Pretentii. Decizia nr. 1257/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1257/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 10-04-2014 în dosarul nr. 1578/119/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1257/R/2014
Ședința publică de la 10 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. M. B.
Judecător D. M. S.
Judecător A.-G. S.
Grefier V. P.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta H. E. împotriva sentinței civile nr. 2694/19.11.2013 pronunțată de Tribunalul C. - secția civilă în dosarul nr._, având ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Recursul promovat de recurentul reclamant H. E. este declarat și motivat în termenele și condițiile prevăzute de art. 485 și 487 NCPCIV, și este timbrat cu 20 lei taxă judiciară de timbru (filele 2-9 dosar).
Se constată că până la primul termen de judecată s-a parcurs procedura prevăzută de art. 194 – 201 NCPC.
Se constată că recurenta reclamantă a depus la dosar prin serviciul registratură la data de 09.04.2014 întâmpinare ce a fost transmisă prin fax. În cuprinsul întâmpinării se solicită admiterea recursului și respingerea hotărârii instanței de fond și judecarea cauzei și în lipsă. De asemenea, se solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Instanța, verificând competența potrivit dispozițiilor art. 131 alin. 1 NCPCiv coroborat cu art. 8 din Legea nr. 554/2004 și art. 96 pct 3 NCPCiv constată că este competentă material, general și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Având în vedere că recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în baza actelor existente la dosar, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 2694/19.11.2013 pronunțată de Tribunalul C.- Secția Civilă s-a respins ca nefondate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Serviciul Fiscal Municipal Tg. S. (fostă Administrația Finanțelor Publice Tg. S.) și excepția inadmisibilității acțiunii.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanta H. E. în contradictoriu cu pârâții Serviciul Fiscal Municipal Tg. S. având ca obiect obligarea pârâtului la restituirea sumei de 1.222,00 lei reprezentând taxă pentru emisii poluante achitată în temeiul Legii nr. 9/2011 și la plata dobânzii legale aferente calculată de la data de 12.03.2013- data formulării cererii de restituire și până la data plății, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Serviciul Fiscal Municipal Tg. S. împotriva chematei în garanție Administrația F. Pentru Mediu având ca obiect obligarea chematei in garanție Administrația F. Pentru Mediu la plata către pârâtul Serviciul Fiscal Municipal Tg. S. a sumei de 1.222,00 lei reprezentând taxa pentru emisii poluante, a dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată .
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut în esență că dispozițiile Legii nr. 9/2012 nu mai instituie un regim discriminatoriu neconform cu art. 110 TFUE deoarece în modul actual de reglementare al taxei de emisii poluante această taxă se achită pentru toate mașinile second hand indiferent de unde au fost achiziționate ,dacă taxa nu a mai fost deja plătită.
Împotriva sentinței civile susmenționate a declarat recurs reclamanta H. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arata în esență că prin O.U.G. nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule s-a adoptat o noua reglementare intrata in vigoare la data de 15 martie 2013 si in esența quasi-identica cu dispozițiile Legii nr. 9/2012 aflate in vigoare de la data de 1 ianuarie 2013 si pana la abrogarea acestui act normativ de către O.U.G. nr. 9/2013. Dispozițiile art. 110 T.F.U.E. prevăd faptul ca"(l)Nicun stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect produselor naționale similare; (2) De asemenea, niciun stat membru nu aplica produselor altor state membre impozite interna de natura sa protejeze indirect alte sectoare de producție".
Scopul art. 110 T.F.U.E. este acela de împiedica periclitarea obiectivelor art. 28-30 T.F.U.E. prin taxarea interna discriminatorie.
Cum tratatul interzice taxele vamale la import si la export, precum si taxele cu efect echivalent, aceste din urma prevederi ar fi lipsite de conținut daca produsele străine ar putea fi supuse unui regim fiscal mai sever fata de produsele interne ulterior traversării frontierei statului membru a acestor produse, dezavantajându-se prin acest procedeu produsele aflate in raport de concurenta cu produsele indigene.
Art. 110 T.F.U.E. are tocmai rolul de a împiedica acest aspect, in doctrina arătându-se faptul ca, aceasta norma impune o "neutralitate totala a fiscalității interne in ceea ce privește produsele naționale si cele importate."
Potrivit jurisprudenței C.J.U.E., interdicția prevăzuta la articolul 110 T.F.U.E. trebuie sa se aplice de fiecare data când un impozit fiscal este de natura sa descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale.
Instanța de contencios european, a arătat ca articolul art. 110 TFUE ar fi golit de sensul si de obiectivul sau daca statelor membre le-ar fi permis sa instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate in favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața naționala si introduce pe aceasta piața înainte de . taxelor menționate.
O astfel de situație ar permite statelor membre sa eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât sa aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute de art. 28 TFUE, 30 TFUE si 34 TFUE, referitoare la interzicerea taxelor vamale la import si export, a restricțiilor cantitative la import, precum si orice taxe si masuri cu efect echivalent.
