Pretentii. Decizia nr. 166/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 166/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 21-01-2014 în dosarul nr. 1212/119/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 166/R
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. Grațiela M.
Judecător C. E. C.
Judecător I. Ț.
Grefier M. D.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sf. G. împotriva sentinței civile nr. 2384 din 24.09.2013 pronunțată de Tribunalul C. - secția civilă în dosarul nr._, având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Recursul promovat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sf. G. este declarat și motivat în termenele și condițiile prevăzute de art.485 și 487 NCpc și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar potrivit dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997. În cuprinsul cererii de recurs s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă art.411 alin.1 pct.2 NCpc.
Intimatul reclamant M. C. și intimata chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu nu au depus la dosar întâmpinări.
Față de actele și lucrările dosarului, precum și față de motivele de recurs, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2384 din 24.09.2013 pronunțată de Tribunalul C. - secția civilă în dosarul nr._, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., invocată prin întâmpinare; s-a admis excepția inadmisibilității invocată prin întâmpinare de pârâtă și pe cale de consecință, respinge cererea de anulare a adresei nr._/27.03.2013 formulată de reclamantul M. C., ca fiind inadmisibilă; s-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul M. C., în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., și în consecință: pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. (fostă Administrația Finanțelor Publice S. G.) a fost obligată la plata către partea reclamantă a sumei de 2671,00 lei cu titlu de restituire taxă de poluare, plătită potrivit chitanței . nr._/24.11.2010 precum și la plata dobânzii fiscale prev de art. 124 din OG nr. 92/2003 aferente sumei de mai sus, începând cu data de 24.11.2010 și până la data plății; pârâta a fost obligată la plata către partea reclamantă a sumei de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată; s-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. împotriva chematei în garanție Administrația F. Pentru Mediu cu sediul in București, Splaiul Independentei nr.294, corp A sector 6 și, în consecință: chemata în garanție Administrația F. Pentru Mediu a fost obligată la plata către pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. a sumei de 2671,00 lei cu titlu de restituire taxă de poluare, plătită potrivit chitanței . nr._/24.11.2010 precum și la plata dobânzii fiscale prev de art. 124 din OG nr. 92/2003 aferente sumei de mai sus, începând cu data de 24.11.2010 și până la data plății; chemata în garanție a fost obligată la plata către pârâtă a sumei de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, achitate de aceasta din urmă către partea reclamantă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Partea reclamantă a achiziționat autoturismul marca Volkswagen Transporter tip 70X0B cu nr. de identificare WVWZZZ7MZVV049553 dintr-un stat al Uniunii Europene-Germania, astfel cum rezultă din copia actului de dobândire atașat la dosar, achitând ulterior la Trezorerie suma indicată în petitul acțiunii, sumă reprezentând taxa de poluare, plata fiind efectuată potrivit chitanței . nr._/24.11.2010, depusă în copie la dosarul cauzei.
S-a reținut că partea reclamantă a solicitat restituirea acestei taxe, cererea fiind înregistrată sub nr.7582/25.02.2013 la Trezoreria care a încasat taxa, instituție care a refuzat restituirea integrală a acesteia astfel cum rezultă din adresa nr._/27.03.2013 depusă la dosar sens în care, în condițiile în care taxa nu a fost restituită a fost formulata prezenta acțiune în justiție.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâtei Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. instanța de fond a avut în vedere că în speță calitatea procesuală pasivă presupune o identitate intre pârâtul chemat în judecată și persoana obligată în raportul obligațional dedus judecății, îndreptățirea de a fi parte în proces aparținând numai titularului drepturilor și obligațiilor ce formează obiectul raportului de drept material și presupunând existența unei identități intre persoana reclamantului și cel care ar fi titularul dreptului afirmat.
În acest sens s-a avut în vedere că obiectul cauzei vizează restituirea unei taxe, sens în care are legitimare procesuală pasivă organul care a încasat taxa și căruia îi revine competenta de administrare a creanței fiscale potrivit art. 33 din OG. 92/2003 conform căruia ,,pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat, competența revine acelui organ fiscal, județean, local sau al municipiului București, …în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului “.
Totodată, instanța de fond a reținut că potrivit art. 13 din HG nr. 520/2013 s-a înființat Agenției Naționale de Administrare Fiscală și totodată s-au înființat în subordinea Agenției direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, instituții publice cu personalitate juridică.
