Obligaţia de a face. Decizia nr. 595/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 595/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 21-02-2014 în dosarul nr. 140/64/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 595/R Dosar nr._
Ședința publică din data de 21 februarie 2014
Completul constituit din:
Președinte: M. C.
Judecător: M. F.
Judecător: M. I. M.
Grefier: M. F.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul reclamant P. mun. Târgu S. împotriva sentinței civile nr. 2524/17.10.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ având ca obiect „obligația de a face”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic G. G. E. pentru intimata pârâtă Instituția Prefectului Județului C. .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că recursul formulat de recurentul reclamant P. mun. Târgu S. este declarat și motivat în termenele și în condițiile prevăzute de art.485 raportat la dispozițiile art. 20 din Legea nr.554/2004, republicată, este legal timbrat și a fost declarat prin consilier juridic astfel cum prevăd dispozițiile art. 13 alin.2 și art.83 alin.3 și art. 486 din noul cod de procedură civilă.
Totodată, se constată că recurentul reclamant a depus la dosarul cauzei, la data de 19 februarie 2014, concluzii scrise, prin intermediul cărora solicită admiterea recursului.
Reprezentanta intimatei pârâte Instituția Prefectului Județului C. depune la dosarul cauzei, cu titlu de practică judiciară, decizia civilă nr. 656/R din data de 12 februarie 2+13, pronunțată de Curtea de Apel B. – Secția C. Administrativ și Fiscal, arătând că nu are alte cereri de formulat sau probe de propus.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici alte probe de administrat, instanța, în baza art. 392 coroborat cu art. 494 Noul Cod de procedură civilă declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Având cuvântul, reprezentanta intimatului reclamant solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii pentru motivele pe larg expuse în cuprinsul întâmpinării formulate.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului dedus judecății, în raport de actele și lucrările de la dosar.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 2524/17.10.2013 Tribunalul C. a admis acțiunea formulata de reclamanta P. JUDETULUI C. împotriva Primarului mun. Târgu-S. și în consecință a obligat pârâtul să îndepărteze de pe sediul Primăriei mun. Târgu-S. inscripția „ Varoshaza”.
Mai exact, în motivarea acțiunii se arată în esență că inscripția respectivă se traduce
„ Casa orașului” iar amplasarea sa pe sediul unei autorități a administrației publice este nelegală . Astfel, art. 76 alin .4 din L nr. 215/2001 stabilește cadrul legal în care trebuie să se circumscrie fiecare inscripție, or „Varsohaza” nu reprezintă traducerea în limba maghiară a denumirii Primăriei mun. Târgu-S. sau a Consiliului mun. Târgu-S. ci înseamnă „casa orașului” instituție inexistentă în sistemul administrativ național.
Inscripția este nelegală nu numai sub aspectul conținutului ci și sub aspectul formei întrucât aceasta nu este amplasată sub denumirea în limba română și este realizată cu caractere de dimensiuni mult mai mari decât inscripția care redă denumirea în limba oficială a statului.
Or, în cazul de față, limba oficială este evident lezată prin poziționarea caracterelor inscripției deasupra intrării principale, poziționare ce are caracter dominator în raport cu tăblițele cuprinzând denumirea oficială a instituțiilor.
În apărare, pârâtul P. mun. Târgu - S. a depus la dosar la data de 17.07.2013 întâmpinare prin intermediul căreia susține că inscripția respectivă nu contravine niciunei norme legale. Pe fațada clădirii Primăriei mun. Târgu - S. este amplasată și o altă inscripție ce se poate traduce drept „Casa de consemnațiuni”, rămasă din timpuri străvechi și protejată de Legea privind monumentele istorice. Ar însemna astfel să fie înlăturată și acea inscripție ceea ce este absurd, în condițiile în care aceste inscripții datează din anul 1907.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța a retinut următoarele:
În fapt, la data de 18.03.2013 prin adresa nr. 4643 reclamantul P. JUDEȚULUI C. a solicitat Primarului mun. Târgu - S. să dispună înlăturarea de pe sediul Primăriei a inscripției „Varoshaza” întrucât aceasta contravine disp. L nr. 215/2001 și HG nr. 1206/2001.
