Obligaţia de a face. Decizia nr. 2480/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2480/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 29-10-2014 în dosarul nr. 7607/62/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 2480/R/2014
Ședința publică de la 29 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. P.
Judecător M. R.
Judecător D. M. S.
Grefier V. P.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul M. M. împotriva sentinței civile nr. 1380/08.05.2014, pronunțată de Tribunalul B. – secția a II civilă și de contencios administrativ în dosarul nr._, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Recursul este declarat de recurentul reclamant M. M. în termenele și condițiile prevăzute de art. 485 și 487 NCPCIV prin avocat S. A. (împuternicire avocațială fila 9) și este timbrat cu 100 lei taxă judiciară de timbru (fila 21 dosar). În cuprinsul cererii de recurs s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Intimata pârâtă Instituția P. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor B. a depus la dosar întâmpinare după finalizarea procedurii regularizării dosarului, aceasta fiind comunicată recurentului la data de 30.09.2014 conform dovezii de la fila 35 dosar. La întâmpinare se află atașată delegația consilierului juridic – redactor al întâmpinării (fila 33).
Instanța constată că în cauza dedusă judecății a fost îndeplinită procedura reglementată de noul cod de procedură civilă.
Având în vedere că recurentul reclamant a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în baza actelor existente la dosar, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 1380/CA/8.05.2014 pronunțată de Tribunalul B. s-a respins cererea formulată de reclamantul M. M. în contradictoriu cu pârâta Instituția P. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor B..
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamantul M. M. criticând-o pentru nelegalitate, conform art 488 pct 8 NCPC, întrucât instanța a aplicat în mod greșit legea reținând că norma de drept națională – OUG nr 9/2013 - este compatibilă cu dreptul comunitar. A arătat că persoanele care urmăresc achiziționarea unui autovehicul sunt direcționate înspre dobândirea unuia din parcul național, dintre cele nesupuse plății timbrului de mediu, spre deosebire de situația în care ar achiziționa un autovehicul dintr-un stat membru UE și ar trebui să plătească această sarcină fiscală. Se taxează diferit poluarea pe care o va produce un autoturism din parcul național față de cea produsă de un autovehicul provenit din spațiul UE. Proprietarul nu poate dispune de toate atributele dreptului său de proprietate în condițiile în care se fac diferențieri în modul de calcul pentru taxele stabilite pentru autovehicul Non – euro, Euro 1, Euro 2, Euro 3, Euro 4. este încălcat principiul "poluatorul plătește".
Examinând hotărârea atacată, motivul de recurs invocat, actele și lucrările dosarului, se constată următoarele:
Reclamantul a solicitat în acțiunea sa aplicarea principiului supremației dreptului UE asupra dreptului național în ce privește Legea nr 9/2012, solicitând înmatricularea în România a unui autovehicul înmatriculat anterior într-un stat membru UE, fără plata taxei auto.
În fapt, se reține că reclamantul a achiziționat un autoturism Seat din Germania, acesta fiind anterior înmatriculat din 2.05.2003 în acest stat membru UE.
Reclamantul a solicitat pârâtei înmatricularea acestui autovehicul în România fără plata taxei pentru emisii poluante, și cu îndeplinirea celorlalte condiții legale, adresând acesteia o cerere în acest sens, răspunsul pârâtei nr_/7.10.2013 fiind în sensul că este obligatorie îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de lege, inclusiv plata taxei pentru înmatricularea autovehiculului.
Instanța constată că pârâta a procedat conform legii naționale atunci când a refuzat înmatricularea autoturismului reclamantului fără plata taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Revine instanței, în temeiul art 148 alin 2 din Constituția României, să verifice conformitatea legii naționale cu dreptul UE, iar în caz în care există dispoziții contrare, prioritare sunt dispozițiile dreptului UE, respectarea prevederilor actului de aderare la Uniunea Europeană, principiul supremației dreptului UE fiind astfel reglementat.
Astfel, în speță în art 4 alin 1 din Legea nr 9/2012 se stabilește că obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8; c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
În alin 2 al aceluiași articol se arată că obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Art 110 art 1 din Tratatul de funcționare a Uniunii Europene stabilește că „Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție”.
În reglementarea anterioară Legii nr 9/2012, respectiv în OG nr 50/2008 au existat dispoziții normative contrare cu dreptul UE, în ce privește înmatricularea autoturismelor second – hand în parcul auto național. Practica constată a instanțelor judecătorești prin care se constata neconformitatea normei de drept naționale cu dreptul UE și hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene care s-a pronunțat în cauzele C 402/2009 – T. și C263/2010 - N., au stabilit că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Prin Legea nr 9/2012 legiuitorul român s-a conformat și a înlăturat textul de lege neconform cu dreptul UE. Prin dispozițiile alin 2 al art 4 din lege s-au înlăturat situațiile discriminatorii în care s-ar afla proprietarii autoturismelor second – hand achiziționate din țară sau din alte țări UE.
În ce privește modul de calcul al taxei și diferențierea în funcție de standardele de poluare al autovehiculului, acesta este un atribut exclusiv al legiuitorului ce se încadrează în limite se nu afectează însuși fondul acestei taxe.
Ca urmare, soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, iar recursul se va respinge ca nefondat, conform art 496 alin 1 din Legea nr 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Pentru aceste motive
În numele legii
decide
Respinge recursul declarat de reclamantul M. M. împotriva sentinței civile nr 1380/CA/8.05.2014 pronunțată de Tribunalul B..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.10.2014
Președinte Judecător Judecător
L. P. M. R. D. M. S.
Grefier
V. P.
Red.MR 18.11.2014
Tehnored.VP 18.11.2014
Jud. fond C. S.
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... → |
|---|
