Obligaţia de a face. Decizia nr. 2140/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2140/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 23-09-2014 în dosarul nr. 2524/62/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.2140/R Dosar nr._
Ședința publică din data de 23 septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. S. P.
Judecător M. R. Grațiela
Judecător B. Lorența
Grefier T. S.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul S. H. I. împotriva sentinței civile nr.6103/CA din data de 03.12.2013 pronunțată de Tribunalul B. - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, având ca obiect „obligația de a face”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Recursul promovat de recurentul reclamant S. H. I. este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege și este timbrat conform dispozițiilor instanței cu taxă timbru în valoare de 100 lei, achitată conform chitanței nr._ din data de 22.05.2014, anulată de instanță la dosar.
Instanța constată că în cauza dedusă judecății a fost îndeplinită procedura reglementată de art. 486 - 487 din noul cod de procedură civilă.
Față de actele și lucrările dosarului, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art.411 alin.1 pct. 2 teza a –II-a din NCPCIV, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr.6103/CA din data de 03.12.2013 pronunțată de Tribunalul B. - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul S. H. I., în contradictoriu cu pârâta Instituția P. jud. B. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor B., cu privire la înmatricularea autovehiculul marca Mercedes Benz, nr.de identificare WDF_10, an de fabricație 2003, fără plata taxei de emisii poluante.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul S. H. I. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
S-a adresat de mai multe ori autorităților române competente, să înscrie autoturismul și la data de15.02.2013 a primit un refuz nejustificat și abuziv din partea acestora, pentru că ulterior datei de 01.01.2013 pentru o perioadă de aproape 2 luni s-au înmatriculat autoturisme ca și în situația sa fără plata taxei pe emisii poluante.
Față de împrejurarea de a fi obligat la plata acestei taxe numai pentru că autoturismul a fost înmatriculat în Germania și apoi în România, dispozițiile Legii nr. 9/2012 și ale fostei OG. nr. 50/2008 par absurde, discriminatorii si in totala contradicție cu normele comunitare și interne care se regăsesc în disp. art. 4 alin. 1 din Legea nr. 9/2012 care prevăd că - obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare.
Că autoturismul a fost înmatriculat în România la data de 13.08.2012, primul proprietar fiind scutit de plata taxei pe emisii poluante printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă, intrată în puterea lucrului judecat, rezultând faptul că la următoarea transcriere a dreptului de proprietate în România obligația de plată a taxei pe emisii poluante nu operează, nefiind prevăzută expres în textul de lege anterior menționat. Este evident că dacă prima instanță a considerat că taxa pentru emisii poluante este ilegală, atunci de ce la transcriere această taxă ar fi dintr-o dată legală.
A mai precizat faptul că a fost prezent la sediul Instituției prefectului de mai multe ori, începând cu data de 23.01.2013 cu toate documentele aferente transcrierii dreptului de proprietate asupra autoturismului menționat mai sus, însă a fost refuzat nejustificat. Mai mult, a arătat faptul că anterior datei de 23.01.2013 au fost înmatriculate autoturisme în aceeași situație, fără plata taxei pe emisii poluante, sens în care consideră refuzul ca pe o vădită discriminare.
Discriminarea pe care o produce Legea nr.9/2012 și fosta OG 50/2008 este realizată în totalitate de legiuitor care a legat, in mod indubitabil, plata taxei de poluare, ulterior pe "emisii poluante", de faptul înmatriculării deși in preambulul legii rezulta ca s-ar fi urmărit în realitate, asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunătățirea aerului, ceea ce ar implicate fapt, instituirea unei taxe de poluare pentru absolut toate autovehiculele care produc un anumit grad de poluare, indiferent de locul de unde sunt acestea achiziționate.
În condițiile legale actuale rezultă concluzia ca produc un grad de poluare numai autoturismele achiziționate din afara tarii, ceea ce este absurd. Dispozițiile Legii nr. 9/2012 nu țin cont de capacitatea cilindrica a autoturismului sau de vechimea acestuia.
Este evident faptul ca, de fapt legislația actuala nu încearcă decât sa protejeze producția autohtona de autovehicule preferând sa promoveze norme cu caracter «protecționist» fără sa se tina cont de faptul ca, prin acest mod, se încalcă, in mod evident, drepturi fundamentale.