Întrucât reclamantul nu a primit răspuns, la data de 17.05.2013 a formulat plângere administrativă reiterând solicitarea inițială, pentru aceleași motive.
Prezenta acțiune este formulată de reclamantul P. JUDEȚULUI C. în cadrul dreptului de tutelă administrativă reglementat de art. 3 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ și vizează îndepărtarea acestei inscripții, motivul invocat fiind acela că au fost încălcate prevederile art. 76 alin .4 din L nr. 215/2001 a administrației publice locale.
Analizând prioritar lipsa elementelor definitorii a cererii de chemare în judecată instanța a reținut că toate elementele enumerate în cuprinsul art. 200 din NCPC se regăsesc în cererea introductivă de instanță și că lipsa unui alt element decât cele amintite mai sus atrage nulitatea cererii doar condiționat de existența unei vătămări, a precizat corect că în speță, nu s-a făcut dovada vătămării suferite de pârât prin omisiunea inserării reprezentantului legal al reclamantului, iar mai mult, acțiunea a fost formulată de Prefect în nume propriu, semnată și ștampilată de acesta.
Soluționând cu precădere excepția neîndeplinirii procedurii prealabile formulării acțiunii invocată de pârâtă instanța a avut în vedere că din interpretarea art. 7 alin.1 din L nr. 554/2004 plângerea prealabilă este obligatorie în cazul în care partea invocă vătămarea unui drept al său prin emiterea unui act administrativ individual sau normativ, or, în speță, obiectul acțiunii nu vizează anularea unui atare act administrativ, ci aceasta se întemeiază în drept pe disp. art. 8 alin. 2 teza a doua din Legea 554/2004 conform căruia – “se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim”, ipoteză diferită de cea vizată de art. 7 din Legea 554/2004, față de definițiile legale date acestor noțiuni de disp. art. 2 lit.j și i din Legea contenciosului administrativ, considerente față de care, reținând că anterior partea reclamantă a solicitat îndepărtarea inscripției ( fila 5) însă nu a primit nici un răspuns caz în care a formulat plângere prealabilă ( fila 6), instanța a respins excepția invocată de pârâtă.
În soluționarea acțiunii instanța a avut în vedere că potrivit art. 76 alin. 4 „autoritățile administrației publice locale vor asigura inscripționarea denumirii localităților și a instituțiilor publice de sub autoritatea lor, precum și afișarea anunțurilor de interes public și în limba maternă a cetățenilor aparținând minorității respective”.
De asemenea, art. 12 din HG nr. 1206/2001 prevede că „inscripționarea în limba maternă a denumirii instituțiilor publice de sub autoritatea consiliilor locale sau județene se face printr-o tăbliță similară ca dimensiune, caracter, mărime a literelor și culori cu cea inscripționată în limba română. Tăblița se va amplasa sub tăblița care conține denumirea oficială în limba română”.
În speță, din fotografiile depuse la dosar ( fila 8,9) s-a constatat că pe sediul clădirii unde funcționează Primăria sunt, în partea dreaptă a clădirii, două plăcuțe, de aceeași dimensiune, caracter al literelor și culoare, cu denumirea țării, a județului și a instituției, respectiv Primăria mun. Târgu-S. în două limbi, plăcuța de deasupra în limba română și plăcuța de dedesubt în limba maghiară.
De asemenea, în partea stângă a clădirii sunt două plăcuțe, identice ca dimensiune, caracter al literelor și culoare, cu denumirea țării, a județului și a instituției respectiv Consiliul local al mun. Târgu-S., la fel în două limbi, plăcuța de deasupra în limba română și plăcuța de dedesubt în limba maghiară.
