Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 2598/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2598/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 14-11-2014 în dosarul nr. 148/62/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 2598/R Dosar nr._
Ședința publică din data de 14 noiembrie 2014
Completul de judecată constituit din:
Președinte: M. C.
Judecător:M. I. M.
Judecător: L. P.
Grefier: E. Bernád
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de chematul în garanție M. Educației Naționale împotriva sentinței civile nr.1814/24.06.2014 pronunțată de Tribunalul B.– Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal -, în dosarul nr._ având ca obiect „obligare emitere act administrativ ”.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că în prezenta cauză a fost parcursă procedura prealabilă prevăzută de Noul cod de procedură civilă.
Recursul promovat de recurentul chemat în garanție M. Educației Naționale este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, potrivit dispozițiilor art.485 ,487 din noul cod de procedură civilă raportat la art. 20 din legea nr. 554/2004 și este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 100 de lei achitată cu chitanța . nr._/30.07.2014.
Totodată constată că recursul a fost declarat prin consilier juridic astfel cum prevăd dispozițiile art. 486 din noul cod de procedură civilă. În conformitate cu dispozițiile art. 223 noul cod de procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 223 noul cod de procedură civilă, instanța, față de actele și lucrările dosarului, rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 1814/CA/24.06.2014 pronunțată Tribunalul B. - Secția a II-a civilă,de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei,în raport de acțiunea formulată în contradictoriu cu MEN, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta P. (n.B.) C. în contradictoriu cu pârâta U. „S. Haret” și în consecință fost obligată pârâta să-i elibereze părții reclamante Diploma de licență și suplimentul de diplomă, precum și Foaia matricolă,fără cheltuieli de judecată.
Acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul M. Educației Naționale a fost respinsă ca fiind promovată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
S-a admis și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă în contradictoriu cu M. Educației Naționale și, în consecință a obligat chematul în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în Diploma de licență și Suplimentul la Diplomă pentru reclamantă și să plătească pârâtei suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs chematul în garanție M. Educației Naționale care a criticat-o sub aspectul nelegalității în baza art 488 pct 8 Cod Procedură Civilă, invocând următoarele:
1.Sentința este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii ( art 488 pct 8 cod procedură civilă ).
În acest sens, s-a arătat că greșit s-a admis cererea de chemare în garanție,deoarece nu este îndeplinită condiția existenței unui raport juridic între recurent și U. S. Haret care ar putea determina admiterea unei asemenea cereri.
Potrivit Legii nr. 288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de minister, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. M., potrivit hotărârilor de guvern de organizare și funcționare a acestuia, are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ.
De asemenea, s-a făcut referire la dispozițiile art. 2 din Legea nr. 288/2004, arătându-se că din cuprinsul acestora rezultă că organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior,cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării.
În opinia recurentei, prima instanță era obligată să verifice dacă școlarizarea la facultatea, specializarea și forma de învățământ urmată de reclamantă era realizată de universitate cu respectarea cadrului legal în vigoare. Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată de OUG nr 75/2005.
Adeverințele au un termen limitat de valabilitate și nu sunt înscrisuri opozabile MEN.
Prin hotărârea pronunțată,instanța de fond a conferit legitimitate unui proces de învățământ organizat în afara cadrului legal. Actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate. Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.
Se mai arată că U. S. Haret a solicitat în ds._ anularea HG 676/2007 și HG 635/2008,însă prin decizia 4726/2009,Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.
Formele de învățământ la distanță și fără frecvență trebuie să urmeze procedura de evaluare academică,însă instanța de fond,cu încălcarea principiului separației puterilor în stat,a admis acțiunea reclamantei care nu a urmat o formă de învățământ reglementată de lege.
Intimata U. S. Haret a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului cu cheltuieli de judecată, invocând următoarele apărări:
Instanța de fond a admis în mod corect cererea de chemare în garanție, asigurând efectiv punerea în executare a obligației intimatei pârâte de a elibera diploma de licență.
Pentru tipărirea și difuzarea către intimata pârâtă a formularelor actelor de studii de către unitatea de specialitate desemnată de METCS, conform art. 7 din OMECT nr 2284/2007, este necesară aprobarea scrisă a MECTS, aspect ce rezultă și din conținutul adresei nr_/25.06.2009, cererile nefiind aprobate de minister.
Din adresa menționată, rezultă fără echivoc, în opinia intimatei, că tipărirea și eliberarea actelor de studii nu se poate realiza decât cu aprobarea scrisă a ministerului.
