Pretentii. Decizia nr. 2031/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2031/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 09-09-2014 în dosarul nr. 2768/119/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 2031/R
Ședința publică de la 09 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. Grațiela M.
Judecător Lorența B.
Judecător S. P. G.
Grefier M. D.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. împotriva sentinței civile nr. 435 din 10.04.2014 pronunțată de Tribunalul C. – secția civilă în dosarul nr._, având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că în prezenta cauză a fost efectuată procedura prealabilă prevăzută de art. 194 – 201 din NCPCIV.
De asemenea, constată că recursul promovat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. este declarat și motivat în termen legal prevăzut de dispozițiile art. art. 485-487 din NCPCIV și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar dispozițiilor art. 30 din OUG nr.80/2013. Totodată constată că recursul a fost declarat prin reprezentant legal (delegație fila 5 dosar) astfel cum prevăd dispozițiile art. 13 raportat la art. 83 din NCpc.
Se constată că intimatul reclamant M. S. J. și intimata chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu nu au depus la dosar întâmpinări.
Față de actele și lucrările dosarului, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. 1 pct. 2 teza a –II-a din NCPCIV, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față,
Constată că prin sentința civilă nr. 435 din 10.04.2014 Tribunalul C. a respins ca nefondate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., a admis acțiunea formulată de reclamantul M. S. J., în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. și Administrația F. Pentru Mediu; a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. împotriva chematei în garanție Administrația F. Pentru Mediu și, în consecință: a fost obligată pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. la plata către partea reclamantă a sumei de 764,00 lei cu titlu de restituire taxă emisii poluante, plătită potrivit chitanței nr._/13.02.2013 precum și la plata dobânzii legale prev. de art. 124 din OG 92/2003 aferentă sumei de mai sus, începând cu data încasării – 13.02.2013 - și până la data plății; a fost obligată chemata în garanție Administrația F. Pentru Mediu la plata către pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. a sumei de 764,00 lei cu titlu de restituire taxă emisii poluante, precum și la plata dobânzii legale prev. de art. 124 din OG 92/2003 aferentă sumei de mai sus, începând cu data de 13.02.2013 și până la data plății - drept consecință a admiterii cererii de chemare in garanție; au fost obligate pârâtele, în solidar, la plata sumei de 76,40 lei către partea reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată și chemata în garanție Administrația F. Pentru Mediu la plata către pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. a cheltuielilor de judecată achitate de aceasta din urmă către partea reclamantă, drept consecință a admiterii cererii de chemare in garanție.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs recurenta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., care a invocat dispozițiile art 483 și urm și ale art 488 al 1 pct 8 NCPC, solicitând admiterea căii de atac cu consecința modificării acțiunii în sensul respingerii acțiunii. Criticile formulate au fost următoarele:
Instanța de fond a respins în mod neîntemeiat excepția lipsei calității procesuale pasive a organului fiscal.
În acest sens s-a susținut că, pornind de la cererea reclamantului, și anume restituirea sumei achitate, calitatea procesuală o are beneficiarul sumei percepute cu titlu de taxă pe poluare, respectiv AFM, și nu organele fiscale care doar au încasat contravaloarea taxei.
Criticile aduse au privit și fondul cauzei, arătându-se următoarele:
Din analiza dispozițiilor art. I - 33 din Legea nr. 157/2005 pentru ratificarea tratatului privind aderarea României la Uniunea Europeană și art 148 al 2 din Constituția României rezultă faptul că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii fiecărei stat membru în parte.
În opinia recurentei, nu se poate admite că prevederile Legii nr. 50/2008 ar încălca dispozițiile comunitare, întrucât legislația română prevede plata, în cazul în care este vorba despre aceleași specificații tehnice, a unei taxe de poluare în același cuantum, indiferent dacă se aplică la autoturismele/ autovehiculele din producția internă sau din cele produse în spațiul comunitar.
Legislația europeană nu interzice instituirea taxei, ci doar prevede că nivelul acesteia sa nu fie mai mare decât al taxelor care se aplica, direct sau indirect, produselor interne similare.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în cauzele Shouten și Meldrun contra Olandei și Ferazzi contra Italiei că "sunt excluse din câmpul de aplicare al art.6 obligațiile ce rezultă din legislația fiscală sau care fac parte din obligațiile civice într-o societate democratică."
