Obligaţia de a face. Decizia nr. 2431/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2431/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 21-10-2014 în dosarul nr. 274/62/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția C. Administrativ și Fiscal
DECIZIA NR. 2431/RDOSAR NR._
Ședința publică din data de 21 octombrie 2014
Completul constituit din:
Președinte: S. P. G.
Judecător: R. Grațiela M.
Judecător Lorența B.
Grefier: T. M.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul R. R. Ș. împotriva sentinței civile nr. 1421/CA din data de 14.05.2014 pronunțată Tribunalul B. – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, având ca obiect „obligația de a face”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 14 octombrie 2014, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 21 octombrie 2014.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 1421/CA din data de 14.05.2014, Tribunalul B. - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul R. R. Ș. în contradictoriu cu pârâta Instituția P. Județului B. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul R. R. Ș. care a solicitat admiterea căii de atac și casarea sentinței civile în sensul admiterii acțiunii.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 NCPC. Criticile aduse au constat în următoarele:
Hotărârea instanței de fond nu conține motivele invocate în susținerea cererii, instanța rezumând această motivare la data la care a fost adresată cererea de înmatriculare fără plata taxei, fără a reține motivele de fapt și de drept invocate în susținerea cererii, în principal incompatibilitatea dispozițiilor OUG nr. 9/2013 cu art. 110 TFUE.
Hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, cu ignorarea deciziilor CEDO potrivit cărora s-a constatat incompatibilitatea dispozițiilor OUG nr. 9/2013 cu normele TFUW, dar și faptul că actul normativ intern contravine reglementărilor privind libera circulație a mărfurilor, neutralității impozitării interne.
În opinia recurentului, dispozițiile art. 4 lit. a din OUG nr. 9/2013 sunt contrare legislației comunitare, respectiv art. 110 TFUE al cărui scop este acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art. 28-30 TFUE prin taxarea internă discriminatorie.
Prin adoptarea OUG nr. 9/2013 s-au încălcat principiile liberei circulații a mărfurilor, neutralității impozitării interne și s-a creat o discriminare la momentul înmatriculării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă, fiind nerespectare prevederile art. 110 TFUE.
Recurentul a mai arătat că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că statelor membre nu le este permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate.
Intimata Instituția P. Județului B. - Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând astfel actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, în limita dispozițiilor art. 488 pct. 6 și 8 NCPC, Curtea constată că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs invocat de reclamant nu se circumscrie dispozițiilor art. 488 pct. 6 NCPC, ci privește lipsa unei analize a motivelor invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, aspect ce nu poate fi asimilat lipsei din hotărâre a motivelor pe care aceasta se întemeiază, sau cuprinderii unor motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Neîncadrându-se în motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 NCPC, critica mai sus menționată nu va fi analizată pe calea recursului. De altfel, această critică, astfel cum a fost conturată, nefiind invocată încălcarea vreunei reguli de procedură, nu poate fi analizată nici prin prisma dispozițiilor pct. 5 al aceluiași articol și nici ale celorlalte motive de casare limitativ prevăzute de lege.
Cu privire la cea de a doua critică formulată, în analiza acesteia se impune a se stabili dacă prima instanță a aplicat și interpretat corect normele de drept material naționale și comunitare, atunci când a supus verificat caracterul justificat sau nejustificat al refuzului de soluționare a cererii. În concret, se impune a se analiza dacă timbrul de mediu reglementat de OUG nr. 9/2013 este discriminatoriu prin raportare la dispozițiile art. 110 CJUE.
Astfel, în cauzele C-402/09 și C-263/10, CJUE a stabilit că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Prin urmare, la determinarea caracterului discriminatoriu al unei taxe aplicate autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în România trebuie analizat, prin raportare la această concluzie a CJUE, dacă legiuitorul face o distincție referitoare la această taxă în funcție de proveniența autovehiculelor – din parcul auto național sau din parcul auto al unui alt stat membru UE.
Prin dispozițiile art. 4 din OUG nr. 9/2013 se stabilește obligația plății timbrului la momentul înscrierii în circulație de către primul proprietar, indiferent dacă e vorba de un autovehicul nou sau unul rulat, înmatriculat anterior în UE, “la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7”, “cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”, precum și “cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule”.
Prin urmare, prin instituirea acestei obligații de achitare a timbrului de mediu și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România a unui autovehicul rulat, se creează egalitate de tratament între vehiculele rulate existente în parcul auto național și cele rulate importate din alte state membre UE, taxa aplicându-se, deopotrivă, indiferent de originea lor, cu respectarea interdicției stabilite de art. 110 TFUE. În acest mod, ambele categorii de vehicule sunt supuse aceluiași nivel de taxare, iar cumpărătorul național nu mai este orientat, cu precădere spre vehiculele din parcul național (anterior nesupuse vreunei taxări), ci are libertatea de a alege un vehicul, indiferent de origine lui, taxele legate de formalitățile de înmatriculare fiind identice.
Nu poate fi reținută susținerea recurentei că se încalcă dispozițiile art. 110 TFUE întrucât legea nu prevede obligația de plată a timbrului și pentru autovehiculele care se află deja înscrise în circulație și pentru care nu intervine niciuna din situațiile reglementate de art. 4 din actul normativ, dar care continuă să circule și să emită noxe.
Această susținere nu respectă nici principiul neretroactivității legii, întrucât ar presupune modificarea regimului de înmatriculare al vehiculelor deja înmatriculate, ipoteză care nu poate fi acceptată, deoarece ar fi neconstituțională, contrară art. 15 din Constituție.
Pentru toate aceste considerente, constatând că motivele invocate în recurs nu sunt în măsură să conducă la modificarea soluției primei instanțe, nefiind vorba despre vreo aplicare sau încălcare greșită a normelor de drept material, Curtea, în baza art. 496 al 1 NCPC, va respinge recursul formulat.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul R. R. Ș. împotriva sentinței civile nr. 1421/CA/14.05.2014 pronunțată de Tribunalul B. - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ .
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.10.2014.
.
Președinte, Judecător, Judecător,
S. P. G. R. Grațiela M. Lorența B.
Grefier,
T. M.
Red.: LB/21.10.2014
Tehnord.: TM/22.10.2014
Jud.fond: C.A.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2036/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Pretentii. Decizia nr. 1467/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