S-a mai arătat că refuzul MECTS nu este justificat. Intimata susține că a funcționat în cadru legal, care i-a permis să organizeze formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță pentru domeniile pentru care erau acreditați/autorizați să organizeze cursuri de zi, nici după încheierea perioadei de monitorizare prevăzută de art. 8 din Legea nr. 443/2002 și nici după emiterea HG nr. 676/2007 și nr. 635/2008 precum și nici după . OUG nr. 75/2005, factorii cu atribuții de decizie din sistemul asigurării calității educației, dar mai ale ministerul nu au sesizat nereguli.
Intimata susține că aprobarea de către aceasta a admiterii la forma de învățământ la distanță pentru specializările acreditate/autorizate corespunzătoare formei de pregătire prin cursuri de zi, ține de exercițiul autonomiei universitare, garantat prin art 32 al 6 din Constituția României și Legea nr. 84/1995 în vigoare la momentul înscrierii reclamantei la facultate.
S-a făcut referire la art. 8 din Ordinul nr. 3404/2006 emis de către ministrul educației prin care se recunoaște posibilitatea organizării de către universitățile acreditate a formei de învățământ la distanță pentru domeniile în care acestea erau acreditate să organizeze cursuri de zi, arătându-se că acest fapt conferă reclamantului dreptul de a cere să i se elibereze diploma de licență însoțită de suplimentul la diplomă, conform pct. VII din Metodologia organizării și desfășurării examenelor la finalizarea studiilor aprobată de Senatul Universității S. Haret și înregistrată sub nr 1405/21.05.2009.
MECT sau Agenția Română de Asigurarea Calității în Învățământul Superior nu au demarat sau finalizat vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că intimata a acționat în afara cadrului legal.
Intimata a depus în recurs copie a adresei nr._/25.06.2009 emisă de M. Educației, Cercetării și Inovării.
Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond,cu cheltuieli de judecată.
Analizând sentința atacată prin prisma dispozițiilor art. 488 pct.8 cod procedură civilă și a motivelor invocate, Curtea constată că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin Legea nr. 443/2002 a fost înființată U. S. Haret, ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, devenind o autoritate publică descentralizată din punct de vedere teritorial, neîndeplinind deci cerințele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorității publice centrale. Împrejurarea că de serviciul public prestat de această instituție beneficiază studenți care provin și din alte localități, nu poate conduce la o altă concluzie, câtă vreme, din punct de vedere administrativ, competențele sale sunt limitate la nivel local.
Pe de altă parte, potrivit art. 1 din HG nr. 81/2010 M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, aflat în subordinea guvernului, cu rol de sinteză și coordonare în aplicarea strategiei și a programului de guvernare în domeniul educației și a învățământului.
Reclamanta P. (n. B.) C. a absolvit cursurile Facultății de Psihologie Pedagogie,specializarea Psihologie din cadrul Universității S. Haret București, promovând examenul de licență în sesiunea iulie 2009,astfel cum rezultă din adeverința nr 87/25.07.2009 eliberată de intimata U. S. Haret.
Termenul de valabilitate al acestei adeverințe este, potrivit art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 2284/2007, de maxim 12 luni.
Intimata U. S. Haret avea obligația de a efectua demersurile necesare ca în acest interval de 12 luni să obțină avizele necesare și să completeze actele de studii care să ateste absolvirea de către reclamantă a studiilor, respectiv diploma de licență și suplimentul la diplomă.
Cererile formulate de universitate și adresate ministerului sunt ulterioare datei la care reclamanta a absolvit studiile, respectiv 25.08.2009, 21.06.2010, 26.10._10.
Prin adresele nr. 12356F/25.10.2010,_/21.06.2010,_/21.11.2010 M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a avizat achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților de la . de material didactic.
În ceea ce privește motivul de recurs privind neîndeplinirea condițiilor legale pentru admiterea cererii de chemare în garanție,acesta va fi respins. Pentru a fi admisibilă cererea de chemare în garanție,trebuie să existe o legătură suficientă între cererea principală și cererea de chemare în garanție,în sensul că trebuie să fie o legătură de dependență și de subordonare între cele două cereri,așa încât soluția din cererea principală să poată influența soluția ce urmează a se pronunța în cererea de chemare în garanție. Practic,admiterea cererii de chemare în garanție este cea care asigură efectiv punerea în executare a obligației pârâtei-intimate U. S. Haret de eliberare a diplomei,așadar în cauză există o interdependență între cele două obligații menționate în cererea de chemare în judecată și în cererea de chemare în garanție,în raport de competența fiecărei autorități.