Nici Constituția Europeană nu este împotriva perceperii unei taxe pe poluare, ci doar a modului de determinare a taxei, aspect luat în considerare la adoptarea Legii nr 9/2012..
Principiul "poluatorul plătește", pe care se bazează și instituirea taxei este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene, în prezent 16 state membre ale Uniunii Europene practicând taxă care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor.
Prin urmare, existența unei taxe pe poluare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind deci motiv temeinic pentru a dispune restituirea sumei plătite cu titlu de taxă de poluare.
Codul de procedură fiscală reglementează în mod clar procedura care se va aplica cererilor de restituire a unor sume de la bugetul de stat, fiind instituite în acest sens norme imperative și exprese în materie. Restituirea de sume de la buget la cererea contribuabililor se face în condițiile art. 117 din OG nr. 92/2003, condiții care nu sunt îndeplinite de către reclamant la data formulării cererii de restituire.
De asemenea restituirea și rambursarea sumelor de la buget precum și acordarea dobânzilor cuvenite se face în conformitate cu procedura aprobată prin Ordin M.F.P. nr. 1899/2004.
S-a mai criticat și acordarea dobânzii legale de la data formulării cererii de chemare în judecată arătându-se că, potrivit art 3 al 5 din HG nr 686/2008, taxa nu are un termen legal de plată nefiind purtătoare de dobândă.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul formulat este nefondat, pentru următoarele considerente:
La data de 25.11.2013, reclamantul M. S. J. a solicitat Administrației Județene a Finanțelor Publice C., restituirea unei sume reprezentând contravaloarea unei taxe de emisii poluante achitată la data de 13.02.2013, în vederea înmatriculării unui autoturism second-hand achiziționat din Germania, stat comunitar unde a fost înmatriculat pentru prima dată.
Se impune a se analiza natura juridică a sumei achitată cu titlu de taxă pentru emisii poluante și solicitată a fi restituită.
Preeminenta dreptului comunitar este consacrată prin Constituție, iar punerea în aplicare a obligațiilor ce decurg din dreptul comunitar se reflectă atât în obligația de cooperare loială cât și în autonomia instituțională și procedurală a statelor membre. Această autonomie are la bază principiul efectivității care vizează împiedicarea ca o dispoziție procedurală națională să facă imposibilă sau excesiv de dificilă aplicarea dreptului comunitar. În acest context se impune a se mai preciza ca Tratatul instituind Comunitatea Europeana se bucură de aplicabilitate directa in dreptul intern al unui stat membru, astfel că judecătorul național este obligat să îl aplice cu prioritate față de reglementări naționale contrare indiferent de caracterul acestora general sau special.
Dincolo de modul în care codul fiscal a fost modificat și de respectarea dispozițiilor legale ce reglementează maniera de modificare a acestei legi prin Legea nr 9/2012, noua taxă introdusă prin acest act normativ, denumită „ taxă pentru emisii poluante”, are o sferă de aplicabilitate restrânsă și taxează poluarea produsă de autoturismele înmatriculate în România după data de 1 ianuarie 2012, potrivit criteriilor alese pentru determinarea acestei taxe.
Această taxă pentru emisii poluante are un caracter discriminatoriu, ea aplicându-se diferit unor situații juridice identice, fără a exista vreo justificare obiectiva pentru acest lucru. Astfel, în urma comparării situației juridice a unei persoane care deține un autoturism înmatriculat în România în anul 2006 și situația juridică a unei persoane care înmatriculează un autoturism identic în România după data de 1 ianuarie 2012, se constată că ambele autoturisme circulă în România și, este evident că, în principiu, având aceleași caracteristici, ambele poluează în egală măsură. Această taxă pentru emisii poluante este percepută cu ocazia primei înmatriculări a unui autoturism sau autovehicul pe teritoriul României și prezintă cu privire la autovehiculele sau autoturismele second hand provenind dintr-un alt stat membru, un caracter fiscal, aparținând regimului general de redevențe interne asupra mărfurilor. Ca urmare, această situație trebuie analizată prin prisma dispozițiilor art 110 din TFUE care interzice impunerea asupra produselor din alte state membre, a unor taxe superioare celor care se aplică produselor naționale similare precum și a taxelor interne de natură să protejeze indirect alte produse.