Însă, pe fațada clădirii și pe toată lungimea acesteia, în partea superioară, există o inscripție, respectiv „Varoshaza”, realizată cu culoare neagră pe fond alb și cu litere de dimensiuni mult mai mari decât cele de pe plăcuțele mai sus prezentate. Traducerea acestei inscripții este „Casa orașului”.
Instanța a considerat necesar a analiza legalitatea acestei inscripții prin prisma Cartei europene a limbilor minoritare, respectiv prin prisma principiilor care au fost avute în vedere la adoptarea acestui act cadru. În acest sens au fost avute în vedere disp. art. 7 pct. 2 din Cartă care statuează, cu titlu de principiu, faptul că adoptarea de măsuri speciale în favoarea limbilor regionale sau minoritare, destinate să promoveze egalitatea între vorbitorii acestor limbi și restul populației, nu este considerată ca un act de discriminare față de vorbitorii limbilor mai răspândite. Din interpretarea per a contrario a acestui principiu rezultă în mod clar că măsurile speciale care nu promovează egalitatea între vorbitorii limbii minoritare și restul populației reprezintă un act de discriminare.
Or, prin prisma acestui principiu, o inscripție care în traducere reprezintă „Casa orașului”, cu litere mari și poziționată dominator, în contextul în care există deja pe clădirea respectivă două plăcuțe în limba minorității maghiare cu denumirea instituției, nu poate fi considerată în nici un caz că este destinată să promoveze egalitatea.
În sensul celor de mai sus instanța a constatat că cele două plăcuțe în limba maghiară sunt de natură să respecte preved. art. 10 pct. 2 lit. d și lit. g din Carta europeană a limbilor minoritare ( folosirea sau adoptarea, dacă este cazul, alături de denumirea în limba oficială a formelor tradiționale și corecte ale toponimiei în limbile regionale sau minoritare) iar inscripția ce constituie obiectul litigiului nu își găsește nicio justificare în vreo dispoziție legală din dreptul intern sau cel comunitar.
În ceea ce privește opinia Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, tribunalul a reținut că aceasta nu este obligatorie pentru instanța de judecată, deoarece obiectul prezentei cauze nu îl constituie existența sau nu a unui tratament discriminatoriu între vorbitorii limbii minoritare și restul populației ci analiza legalității unei inscripții existente pe sediul unei instituții publice .
Nu are relevanță în cauză nici faptul că pe sediul Primăriei se mai află o inscripție ce datează încă de la edificarea construcției, pe de o parte pentru că aceasta reprezintă unul din elementele arhitecturale ale clădirii, așa cum se poate observa din fotografiile depuse la dosar, pe de altă parte nu s-a solicitat în cauză îndepărtarea acestei inscripții.
Prin prisma celor de mai sus, constatând că acțiunea formulată de reclamant este întemeiată, instanța a admis-o, dispunând îndepărtarea de pe sediul Primăriei a inscripției „ Varoshaza ”.
