Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1951/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1951/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 03-07-2014 în dosarul nr. 6338/62/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția C. administrativ și fiscal
DECIZIA NR. 1951/R DOSAR NR._
Ședința publică din 3 iulie 2014
Completul constituit din:
Președinte - A. G. S. - judecător
- O. M. B. - judecător
- D. M. S. - judecător
- M. C. - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a județului B. împotriva sentinței civile nr. 785/CA din 25 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul B.- Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, având ca obiect „anulare act de control taxe și impozite”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 26 iunie 2014, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 3 iulie 2014.
CURTEA
Asupra recursului dedus judecății, constată:
Prin sentința civilă nr.785/CA/25.02.2014, Tribunalul B.-secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal: a admis în parte contestația formulată și modificată de contestatorul M. I. în contradictoriu cu intimata Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B. și în consecință a anulat Decizia de impunere nr._/11.10.2013 emisă de intimată; a obligat intimata să restituie contestatorului suma de 6.059,13 lei și dobânda legală aferentă, calculată în baza art.124 alin.2 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, de la data de 17.11.2013 până la data plății; a respins restul pretențiilor contestatorului; a obligat intimata să plătească contestatorului suma de 1.480 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal și motivat, pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a județului B., solicitând modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii așa cum a fost formulată cu privire la exonerarea la plată a accesoriilor precum și la obligarea CAS B. de a calcula la suma de 6.059,13 lei și plăti dobânda fiscală.
În motivarea recursului, recurenta-pârâtă a arătat, în esență, următoarele: reclamantul, în calitatea sa de contribuabil, avea obligația de a declara și plăti contribuția de asigurări sociale de sănătate aferentă veniturilor impozabile; reclamantul a realizat venituri impozabile din profesii libere și comerciale și avea obligația legală de a plăti o contribuție anuală către fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, obligație care se naște la data realizării venitului; împrejurările cum că reclamantul nu a fost informat, până la momentul emiterii deciziei de impunere, cu privire la astfel de obligații, nu au relevanță juridică; în sensul stabilirii obligației de plată constând în debit și accesorii la fondul național unic de asigurări de sănătate în sarcina persoanelor care realizează venituri din profesii libere și comerciale din exercitarea profesiei de avocat s-a pronunțat și Curtea de Apel Cluj; Curtea Constituțională a reținut în jurisprudența sa că obligativitatea asigurării și contribuției la sistemul asigurărilor sociale de sănătate trebuie analizată în legătură cu un alt principiu care stă la baza acestui sistem, și anume principiul solidarității. Cu privire la cheltuielile de judecată stabilite de către instanța de fond în sarcina CAS B., recurenta solicită să se constate că acestea sunt nemotivat de mari față de obiectul cauzei și că acestea se vor plăti din același fond de sănătate care oricum este deficitar la această dată în comparație cu nevoia de servicii medicale.
În drept, recurenta a invocat prevederile: O.U.G. nr.150/2002 privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate; Ordinului nr.221/2005 pentru aprobarea Normelor de aplicare a O.U.G. nr.150/2002, Legii nr.195/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare; Ordinului Președintelui CNAS 617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative privind dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la FNUASS; Codului de procedură fiscală; Codului de procedură civilă.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art.30 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.80/2013.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare (f.18-23), prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând actele si lucrările dosarului, sentința atacată, față de motivele invocate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, din motivele ce vor fi expuse în continuare.
Decizia de impunere atacată, emisă la data de 11.10.2013 (f. 54-55 dosar fond), are drept obiect stabilirea contribuției datorate de intimatul-reclamant la Fondul Național Unic de A. Sociale de Sănătate pentru anii 2010-2012 și a majorărilor/dobânzilor calculate ca urmare a achitării cu întârziere a acestei contribuții.
În mod corect a constatat prima instanță că reclamantul a achitat toate sumele cuprinse în decizia de impunere, cu titlu de contribuții și, mai mult, aceste sume au fost greșit calculate, astfel că se impune restituirea către reclamant a sumei de 6.059,13 lei, plătită în plus, și a dobânzii fiscale aferente.
Într-adevăr, pentru anul 2011, organul fiscal a calculat cuantumul contribuției la_ lei, deși chiar din calculul detaliat efectuat de același organ fiscal (f.57 dosar fond) rezultă că suma ce reprezintă contribuția calculată la venitul net efectiv realizat de intimatul-reclamant este de_ lei, iar pentru anul 2012 organul fiscal a calculat contribuția raportat la un alt venit net al intimatului-reclamant decât cel însușit de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B. pentru impozitarea anuală a venitului (f.114 dosar fond).
În ce privește sumele stabilite prin decizia de impunere cu titlu de majorări și dobânzi, Curtea reține că reclamantul a declarat, către o instituție cu rol de organ fiscal, faptul că realizează venituri. Statul, prin mijloacele sale prevăzute de lege, are obligația de a informa contribuabilii asupra drepturilor și obligațiilor acestora. În acest sens, astfel cum arată și recurenta, între CNAS și ANAF au fost încheiate protocoale referitoare și la asigurații din categoriile de persoane care realizează venituri, printre altele, și din profesii liberale și comerciale.
Pentru a fi aplicabile dispozițiile legale privind calcularea de penalități, majorări și dobânzi, este necesar să existe un termen de scadență, termen ce are rolul de a permite contribuabilului să fie încunoștințat, să poată plăti sau, eventual, să poată contesta impunerea sumei.
Reclamantului nu i-au fost respectate drepturile la informare și beneficiul termenului de scadență, astfel că, în mod corect, în lipsa unui moment de la care să curgă penalitățile, dobânzile și majorările de întârziere, instanța de fond a înlăturat obligația de plată a acestora.
De altfel, reclamantul a achitat toate sumele reprezentând contribuția la FNUASS înainte de emiterea deciziei contestate.
În ce privește cheltuielile de judecată cuantumul acestora este proporțional cu activitatea depusă de avocatul reclamantului și complexitatea cauzei, astfel că, văzând dispozițiile art.451 alin.(2) codul de procedură civilă adoptat prin Legea nr.134/2010, Curtea apreciază că nu se impune reducerea părții din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocațial, având în vedere și că motivele invocate de recurentă, referitoare la deficitul fondului din care urmează a fi plătite cheltuielile de judecată, nu sunt susceptibile să ducă la reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată, a căror acordare este justificată de culpa procesuală neîndoielnică a recurentei-pârâte.
În consecință, criticile formulate de recurentă sunt în totalitate nefondate, iar soluția pronunțată de Tribunalul B. este legală și temeinică, fiind urmarea stabilirii corecte a situației de fapt și aplicării corespunzătoare a nomelor juridice incidente, drept pentru care Curtea, făcând aplicarea dispozițiilor art.496, alin.(1) din Codul de procedură civilă adoptat prin Legea nr.134/2010, urmează a respinge ca nefondat recursul dedus judecății. Fără cheltuieli de judecată în recurs, nefiind solicitate de intimatul-reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B., împotriva sentinței civile nr.785/CA/25.02.2014, pronunțată de Tribunalul B. – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care o menține.
Ia act că intimatul-reclamant M. I. nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de azi, data de 03 iulie 2014.
Pt. Președinte, Judecător, Judecător,
A. G. S., O. M. B. D. M. S.
aflată în concediu de odihnă,
semnează vicepreședintele instanței,
E. B.
Grefier,
M. C.
Red. D.M.S../21.07.2014
Tehnored.: M. C./ 21.07.2014 /- 4 ex.
Jud fond: M. L.
| ← Pretentii. Decizia nr. 551/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 1958/2014.... → |
|---|
