restituire a taxei pentru emisiile poluante încasată nelegal și de plată a dobânzii legale, relevante sub aspectul legitimării procesuale sunt atribuțiile delegate, care circumscriu competența administrativă a autorității publice în această materie. Taxa pe poluare, instituită prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.50/2008 este gestionată de Administrația Fondului pentru Mediu și constituie venit la bugetul Fondului pentru Mediu. Însă, taxa se calculează, se încasează și se restituie, conform aceluiași act normativ, de către autoritatea fiscală competentă, respectiv „autoritatea fiscală teritorială în a cărei evidență este înregistrat contribuabilul ca plătitor de impozite și taxe”. În speță, calitatea de autoritate fiscală competentă o are Administrația Finanțelor Publice, cea care a emis decizia de calcul a taxei și care a refuzat restituirea. Așa fiind, având în vedere că refuzul de soluționare favorabilă a cererii de restituire este actul administrativ asimilat (în sensul art. 2 alin.2 din Legea 554/2004) al Serviciului Fiscal, care are capacitate de drept administrativ și organe de conducere proprii, acestuia îi aparține calitatea procesuală pasivă în prezentul litigiu.
Și pe fondul cauzei, Curtea reține că soluția dată de Tribunalul C.-secția civilă este legală și temeinică.
În fapt, reclamantul a achiziționat un autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene, pentru care a plătit taxa pentru emisiile poluante provenind de la autovehicule; nu poate fi obligat la plata dobânzii, întrucât plata taxei a fost făcută benevol; nu datorează cheltuieli de judecată, întrucât nu poate fi reținută culpa sa procesuală.
În drept, problema care se ridică este aceea de a stabili dacă legislația internă – în temeiul căreia se condiționează înmatricularea autovehiculului achiziționat de reclamant dintr-un stat membru al Uniunii Europene de plata taxei de poluare - este compatibilă cu prevederile legislației comunitare.
Art. 90 (actual art.110 TFUE) par. l din Tratatul de instituire a Comunității Europene (în continuare Tratatul) prevede: ”Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare”.
Scopul instituirii art. 90 (110) din Tratat este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor în spațiul comunitar, iar domeniul său de aplicare vizează impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România. După cum se poate constata, taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație – dacă au fost înmatriculate în țară.
Se ivește, astfel, o aparentă discriminare între categoria vehiculelor folosite care sunt achiziționate din țară și categoria vehiculelor folosite achiziționate din afara țării – inclusiv din spațiul comunitar.
Era normal ca un astfel de act normativ – având drept scop (declarat) protecția mediului - să se aplice tuturor autovehiculelor aflate în circulație pe teritoriul României, nicidecum doar acelora care se înmatriculează pentru prima dată în țară.
Toate cele de mai sus conduc la concluzia că taxa pe poluare aplicată autovehiculelor second-hand achiziționate din spațiul comunitar contravine prevederilor art. 90 (110) din Tratat, în condițiile în care o astfel de taxă nu este percepută pentru autovehicule identice – achiziționate de pe teritoriul României. Or, actualul articol 110 al TFUE se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Potrivit art. 148 din Constituția României, ca urmare a aderării la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin. 2). Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin. 4).
Aceste obligații au fost reafirmate și prin Legea nr. 157/2005 - de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană
Prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C‑402/09, privind pe I. T. împotriva României, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu (România), pronunțată la 7 aprilie 2011, s-a stabilit că: articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Prin urmare, constatând că taxa pe poluare a fost calculată de pârâtă și încasată de la reclamant ca urmare a aplicării eronate a dispozițiilor legale incidente (completate cu dreptul Uniunii Europene), refuzul soluționării favorabile a cererii acestuia de restituire a taxei fiind astfel nejustificat, instanța de fond, în mod legal și temeinic, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, obligând pârâta la restituirea taxei.
În ceea ce privește obligarea la plata dobânzii, instanța de fond, în mod corect, a constatat că aceasta este datorată. Potrivit Hotărârii pronunțate la data de 18 aprilie 2013 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C‑565/11 (M. I. împotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu și Administrației Fondului pentru Mediu), aplicarea principiului efectivității impune, în cazul restituirii unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei, pierdere ce depinde în special de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia.
Așadar, în lumina acestei jurisprudențe recente a Curții de Justiție a Uniunii Europene și ținând seama de principiul priorității dreptului Uniunii Europene, instanța apreciază că reclamantul are dreptul la plata dobânzilor.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, Curtea apreciază că obligația de plată a acestora către reclamant revine pârâtei, ca urmare a căderii acesteia în pretenții, în temeiul art.453 din legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă. Cuantumul acestor cheltuieli este rezonabil, astfel că nu se impune micșorarea acestuia.
În consecință, criticile aduse prin recursul declarat de pârâtă sunt în totalitate nefondate.
Față de considerentele ce preced, Curtea, făcând aplicarea dispozițiilor art.496, alin.(1) din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat și va menține sentința atacată, ca legală și temeinică. Fără cheltuieli de judecată în recurs, nefiind solicitate de intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Serviciul Fiscal Municipal Târgu S., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. împotriva sentinței civile nr.2680/15.11.2013, pronunțată de Tribunalul C. – secția civilă, pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de azi, data de 16 aprilie 2014.
Președinte, M. R. | Judecător, I. Ț. | Judecător, D. M. S. |
Grefier, M. D. |
Red: DMS/17.04.2014
Dact.: MD/18.04.2014 – 5 ex-.
Jud.fond: A.D.B.
| ← Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 1744/2014.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2158/2014.... → |
|---|