Astfel, prin O.U.G. 9/2013 legiuitorul a încercat înlăturarea văditei diferențe de tratament fiscal fata de autovehiculele importate din statele membre ale Uniunii Europene in vederea punerii lor in circulație in România si produsele naționale, stabilind faptul ca timbrul de mediu se va datora si pentru produsele naționale cu privire la care s-au achitat sarcinile fiscale prevăzute de reglementările anterioare [art. 4, alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 9/2013], precum si pentru acele autovehicule pentru care chiar daca aceste sarcini fiscale s-au aplicat, ulterior persoanele cărora ii s-au efectuat aceste prelevări de natura fiscala au obținut restituirea lor ca urmare a unei proceduri judiciare [art. 4, alin. (1) lit. d) din OUG 9/2013] La articolul 4, alin. (1) lit. d) din OUG 9/2013 s-a prevăzut ca timbrul de mediu se datorează si cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat in situația autovehiculelor pentru" care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Potrivit dispozițiilor art. 4 din OUG nr. 9/2013, timbrul de mediu se datorează: a) cu ocazia înscrierii in evidentele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România si atribuirea unui certificat de înmatriculare si a numărului de înmatriculare; b) la reintroducerea in parcul auto național a unui autovehicul, in cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduala a timbrului, in conformitate cu prevederile art. 7; c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, taxa de poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul înmatriculării; d) cu ocazia transcrierii "dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat in situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, taxei de poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de Ia autovehicule. In cauza trebuia analizata situația avuta in vedere de art. 4, lit. a) din OUG nr.9/2013 in ceea ce privește autoturismele importate din alte state membre in vederea punerii lor in circulație în România.
Astfel cum s-a arătat anterior in analiza domeniului de incidența al art. 110 TFUE si in analizarea hotărârii CJUE in cauza I. T. in baza normelor unionale aplicabile (art. 110 TFUE), normelor fiscale interne nu le este permis sa favorizeze vânzarea autovehiculelor second-hand naționale, corelativ descurajând importul de vehicule second-hand similare.
Cu toate acestea, se constata ca același efect favorizant față de produsele naționale îl prezintă si dispozițiile OUG 9/2013 privind timbrul de mediu, cel puțin in raport de autovehiculele de ocazie importate din statele membre ale Uniunii Europene.
Prin acest efect al OUG 9/2013, persoanele care urmăresc achiziționarea unui autovehicul sunt direcționate înspre dobândirea unui autovehicul național din categoria acelora nesupuse plații timbrului de mediu, in timp ce in ipoteza achiziționării unui autovehicul dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, invariabil aceasta sarcina fiscala se va aplica cu ocazia primei înmatriculări a acestuia in România (art. 4, alin. 1 lit a) din OUG 9/2013), astfel încât rezulta caracterul indirect discriminator fata de produsele importate al actualei reglementari interne, efect contrar dispozițiilor art. 110 TFUE.
Raportat la cele mai sus expuse, dispozițiile OUG 9/2013 privind timbrul de mediu sunt contrare dispozițiilor art. 110 TFUE in ceea ce privește autoturismele de ocazie achiziționate din alte state membre unionale in vederea punerii acestora in circulație in România întrucât au drept efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale exceptate de la plata timbrului de mediu descurajându-se in acest mod importul produselor similare a altor state membre, aspect care jurisprudența CJUE 1-a sancționat in cauza I. T..
S-a solicitat admiterea recursului,modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului,sentința atacată,față de motivele invocate, Curtea constata că recursul este nefondat.
Corect instanța de fond a constatat că în speță nu mai există o incompatibilitate între norma internă (reprezentată de Legea nr. 9/2012 ) și art. 110 TFUE.
Recurenta reclamantă și-a întemeiat cererea introductiva de instanță pe prevederile art. 25,28,90 din Tratatul Constitutiv al U.E., coroborate cu cele ale art. 148 alin.2 si 4 din Constituția României. Cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 06.06.2013.Taxa de emisii poluante a fost achitată la data de 22.02.2013.
Se reține de către Curte că anterior datei de 01.01.2013 au fost avute în vedere tocmai situațiile juridice distincte apărute ca efect al suspendării art. 4 alin.2 din Legea nr. 9/2012 ,prin O.U.G. nr. 1/2012, respectiv situația în care s-a dobândit dreptul de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și situația în care se solicita pentru prima oara transcrierea dreptului de proprietate în România,asupra unui autovehicul rulat, pentru care nu a fost achitată „taxa speciala ..sau taxa de poluare. „
In prima situație era datorată taxa ,iar în cea de-a doua,obligația de plată a aceleiași taxe fusese suspendată,prin efectul O.U.G. nr. 1/2012., ceea ce era de natură a crea un tratament fiscal discriminatoriu,interzis de art. 90(110) din TCE,deoarece se diminua posibilitatea introducerii în țară a unor autoturisme second hand inițial înmatriculate într-un alt stat membru comunitar, față de cele second hand deja înmatriculate în România.
Jurisprudența Curții de Justiție Europene este constantă în sensul că un sistem de taxare nu poate fi considerat compatibil cu art.90 din TCE decât dacă este organizat astfel încât” sa excludă orice posibilitate ca produsele importate sa fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale și,prin urmare, să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii”.
În speță însă măsura suspendării dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 a încetat la data de 01.01.2013 ca efect al aplicării O.U.G. nr. 1/2012 astfel încât se poate susține cu temei că reclamanta recurentă nu este supusă unui tratament fiscal discriminatoriu. Refuzul pârâtei de a proceda la restituirea taxei de emisii poluante achitată de către recurentă este justificat în aceste condiții, astfel încât, față de prevederile art. 4 alin. 1 din Lege (care prevăd clar categoriile de autoturisme ce cad sub incidența acestei taxe) cererea reclamantei este nefondată.
Așa fiind,văzându-se prevederile art. 496 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul declarat va fi respins iar sentința atacată va fi menținută ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de către recurenta reclamantă H. E. împotriva sentinței civile cu nr. 2694/19.11.2013 pronunțată de către Tribunalul B.- Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 10.04.2014.
Președinte, O. M. B. | Judecător, D. M. S. | Judecător, A.-G. S. |
Grefier, V. P. |
redAGS06.05.2014/tehnoredVP07.05.2014/5ex
jud fond V. I. A.
| ← Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 1041/2014.... | Refuz acordare drepturi persecutaţi politic D.L nr. 118/1990.... → |
|---|