Aceasta poziție este si cea îmbrățișată de Comisia Europeana care,in urma numeroaselor plângeri primite de la cetățeni romani, precum si in urma monitorizării situației la nivelul instanțelor de judecata în cursul lunii iunie 2009a somat România că, în cel mai scurt timp cu putință, sa-si alinieze legislația interna cu normele comunitare in ceea ce privește înmatricularea autoturismelor in tara care au fost achiziționate dintr-un stat comunitar.
Potrivit art. 148, alin. 2 din Constituția României, in urma aderării tarii noastre la Uniunea Europeana, prevederile tratatelor constitutive ale UE au prioritate in raport cu dispozițiile contrare din legile interne.
Astfel, potrivit art. 25 din Tratat, «intre statele membre sunt interzise taxele vamale la import si export sau TAXELE CU EFECT ECHIVALENT.
Analizând dispozițiile legale este evident faptul ca prevederile Legii nr. 9/2012 privind instituirea taxei pe emisii poluante, este discriminatorie deoarece din analiză aplicării acestuia rezulta ca ea este perceputa numai pentru autoturismele înmatriculate in statele UE si reînmatriculate in România, in timp ce pentru mașinile înmatriculate deja in tara pana la data de 01.07.2008 (data intrării in vigoare a fostei ordonanțe) la noua înmatriculare taxa nu mai este perceputa. Acest fapt nu duce decât la încălcarea principiului egalității in drepturi.
Recurentul a criticat prevederile legii, deoarece nu pot exista deosebiri in funcție de locul unde a fost înmatriculata mașina. Legea nu face decât sa producă o discriminare intre mașini identice in funcție de locul unde a fost realizata prima înmatriculare și încalcă principiul nediscriminării produselor importate fata de cele interne.
Astfel, daca se aleg doua mașini de aceeași marca, același model, la fel de vechi, prima înmatriculata in România, înainte de 01.07.2008, iar cealaltă din orice stat al UE, se va constata imediat diferența. Deoarece, pentru prima, la o noua reînmatriculare în țară, nu se va plăti taxa de poluare, in timp ce pentru cealaltă se percepe.
Pe lângă faptul ca promovează dispoziții ce încalcă principii fundamentale, O.G. modifica prevederile Codului Fiscal așa cum rezulta din art. 14, alin. 2 al acesteia, lucru care este nelegal. Acest articol precizează ca la data intrării in vigoare a Ordonanței (01.07.2008), articolele 214, alin. 1 si art. 214 alin.3 din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal sunt abrogate. Ori modificările aduse Codului Fiscal se fac doar prin lege promovata, de regula, cu șase luni înainte de data intrării in vigoare a acesteia si nu prin Ordonanța de Guvern. Așadar, Codul Fiscal poate fi modificat numai prin lege nicidecum prin ordonanțe ale Guvernului, iar orice modificare ori completare a acestuia intra in vigoare cu începere 4in prima zi a anului următor celui prin care a fost adoptat prin lege. Din acest punct de vedere Legea 9/2012 este nelegala si, pe cale de consecința, nu poate fi aplicata.
Este evident ca așa-zisa taxa de poluare nu este decât vechea taxa de prima înmatriculare care are destinație precisa, respectiv de venit la bugetul de stat, si nu face decât sa restricționeze liberul acces al cetățenilor romani la achiziționarea de produse din Uniunea Europeana.
Hotărârea CEJ pronunțata in cauza Weigel vs. Finanzlandesdirektion fur Vorarlberg ( Direcția fiscala a landului Vorarlberg ) –C -3897/01 - în 2004 a stabilit ca obiectul reglementarii comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor intre statele comunitare in condiții normale de concurenta, prin eliminarea oricărei forme de protecție care consta in aplicarea de impozite interne discriminatorii fata de produsele provenind din statele membre.
Astfel, Tratatul Comunitarii Europene, limitează libertatea statelor in materie fiscala de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii si protecționiste. Potrivit tratatului, este interzisa discriminarea fiscala intre produsele importate si cele provenind de pe piața interna si care sunt de natura similara.
Precizează ca acest regim fiscal este discriminatoriu, art. 214 ind. 1-214 ind. 3 din Codul Fiscal in baza cărora a fost încasata aceasta taxa, încălcând in mod vădit prevederile art. 90 al. 1 din Tratatul Comunității Europene care prevede ca "nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Intimata Instituția P. B. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor, prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.488 Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinței civile nr6103/CA/03.12 2014 a Tribunalului B. este nefondat.
În primul rând se impune a stabili legea procedurală aplicabilă prezentului litigiu.