Prin adresa nr. 573/26.10.2010, U. S. Haret a solicitat MECTS aprobarea tipăririi de formulare de diplomă de licență ( Legea nr. 288/2004 ) pentru promoțiile 2009 și 2010.
Prin adresa nr._/28.11.2010 emisă de MECTS către ROMDIDACT SA- Compania de Material Didactic, se arată că, urmare a adresei USH mai sus menționată, se avizează achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților, însă într-un număr mult mai mic decât cel solicitat.
În consecință, atâta timp cât pentru tipărirea și difuzarea de către U. S. Haret a formularelor actelor de studii de către unitatea de specialitate desemnată de minister conform art. 7 din OMECT nr. 2284/2007, este necesară aprobarea scrisă a recurentului chemat în garanție, iar aprobarea cererilor într-o măsură care să acopere necesarul în vederea asigurării eliberării acestor acte și intimatei reclamante, nu a fost dovedită, în mod corect prima instanță a dispus admiterea cererii de chemare în garanție, pentru a asigura efectiv punerea în executare a hotărârii recurate.
Instanța de judecată nu este investită cu analizarea criteriilor care au stat la baza eliberării diplomelor de licență pentru absolvenții USH și nici cu cea a corelării numărului de formulare cu numărul de absolvenți ai specializărilor acreditate, nu este chemată să analizeze hotărârile de guvern prin care au fost acreditate și autorizate să funcționeze structurile și specializările universitare, ci doar cu aspectul dacă reclamanta, licențiată în drept, poate pretinde eliberarea diplomei de licență. Or, actul prin care i s-a recunoscut calitatea de licențiată în drept este în ființă, nu a fost revocat (anulat), se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie unui act administrativ.
M. Educației nu a solicitat printr-o altă acțiune să se analizeze criteriile de obținere a formularelor tipizate de către USH. Obligația pârâtei USH de a elibera diploma de licență potrivit mențiunilor din adeverință este corelativă obligației chematului în garanție MEN de a aproba formularele tipizate, sens în care instanța corect le-a apreciat a fi întemeiate.
Pentru toate aceste considerente, și având în vedere dispoz art 496 Cod Procedură Civilă,Curtea va respinge recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 1814/CA/24.06.2014 pronunțată de Tribunalul B..
În baza art.453 Cod Procedură Civilă va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor de judecată avansate de intimata U. S. Haret în cuantum de 620 lei,iar în ceea ce privește cererea intimatei reclamante,aceasta va fi respinsă,nefiind dovedită avansarea unor cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul-chemat în garanție M. Educației Naționale împotriva sentinței civile nr. 1814/CA/24.06.2014 pronunțată de Tribunalul B.-secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care o menține.
Obligă recurentul la plata sumei de 620 lei reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă U. S. Haret.
Respinge cererea intimatei-reclamante P. (B.) C. de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi,14.11.2014.
Președinte, Judecător,
C. M. P. L.
CU OPINIA SEPARATĂ
În sensul admiterii recursului declarat de recurentul pârât-chemat în garanție M. Educației Naționale împotriva sentinței civile nr. 1814/CA/24.06.2014 pronunțată de Tribunalul B.-secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, cu consecința casării în totalitate a acesteia, în sensul respingerii acțiunii promovate de către reclamanta P. (B.) C. în contradictoriu cu pârâții U. S. Haret și M. Educației Naționale și implicit, a cererii de chemare în garanție formulată în cauză de către pârâta U. S. Haret împotriva chematului în garanție M. Educației Naționale.
Judecător,
M. I. M.
Grefier,
E. Bernád
OPINIE SEPARATĂ
Astfel, U. S. Haret (USH) a fost înființată prin Legea nr. 443/2002 și conform art. 2 USH din București s-a înființat cu următoarele facultăți si specializări acreditate:
a) Facultatea de Limbi si Literaturi Străine, specializarea limba și literatura străina A (engleza, franceza) - limba și literatura străina B (franceza, engleza, germana, spaniola, italiana, rusa, latina), cu predare în limba română;
b) Facultatea de D., specializarea drept, cu predare în limba română;
c) Facultatea de Educație Fizica si Sport, specializarea educație fizica și sport, cu predare în limba română;
d) Facultatea de Management Financiar-Contabil, specializarea contabilitate și informatica de gestiune, cu predare în limba română.