Împotriva acestei soluții pârâtul a declarat recurs, reiterând criticile aduse pe excepțiile invocate, respectiv excepția lipsei elementelor definitorii ale cererii de chemare în judecată, excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, susținând că prima instanță a interpretat și forțat legea fără a avea în vedere trăsăturile și clasificarea normelor juridice, principiile constituționale și materialul probator existent la dosar. Inscripția în discuție nu este una nelegală, găsindu-și corespondentul în cuprinsul art. 12 din Normele de aplicare a HG nr. 1206/2001, fiind așezată pe fațada primăriei, inscripționată în limba maternă, pe o tăbliță similară ca dimensiune, caracter, mărime a literelor cu cea inscripționată în limba română. Se arată că inscripția în discuție se referă la structură, ca element al clădirii, aflat în zona de monument istoric –Piața G. A. ca și inscripția Takarekpenztar- Casa de Consemnațiuni, rămasă din timpuri străvechi și protejată de Legea nr. 422/2001 privind monumentele istorice. Din atestările istorice reiese faptul că clădirea cu două etaje a primăriei a fost ridicată în anul 1997 pentru Casa de economii și ajutor. Destinația clădirii s-a schimbat de-a lungul timpului, devenind în anul 1945 sediul partidului comunist, iar după căderea regimului comunist au funcționat înlăuntrul său instituțiile administrației publice locale. În centrul istoric se află mai multe clădiri care s-au reconstruit sau renovat potrivit stilului secesionist caracteristic epocii și care poartă până în prezent inscripțiile de la acea epocă, așa cum este cazul sediului actual al Primăriei mun. Târgu-S..CNCD a stabilit că în cauză nu asistăm la discriminarea cetățenilor români care nu cunosc limba maghiară prin amplasarea pe sediul primăriei a respectivei inscripții exclusiv în limba maghiară, fapta necreând o situație favorabilă pentru o anumită categorie socială, fiind vorba despre incidența unor aspecte ce țin de identitatea culturală a minorităților maghiare din România. Se consideră că acțiunea introductivă este neîntemeiată în fapt și în drept, punându-se concluzii pe admiterea recursului și casarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii ei.
Curtea, cercetând cuprinsul probatoriului existent la dosar, raportând sentința recurată la motivele de casare invocate prin însăși cererea de recurs, reține următoarele:
- potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 340/2004 privind prefectul și instituția prefectului, acesta este reprezentantul Guvernului pe plan local, garantul respectării legii și a ordinii publice la nivel local, activitatea sa bazându-se pe principiile enumerate la art. 5. P. poate verifica în temeiul art. 20 măsurile întreprinse de primar și poate sesiza organele competente în vederea stabilirii măsurilor necesare, în condițiile legii. Controlul de legalitate exercitat de prefect sau controlul de tutelă administrativă reprezintă una dintre cele mai importante atribuții constituționale ale acestuia. Chiar dacă noțiunea de tutelă administrativă nu și-a găsit consacrare expresă în Legea nr. 340/2004, acest lucru s-a produs mai târziu, în dispozițiile Legii nr. 554/2004,
- din utilizarea formulei „prefectul poate ataca direct în fața instanței de contencios administrativ”, reieșită din art. 3 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 7 alin. 5 din același act normativ, rezultă, fără putință de tăgadă, faptul că în cazul acțiunilor introduse de prefect ca urmare a controlului de legalitate exercitat asupra actelor considerate nelegale, emise de autoritățile administrației publice locale, a fost eliminat caracterul obligatoriu al procedurii de reanalizare a respectivului act administrativ în cadrul unei proceduri prealabile. Prin actuala soluție legislativă s-a pus capăt discuțiilor din teoria și practica administrativă atât cu privire la termenul în care prefectul putea introduce acțiunea în cadrul tutelei administrative cât și cu privire la obligativitatea îndeplinirii procedurii prealabile. Deși potrivit dispoz. art. 7(5) din Legea nr. 554/2004 încazul acțiunilor introduse de prefect nu este obligatorie plângerea prealabilă, iar pentru acțiunile ce vizează actul administrativ atipic nu se pune problema unei astfel de proceduri, în speță, reclamantul P. jud. C. a prezentat înscrisul ce atestă faptul parcurgerii procedurii prealabile, acesta solicitând pârâtului, anterior promovării acțiunii judiciare, înlăturarea inscripției „VAROSHAZA” de pe sediul primăriei pe considerentul că ar excede cadrului legal privind utilizarea în administrația publică locală a limbii materne aparținând minorităților naționale și contravine prevederilor constituționale și dispozițiilor Legii nr. 215/2001(fila 6 dosar fond).Această plângere a fost comunicată pârâtului sub nr. ad.4643/25.04.2013, fiind expediată către acesta în data de 17.05.2013 cu borderoul nr. 8 depus la dosarul cauzei.(fila 28),