Motivele de recurs invocate de recurentul reclamant – înlăturarea de către instanța de fond a susținerilor sale referitoare la caracterul discriminatoriu al dispozițiilor Legii nr. 9/2012 prin raportare la art. 110 TFUE – se încadrează în dispozițiile art. 448 pct. 8 Cod procedură civilă, dar nu sunt fondate.
Astfel, în cauzele C-402/09 și C-263/10 CJUE a stabilit că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Prin urmare, la determinarea caracterului discriminatoriu al unei taxe aplicate autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în România trebuie analizat, prin raportare la această concluzie a CJUE, dacă legiuitorul face o distincție referitoare la această taxă în funcție de proveniența autovehiculelor – din parcul auto național sau din parcul auto al unui alt stat membru UE.
Or, dispozițiile Legii nr. 9/2012 stabilesc obligația plății timbrului de mediu o singură dată, cu ocazia înscrierii in evidentele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România si atribuirea unui certificat de înmatriculare si a numărului de înmatriculare;
la reintroducerea in parcul auto național a unui autovehicul, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduala a timbrului; cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, taxa de poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul înmatriculării și, respectiv, cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat in situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, taxei de poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Prin urmare, prin instituirea acestei obligații de achitare a timbrului de mediu și cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate în România a unui autovehicul rulat, in situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, taxei de poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, se creează egalitate de tratament între vehiculele rulate existente în parcul auto național și cele rulate importate din alte state membre UE, taxa aplicându-se, deopotrivă, indiferent de originea lor, cu respectarea interdicției stabilite de art. 110 TFUE. În acest mod, ambele categorii de vehicule sunt supuse aceluiași nivel de taxare, iar cumpărătorul național nu mai este orientat, cu precădere spre vehiculele din parcul național (anterior nesupuse vreunei taxări), ci are libertatea de a alege un vehicul, indiferent de origine lui, taxele legate de formalitățile de înmatriculare fiind identice.
Nu poate fi reținută susținerea recurentului că se încalcă dispozițiile art. 110 TFUE deoarece legea nu prevede obligația de plată a taxei și pentru autovehiculele care se află deja înscrise în circulație și pentru care nu intervine nici una din situațiile reglementate de art. 4 din lege, dar care continuă să circule și să emită noxe.
A reține această susținere ar însemna a accepta că legiuitorul național este limitat în a stabili taxe fiscale viitoare, or, această interdicție nu este prevăzută de nici o normă comunitară, libertatea de instituire a taxelor și impozitelor naționale fiind una recunoscută de CJUE în jurisprudența sa, inclusiv în cauzele arătate anterior.
Se reține și faptul că singura instituție competentă să se pronunțe cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor ordonanțelor de guvern este Curtea Constituțională și că recurentul nu a invocat propriu zis o excepție de neconstituționalitate prin care să solicite investirea Curții Constituționale.
Curtea reține și faptul hotărârea judecătorească 1030 din 28 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ nu are putere de lucru judecat în prezenta cauză întrucât în cadrul acesteia instanța a analizat situația juridică creată prin aplicarea art.4 din O.U.G. nr.50/2008, prin care se introducea un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu era percepută.
Cum la momentul formulării cererii de către recurent, respectiv 15.02.2013 era aplicabilă Legea nr. 9/2012 care nu crea această diferențiere, tratând egal din punct de vedere fiscal autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România cu autovehiculele înmatriculate deja în România, nu sunt îndeplinite condițiile discriminării reținute prin sentința nr. 1030 din 28 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ .
De asemenea, instanța apreciază ca nefondată susținerea recurentului în sensul că autoturismele înmatriculate în statele UE si reînmatriculate în România sunt tratate diferit de mașinile înmatriculate deja in tara pana la data de 01.07.2008, față de dispozițiile art. 4 alin.2, care stabilesc obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art.496 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de recurent împotriva sentinței civile nr.6103/CA din data de 03.12.2013 pronunțată de Tribunalul B. – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul S. H. I. împotriva sentinței civile nr. 6103/CA/03.12.2013, pronunțată de Tribunalul B. – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._ .
Definitivă
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23.09.2014.
Președinte Judecător Judecător
G. S. PetrinaMilu R. Grațiela B. Lorența
Grefier
T. S.
Red.GSP./29.09.2014
Dact.TS./01.10.2014
Jud.fond: L. M.
| ← Pretentii. Decizia nr. 94/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Pretentii. Decizia nr. 551/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