S-a reținut că, orașele în care au sediul direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, aria de competență a acestora, precum și lista direcțiilor generale ale finanțelor publice județene și a municipiului București care se reorganizează ca direcții generale regionale ale finanțelor publice sunt cele prevăzute în anexa nr. 2.
În cadrul direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice funcționează, ca structuri fără personalitate juridică:
a) direcții regionale vamale;
b) administrații județene ale finanțelor publice;
c) servicii fiscale municipale și orășenești, precum și birouri fiscale comunale;
d) birouri vamale de interior și de frontieră.
Potrivit Ordinului 2211/20.08.2013, s-a aprobat competența teritorială de administrare a contribuabililor, respectiv la nivelul Direcției Generale Regionale ale Finanțelor Publice B. s-a înființat Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., fostă Administrația Finanțelor Publice Sf. G., instituție care a preluat toate localitățile arondate ale Administrației Finanțelor Publice Sf. G. și rămânând și cu aceleași atribuții. Astfel, în speță a avut loc o transmisiune legală a calității procesuale pasive de la Administrația Finanțelor Publice Sf. G. la Administrația Județeană a Finanțelor Publice C..
Pentru aceste considerente, tribunalul a constatat că Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. chemată în judecată are calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește inadmisibilitatea acțiuniicu privire la anularea actului administrativ nr._/27.03.2013, instanța de fond a reținut prin adresa nr._/27.03.2013, pârâta a răspuns cererii prealabile formulate de reclamant și că acest act a cărui anulare o solicită nu are natura juridică a unui act administrativ în sensul vizat de art. 2 pct.1 lit.c din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, ci exprimă punctul de vedere al autorității publice cu privire la modul de interpretare a unui act normativ, în același sens fiind si decizia nr. 5977/15.12.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, această adresă putând fi cel mult asimilată documentelor la care face referire Ordonanța nr. 767/2000 (documente emise în regim de asistență contribuabil), considerente față de care, văzând si art. 2 pct.1 lit.f din Legea 554/2004, se constată inadmisibilitatea cererii, relativ la acest petit cu consecința admiterii doar în parte a acțiunii și a respingerii acestui capăt de cerere ca inadmisibil.
În soluționarea pe fond a cererii având ca obiectrestituirea taxei instanța de fond a avut în vedere că, la data de 25.04.2005 a fost semnat la Luxemburg Tratatul de Aderare a Bulgariei și a României la Uniunea Europeană, cele două state devenind astfel părți la Tratatele în vigoare pe care se întemeiază Uniunea, actul de aderare conținând dispoziții detaliate referitoare la modul de aplicare a diverselor convenții și acorduri internaționale la care comunitatea este parte, dispoziții de adaptare a tratatelor, inclusiv din punct de vedere instituțional, precum și măsuri tranzitorii privind diferitele domenii de activitate.
În consecință, ca urmare a dobândirii de către Statul R. a statutului ce membru al Uniunii Europene și de parte în Tratatele Uniunii, instanța de fond a avut în vedere că în speță sunt incidente dispozițiile art. 148 din Constituția României din care rezultă că, urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum și celelalte reglementări comunitare au caracter obligatoriu față de dispozițiile legale interne.
Față de motivele invocate de reclamant prin cererea de chemare în judecată, instanța de fond a avut în vedere că aspectul esențial ce trebuie stabilit în cauză îl constituie legalitatea taxei de poluare a cărei restituire se solicită, respectiv compatibilitatea actului normativ în baza căruia a fost achitată această taxă cu normele comunitare.
Autovehiculul pentru care a fost achitată taxa este un autovehicul de ocazie, second hand, astfel că se impune analiza regimului de plată a taxei cu privire la autovehicule second hand.
Taxa a fost achitată potrivit dispozițiilor OUG nr. 50/2008, act normativ ce a suferit mai multe modificări, dar ceea ce interesează în cauză este faptul că nici una dintre aceste modificări nu a adus o schimbare de esență asupra regimului taxei pentru autovehiculele second hand importate sau cumpărate din România, fiind doar introduse anumite dispoziții relativ la anumite categorii de autovehicule noi, ceea ce nu interesează în cauză.