- dispozițiile art. 11(3) din Legea nr. 554/2004 abilitează prefectul să introducă o acțiune în contencios administrativ prin intermediul căreia să solicite anularea actului sau obligarea la rezolvarea cererii. Fundamentul legal actual al controlului de tutelă administrativă se regăsește în dispozițiile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, acestea reglementând dreptul prefectului alături de Agenția Națională a Funcționarilor Publici și al oricărui subiect de drept public de a formula acțiuni în contencios administrativ. Prin urmare, indicarea reprezentantului legal al Instituției Prefectului nu era necesară din moment ce acțiunea a fost formulată de către prefect în nume propriu. Cu toate acestea a fost anexată cererii introductive și împuternicirea consilierului juridic îndrituit a reprezenta în instanță prefectul jud. C., fiind îndeplinite astfel cerințele art. 194 din NCPC. Totodată, în cadrul verificării cererii și a regularizării acesteia nu s-a pus în vedere reclamantului necesitatea completării sau a modificării cererii dedusă judecății sub sancțiunea nulității, nu s-au constatat anumite lipsuri din cele menționate în art. 194-197 din NCPC, apreciindu-se în mod corect că aceasta întrunește toate cerințele legale, dispunându-se prin rezoluție comunicarea acesteia către pârât,
- pe frontispiciul clădirii în care funcționează Primăria municipiului Târgu S. este amplasată inscripția în limba maghiară „Takarakpenztar (Casa de consemnațiuni)" inscripție amplasată cu ocazia construcției imobilului în cauză (anul 1907), reprezentând unul dintre elementele arhitecturale originale ale clădirii - monument istoric. Prin urmare, această inscripție cade sub incidența Legii nr. 442/2001, republicată, privind monumentele istorice, nefiind vorba de o inscripție care să contravină normelor legale în vigoare. În schimb, inscripția ”Varoshaza" a fost amplasată recent (în urmă cu aproximativ 1 an) deasupra intrării principale în sediul Primăriei Târgu S., neavând regimul juridic al inscripției „Takarakpenztar (Casa de consemnațiuni) întrucât ea nu face parte din arhitectura originală a clădirii, ci a fost amplasată în mod ulterior pe zugrăveala imobilului. Mai precis, dacă inscripția „Takarakpenztar (Casa de consemnațiuni) reprezintă un element constitutiv al arhitecturii inițiale a imobilului, inscripția „Varoshaza" a fost aplicată ulterior pe zugrăveala construcției, într-un contrast inestetic vădit. Trebuie subliniat aspectul că existența unei inscripții care corespunde prevederilor legale, nu poate legitima sau justifica amplasarea unor inscripții nelegale, pârâtului fiindu-i opozabile dispozițiile art. 76 alin. 4 din Legea nr. 215/2001 funcție de care „autoritățile administrației publice locale vor asigura inscripționarea denumirii localităților și a instituțiilor publice de sub autoritatea lor, precum și afișarea anunțurilor de interes public și în limba maternă a cetățenilor aparținând minorității respectiv”. .Inscripția „Varoshaza” nu reprezintă traducerea în limba maghiară a denumirii primăriei ci în traducere ar însemna „Casa orașului”, instituție inexistentă în sistemul administrativ național. Mai mult, nu este amplasată sub denumirea oficială în limba română și este realizată cu caractere de dimensiuni mult mai mari decât inscripția care redă denumirea în limba oficială a statului. Or, limba oficială devine evident lezată prin poziționarea caracterelor acestei inscripții deasupra intrării principale, poziționare cu caracter dominator în raport cu tăblițele ce cuprind denumirea oficială a instituțiilor, tăblițe plasate pe partea stângă a intrării în clădire. Inscripția în cauză este expusă doar în limba maghiară, fapt ce contravine dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 500/2004 în raport cu care” orice text scris sau vorbit într-o limbă străină, indiferent de dimensiuni, având caracter de interes public, trebuie să fie însoțit de traducerea sau de adaptarea în limba română”. Așadar, dacă cetățenii români de etnie maghiară au acces la o informație publică amplasată pe sediul unei autorități a administrației publice locale, în schimb ceilalți cetățeni români, de altă etnie sau naționalitate, care nu cunosc limba maghiară, sunt privați de această informație întrucât ea nu este furnizată în limba oficială a Statului Român, fiindu-le astfel îngrădit dreptul la informare, iar criteriul este cel al apartenenței etnice și al limbii materne.