Astfel cum se arată în jurisprudența CJCE, articolul 110 TFUE vizează asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre, în condiții concurențiale normale, prin eliminarea tuturor formelor de protecție, putând rezulta din aplicarea de impozitări interne discriminatorii produselor originare din alte state membre. S-a mai arătat că acest text trebuie, de asemenea, să garanteze neutralitatea perfectă a impozitărilor interne cu privire la concurența dintre produsele naționale și produsele importate.
Mai mult decât atât, prin instituirea acestei taxe s-a creat o situație discriminatorie între persoanele care își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și persoanele care își achiziționează autoturisme rulate din România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de plata acestei taxe, beneficiind astfel de o situație avantajoasă.
În concluzie, raportat la ceea ce înseamnă „impunere internă de taxe” ca sintagmă folosită în cuprinsul art 110 TFUE, respectiv interzicerea în comerțul dintre statele membre, a tuturor taxelor vamale și a tuturor taxelor având efect echivalent, prin Legea nr 9/2012 se impune, în cazul autoturismelor și autovehicule second hand importate provenind sin state membre UE, o taxa care nu se aplică și produselor similare indigene, fapt ce conduce la modificarea prețurilor de cost ale primelor autoturisme și autovehicule și la producerea aceluiași efect restrictiv asupra liberei circulații a mărfurilor precum o taxă vamală.
Fiind vorba despre un autoturism sau autovehicul second hand, acesta a fost supus normelor prevăzute în țara de origine cu ocazia înmatriculării, astfel că nu poate fi decât aplicarea unor taxe similare fără deosebire între cele de import și cele indigene, neputând fi primite apărările primului recurent privind jurisprudența CJCE ce vizează taxe percepute cu titlu de impozit.
Aceste considerente sunt susținute, din perspectiva neconformității taxei pentru emisii poluante și de Hotărârea CJUE pronunțată în cauza C-402/09, T., prin care se reține că art 110 TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, fapt ce vizează eliminarea oricărei forme de protecție care poate să decurgă din aplicarea unor impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale.
Ca urmare, pe baza principiilor rezultate din jurisprudența sa, Curtea a analizat neutralitatea taxei pe poluare. Astfel, referitor la această neutralitate în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate anterior pe teritoriul național și supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, aceleiași taxe, s-a concluzionat că un sistem precum cel instituit de OUG nr 50/2008, care ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor sisteme forfetare, detaliate și fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elemente referitoare la vechimea și la rulajul mediul anual real ale acestui vehicul, la care se poate adăuga, la cererea contribuabilului și pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generală a vehiculului menționat și a dotărilor sale, asigură că această taxă, atunci când este aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și care au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr 50/2008.
În privința autovehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate, referitor la neutralitatea taxei, s-a reținut că art 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul, astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare. În acest sens, Curții i-a rezultat fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
În cauza menționată, Curtea a stabilit că art 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională.
Hotărârilor C-402/09 T., C-29/11 Sfichi și C-30/11 I., i s-a alăturat cauza N. în care s-au pus în discuție variantele taxei de poluare aplicabile în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2010.
Potrivit concluziei CJUE din această cauză, articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
În consecință, în cauză este vorba despre o sumă încasată cu încălcarea normelor comunitare, fiind vorba despre o plată nedatorată, solicitată a fi restituită în condițiile art 117 lit d cod procedură civilă. Conform OMFP nr 1899/2004, reclamanta s-a adresat organului fiscal cu o cerere de restituire și, în termenul de prescripție, s-a adresat instanței în vederea obligării organului fiscal la restituirea sumei.
În mod corect prima instanță de fond a constatat îndeplinite condițiile prevăzute de 72 și 73 NCPC și față de dispozițiile art 1 OUG nr 50/2008 privind titularul bugetului la care se face venit suma încasată cu titlu de taxă de poluare.
În considerarea celor expuse mai sus, Curtea, în baza art 496 al 1 NCPC, va respinge recursul formulat.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. împotriva sentinței civile nr 435/10.04.2014 pronunțată de Tribunalul C.-Secția civilă în dosarul nr_ .
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.09.2014.
Pt.Președinte, R. Grațiela M. aflată la seminar, semnează: Președinte instanță, N. Țînț | Judecător, Lorența B. | Judecător, S. P. G. |
Grefier, M. D. |
Red. LB/10.09.2014
Dact: MD/15.09.2014 - 5 ex.
Jud.fond: M.D.V.
M.D. 10 Septembrie 2014
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 204/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Pretentii. Decizia nr. 2036/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