Astfel conform OUG 50/2001 în toate formele sale, autoturismele de ocazie cumpărate din România și deja înmatriculate în România nu achită taxa atunci când sunt reînmatriculate în România, iar autoturismele cu caracteristici identice care sunt importate din alt stat al Uniunii Europene deja înmatriculate în Uniunea Europeană achită taxa atunci când sunt reînmatriculate în România, o atare situație descurajând fără echivoc achiziționarea autovehiculelor de ocazie din alt stat al Uniunii Europene, adică importul acestora de pe piața comună.
Referitor la compatibilitatea acestui act normativ cu normele comunitare s-a pronunțat Curtea Europeană de Justiție, decizia fiind obligatorie pentru instanțele naționale conform Deciziei C. / Enel (1964) și Deciziei din cauza Simmenthal (1976).
Astfel conform Hotărârii CEJ din data de 7 aprilie 2011 pronunțată în cauza C‑402/09 I. T. împotriva României ,,articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Însă legea internă face o evidentă diferențiere de regim între bunuri similare, o persoană interesată preferând să cumpere o anumită marcă de mașină second hand din România pentru care nu va plăti taxa de poluare, în locul unei mașini identice dintr-un alt stat al Comunității Europene pentru care ar trebui să plătească taxa de poluare, dezavantajarea acestora din urmă fiind evidentă, prin adoptarea OUG 50/2001 Statul Român descurajând punerea în circulație în România a unor autovehicule cumpărate dintr-un alt stat al Uniunii Europene și favorizând cumpărarea acestora din România, aspect ce atrage incompatibilitatea acestui act normativ cu Articolul 110 TFUE astfel cum s-a statuat prin Hotărârea CEJ pronunțată în cauza C‑402/09 I. T. împotriva României.
În consecință, taxa percepută de Statul Român părții reclamante reprezintă o taxă instituită de legislația internă contrară art. 90(110) din TCE, de natură a institui o discriminare indirectă între produsele interne și cele importate, discriminare nejustificată de criterii obiective.
Partea reclamantă s-a adresat pârâtei pentru a obține restituirea taxei plătite, cerere care i-a fost respinsă, partea reclamantă având dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare, dată fiind incidența principiului potrivit căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 (110) din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză.
Față de cele arătate se, instanța de fond a constatat că prezenta acțiune este întemeiată, sens în care aceasta urmează a fi admisă, dispunându-se obligarea pârâtei să plătească părții reclamante suma achitată cu titlu de taxa de poluare.
Tribunalul a reținut că de fapt partea reclamantă a solicitat dobânda fiscală, întrucât a indicat dispozițiile art. 124 din OG nr. 92/2003, sens în care cererea acesteia s-a analizat din prima acestor din urmă dispoziții.
În ceea ce privește plata dobânzii fiscale instanța de fond a avut în vedere că dobânda reprezintă contravaloarea prejudiciului suferit de creditor că urmare a neexecutării sau executării cu întârziere a obligației, cuantificarea acesteia putând avea loc prin convenția parților sau în mod legal, prin voința legiuitorului, iar în condițiile în care în speță prima ipoteză este exclusă, cuantificarea prejudiciului încercat de partea care a efectuat plata taxei pe care nu o datora poate avea loc prin raportare la dobânda fiscală – astfel că cererea de acordare a dobânzii fiscale este întemeiată.
În ceea ce privește data de la care creditorul are dreptul la plata dobânzii fiscale instanța de fond a avut în vedere Hotărârea C.J.U.E. din 18 aprilie 2013, prin care s-a stabilit că „restituirea unor taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii – Regim național care limitează dobânzile aferente taxei rambursate pe care trebuie să le plătească statul respectiv – dobânzi calculate începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei – neconformitate cu dreptul Uniunii – principiul efectivității” (acest principiu impune, într‑o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei).
În consecință s-a dispus plata dobânzii fiscale calculată de la data încasării taxei, avându-se în vedere legislația în materie la acea dată.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., instanța de fond a avut în vedere că, potrivit disp.art. 72 alin.(1) NCPC, ,,partea interesată poate să cheme în garanție o terță persoană, împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanție sau în despăgubiri”.