Potrivit art. 3, „după . prezentei legi în structura Universității "S. Haret" din București vor intra și facultățile, colegiile și specializările, altele decât cele menționate la art. 2, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii”. Procedura de acreditare a fost stabilită inițial prin Legea nr. 88/1993, dar la data raportului juridic dedus judecății erau în vigoare dispozițiile OUG nr. 75/2005.
Ulterior adoptării Legii nr. 443/2002 privind înființarea USH, în conformitate cu art. 3 din acest act normativ, au fost acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâri de Guvern și alte facultăți, dar specializarea Psihologie din cadrul Facultății de Psihologie și Pedagogie din B. a pârâtei U. S. Haret nu a fost acreditată la formele de învățământ ID/FR pe perioada 2006-2009.
Potrivit art. 60 alin. 1 din Legea nr. 84/1995, în forma în vigoare la data nașterii raporturilor juridice dintre reclamantă și pârâta USH (anul 2006), "activitatea didactică se poate realiza în următoarele forme: de zi, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi."
Din interpretarea acestei norme consider că textul legii permitea instituțiilor de învățământ superior private să organizeze cursuri în altă formă decât la zi, numai dacă aveau organizată și forma de învățământ „la zi” obținută în condițiile Legii nr. 88/2003, modificată prin OUG 75/2005. D. așa există garanția că se asigură calitatea educației.
Norma invocată de către reclamantă nu excludea aplicarea procedurii de acreditare/autorizare provizorie pentru desfășurarea procesului de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță, astfel cum a susținut pârâta USH.
Legiuitorul a introdus practic o condiție suplimentară ca universitatea respectivă să aibă organizate cursuri de zi, pentru a putea desfășura cursuri la seral, cu frecvență redusă și la distanță, fără a elimina însă obligația acreditării/autorizării provizorii și pentru aceste forme de învățământ.
Prin urmare, faptul că pârâta USH nu a respectat procedurile legale pentru desfășurarea procesului de învățământ, inclusiv pentru formele ID și FR, deși știa că este obligatorie procedura de autorizare înainte de organizarea acestor forme de învățământ, nu poate atrage decât răspunderea acestei persoane juridice de drept privat față de reclamantă, în condițiile dreptului comun, refuzul chematului în garanție M. Educației Naționale la eliberarea diplomelor de licență pentru absolvenții care nu au urmat forme de învățământ acreditate/autorizate provizoriu fiind unul justificat.
Autoritatea publică ce gestionează organizarea învățământului nu poate gira nerespectarea normelor legale a căror aplicare este sarcina sa principală.
A obliga chematul în garanție M. Educației Naționale la eliberarea unor diplome de licență pentru procesul de învățământ neautorizat, desfășurat de către pârâta USH, care cunoștea că are obligația de a urma procedura de acreditare/autorizare provizorie, ar însemna a da eficiență unei ilegalități evidente, ceea ce nu este posibil într-un stat de drept, dat fiind că nimeni nu poate invoca necunoașterea legii ("nemo censetur ingnorare legem").
Chiar dacă reclamanta și pârâta USH se prevalează de adeverința emisă de pârâta USH, și chiar dacă aceste acte nu au fost anulate, nu este admisibil, în opinia mea, ca, prin pronunțarea unei hotărâri, să se legalizeze o situație de fapt ilegală.
Practica ÎCCJ s-a întemeiat, în principal, pe această adeverință, însă nu se poate susține că chematul în garanție M. Educației Naționale ar fi în culpă prin aceea că nu a solicitat anularea adeverințelor deoarece este evident că, față de nr. de absolvenți ai USH (mii), ar fi fost imposibil ca MEN să monitorizeze și să atace în contencios fiecare adeverință de acest fel. Câtă vreme emiterea adeverinței s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor Legii învățământului, aceasta nu poate produce efecte juridice chiar dacă acest act nu a fost revocat sau anulat.
De prezumția de legalitate sau veridicitate se bucură doar actele administrative emise cu respectarea dispozițiilor legale, iar adeverința, reprezintă un act civil emis de o persoană juridică de drept privat, cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 84/1995.
Pentru toate aceste considerente susțin opinia separată formulată în sensul admiterii recursului formulat de chematul în garanție M. Educației Naționale, cu consecința modificării în totalitate a sentinței instanței de fond, în sensul respingerii atât a acțiunii reclamantei, cât și a cererii de chemare în garanție.
Judecător,
M. I. M.
Red. op.maj.MC/26.11.2014
Tehnored. E.B./26.11.2014-5 ex
Red. op.sep. MIM/14.11.2014
Jud. fond. M.L.
| ← Pretentii. Decizia nr. 440/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Obligaţia de a face. Decizia nr. 204/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
