Obligaţia de a face. Decizia nr. 118/2014. Curtea de Apel BRAŞOV

Decizia nr. 118/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 16-01-2014 în dosarul nr. 1247/62/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRASOV

Secția de C. Administrativ și Fiscal

Dosar nr._

DECIZIE Nr. 118/2014

Ședința publică de la 16 Ianuarie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE O. - M. B.

Judecător D. M. S.

Judecător A.-G. S.

Grefier V. P.

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul P. D. M. împotriva sentinței civile nr. 5888/CA/26.11.2013 pronunțată de Tribunalul B. - secția a II civilă și de contencios administrativ în dosarul nr._, având ca obiect obligația de a face.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Recursul promovat de recurentul reclamant P. D. M. este declarat și motivat potrivit dispozițiilor art.301-303 Cod procedură civilă și este timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar (fila 2 și 3 dosar. În cuprinsul cererii de recurs s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

Intimata pârâtă Instituția P. Județului B. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor a depus la dosar prin serviciul registratură, întâmpinare ce nu a fost comunicată.

Instanța constată că intimata pârâtă nu a invocat în cuprinsul întâmpinării chestiuni noi, în consecință apreciază că nu se impune comunicarea către celelalte părți litigante și va fi apreciată ca și concluzii scrise.

Având în vedere că recurentul reclamant a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în baza actelor existente la dosar, instanța rămâne în pronunțare.

În deliberare,

CURTEA,

Asupra recursului dedus judecății, constată:

Prin sentința civilă nr. 5888/CA/26.11.2013, Tribunalul B.-secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul P. D. M., în contradictoriu cu pârâta Instituția P. Județului B. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor B..

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că: reclamanta s-a adresat pârâtei cu o cerere de înmatriculare a unui autovehicul, proprietatea sa, fără plata taxei de emisii poluante, cerere la care nu a primit un răspuns favorabil; această cerere a fost depusă la data de 28.01.2013, când încetase suspendarea aplicabilității art.4 din Legea nr.9/2012, dispusă prin O.U.G. nr.1/2012, astfel că nu mai exista discriminarea care ar fi justificat constatarea caracterului neconform al taxei plătite cu normele dreptului Uniunii Europene.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal și motivat, reclamantul P. D. M., solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului, recurentul-reclamant a susținut, în esență, că și după data de 1 ianuarie 2013, normele care impun plata taxei pentru emisiile poluante în vederea înmatriculării unui autovehicul contravin dreptului Uniunii Europene.

Recursul a fost timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și 15 bani timbru judiciar (f.2-3).

Intimata-pârâtă Instituția P. Județului B. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor B. a depus întâmpinare (f.15-17), prin care solicită respingerea recursului.

Analizând actele si lucrările dosarului, sentința atacată, față de motivele invocate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, din motivele ce vor fi expuse în continuare.

În fapt, reclamantul a achiziționat un autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene.

Pârâta a refuzat să dea curs cererii reclamantului de a proceda la înmatricularea autovehiculului în România, fără plata taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, prevăzute de Legea nr.9/2012.

În drept, deși prin Legea nr. 9/2012 a fost abrogată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, iar prin reglementările cuprinse la art. 4 alin. (2) din Legea nr. 9/2012 urma să fie eliminată discriminarea cuprinsă în O.U.G. nr.50/2008 și a pune reglementările naționale în concordanță cu art. 110 din T.F.U.E. în sensul că obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule exista și cu ocazia primei transmiteri a dreptului de proprietate în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu s-a plătit taxa specială pentru autovehicule și autoturisme, conform Legii nr.571/2003, ulterior, prin O.U.G. nr. 1/2012 s-a dispus suspendarea aplicării dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 până la 1 ianuarie 2013, persistând astfel discriminarea constatată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza T. contra României și neconcordanțele reglementărilor naționale cu normele europene.

Dispozițiile evocate, de suspendare a aplicării dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 9/2012, au fost în vigoare doar până la 1 ianuarie 2013, astfel că după această dată, taxa trebuie achitată de toate persoanele interesate, cum este și cazul reclamantului, întrucât dispozițiile legale care prevăd această obligație nu mai sunt discriminatorii, în sensul reținut anterior de Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

Prin urmare, întrucât recurentul-reclamant a depus cererea de înmatriculare la data de 28 ianuarie 2013, prima instanță în mod temeinic și legal a respins acțiunea acestuia, criticile sale fiind nefondate.

Față de considerentele ce preced, Curtea, făcând aplicarea dispozițiilor art.312, alin.(1) din Codul de procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat și va menține sentința atacată, ca legală și temeinică. Fără cheltuieli de judecată în recurs, nefiind solicitate de intimată.

Pentru aceste motive,

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant P. D. M. împotriva sentinței civile nr.5888/CA/26.11.2013, pronunțată de Tribunalul B. – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care o menține.

Fără cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de azi, data de 16 ianuarie 2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

O.-M. B. D.-M. S. A.-G. S.

Grefier,

V. P.

Red.DMS16.01.2014/tehnored.20.01.2014/2ex

Jud fond B. I.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţia de a face. Decizia nr. 118/2014. Curtea de Apel BRAŞOV