- potrivit celor inserate în cuprinsul art. 12 din HG nr. 1206/2001 „inscripționarea în limba maternă a denumirii instituțiilor publice de sub autoritatea consiliilor locale sau județene se face printr-o tăbliță similară ca dimensiune, caracter, mărime a literelor și culori cu cea inscripționată în limba română. Tăblița se va amplasa sub tăblița care conține denumirea oficială în limba română”. Or, în speță, denumirea instituției în discuție este proprie administrației publice din Ungaria, neavând corespondență cu vreo instituție din dreptul administrativ românesc. Inscripția „Varoshaza” este expusă pe fațada clădirii care constituie sediul primăriei, fiind realizată cu caractere supradimensionate în raport cu denumirea oficială a autorității respective, denumire înscrisă de altfel în ambele limbi, pe tăblițe de dimensiuni și caractere identice. În timp ce prin dispoz. art. 13 din Constituție se stauează că limba oficială a statului este limba română, inscripția respectivă este amplasată numai în limba maghiară. Curtea apreciază că această inscripționare nu are la bază vreun temei legal. Contrar reținerilor recurentului, prevederile art. 10 pct. 2 lit.d și g din Carta europeană a limbilor minoritare nu reglementează acest aspect ci fac referire la publicarea de către autoritățile locale a textelor oficiale și în limbile regionale sau minoritare precum și la folosirea, dacă este cazul, alături de denumirea în limba oficială, a formelor tradiționale și corecte ale toponomiei în limbile regionale sau minoritare, fără însă să reglementeze dreptul minorităților de a inscripționa pe sediul autorităților publice alte mențiuni în afara celor reglementate expres de lege. Existența unor restricții cu privire la inscripționări., însemne sau alte asemenea elemente pe sediul autorităților publice este justificată, câtă vreme dispozițiile legale reglementează în mod amănunțit condițiile în care trebuie făcute inscripțiile bilingve. Curtea apreciază că față de natura și poziționarea inscripției, de inexistența unei traduceri a acesteia în limba oficială a statului, de dispozițiile art. 6 din Legea nr. 500/2004 în care se stipulează expres că în cazul textelor de interes public scrise în limbi străine, aflate la vedere în locuri publice, traducerea completă în limba română trebuie să aibă caractere de aceleași dimensiuni cu cele ale textului în limba străină și să facă parte integrantă din ansamblul grafic respectiv, o astfel de inscripție nu este permisă, mai ales că pe clădirea respectivă existau două plăcuțe în limba maghiară cu denumirea instituțiilor care își desfășurau activitatea în acel spațiu.
Sesizând că inscripția ce constituie obiectul disputei nu își găsește nici o justificare în vreo dispoziție legală din dreptul intern sau cel comunitar, Curtea, făcând aplicațiunea dispoz. art. 496 din NCPC respinge ca nefondat recursul dedus judecății, menținând ca legală și temeinică soluția atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul reclamant P. mun. Târgu S. împotriva sentinței civile nr. 2524/17.10.2013 pronunțată de Tribunalul C. pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică,azi,21.02.2014.
Președinte Judecător, Judecător
M. CeolpanManuela F. M. I. M.
Grefier,
M. F.
Red.: MF/21.02.2014
Tehnored.: F.M./ 27.02.2014/4 ex.
Jud. fond :C.A.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2307/2014.... | Pretentii. Decizia nr. 57/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