Totodată, instanța de fond a avut în vedere că potrivit disp. art. 1 alin.1 din OUG. 50/2008 –,,taxa pe poluare pentru autovehicule constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu”.
Prin prisma celor de mai sus, având în vedere pe de o parte faptul că cererea principală a fost admisă, iar pe de altă parte faptul că partea chemată în garanție a fost cea îndreptățită sa dispună de suma achitată cu titlu de taxă, suma fiind virată în contul părții chemate în garanție potrivit art. 3 pct.5 și 6 din HG 686/2008 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG. 50/2008 după ce a fost calculată și încasată de către partea pârâtă, instanța de fond a admis cererea de chemare în garanție formulată dispunându-se obligarea chematei în garanție la plata către pârâte a sumelor ce fac obiectul cererii de chemare în judecată.
În sensul celor de mai sus, în ceea ce privește plata dobânzii fiscale instanța de fond a avut în vedere că cererea de chemare în garanție reprezintă cererea „în despăgubire” – în terminologia Codului de procedură civilă pe care parte o formulează împotriva unui terț pentru ipoteza în care aceasta ar cădea în pretenții, astfel că în speță partea chemată în garanție a fost obligată la plata dobânzii fiscale în suma pe care la rândul său pârâta a fost obligată să o plătească părții reclamante.
Conform art. 274 Cod procedură civilă, față de soluția de admitere a acțiunii principale, instanța de fond a dispus obligarea pârâtei care a căzut în pretenții și se află prin urmare în culpă procesuală la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 39,3 lei către partea reclamantă, constând în taxa de timbru și timbrul judiciar, conform chitanței depuse la dosar.
În ceea ce privește cererea pârâtei Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. de obligare a chematei în garanție la plata cheltuielilor de judecată, instanța de fond a avut în vedere că pârâta Administrația F. Pentru Mediu datorează pârâtei Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., în baza prev. art. 274 cod procedură civilă, cheltuielile de judecată la care aceasta din urmă a fost obligată a le achita părții reclamante ca urmare a admiterii acțiunii introductive.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., sentința fiind criticată sub aspectul nelegalității și netemeiniciei solicitând admiterea căii de atac. Criticile aduse au constat în următoarele:
În susținerea recursului, au fost invocate următoarele critici:
Instanța de fond a respins în mod neîntemeiat excepția lipsei calității procesuale pasive a organului fiscal.
În acest sens, s-a arătat că raportul juridic de drept administrativ se leagă în mod valabil între autoritatea emitentă a actului administrativ și persoana vătămată prin acel act. Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a contestat legalitatea taxei de poluare instituită prin OUG nr 50/2008, fără să conteste și modul de calcul a acestei taxe. În opinia recurentei, în acest fel, reclamantul care nu contestă corectitudinea modului de calcul al taxei de poluare nu poate chema în judecată organul fiscal întrucât aceasta nu are calitate procesuală pasivă.
Taxa pe poluare se calculează de către autoritatea fiscală competentă potrivit formularului prevăzut de lege, pe baza documentelor din care rezultă elementele de calcul al taxei, prevăzute de normele metodologice de aplicare a OUG nr 50/2008, depuse de contribuabil, dar cuantumul rezultat se va plăti de către acesta într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu. Se poate constata în mod clar că organul fiscal a prestat doar un serviciu public intermediar, prin calcularea și virarea acestor sume beneficiarului, Administrația F. pentru Mediu.
Criticile aduse au privit și fondul cauzei, arătându-se următoarele:
O.U.G. nr. 50/2008 stabilește în mod clar cadrul legal al taxei pe poluare și anume taxa de poluare ține cont de norma de poluare, emisiile de dioxid de carbon și vechimea autovehiculului.
Se mai arată că în cazul în care unele soluții legislative nu au în vedere dispozițiile comunitare, neasigurând compatibilitatea cu acestea, autoritățile competente pot avea inițiative legislative pentru modificarea sau completarea actelor normative interne ale căror dispoziții nu sunt concordante cu Tratatelela care România este parte.
Nu se poate admite că prevederile O.U.G. nr. 50/2008 ar încălca dispozițiile comunitare, întrucât legislația română prevede plata, în cazul în care este vorba despre aceleași specificații tehnice, a unei taxe de poluare în același cuantum, indiferent dacă se aplică la autoturismele/ autovehiculele din producția internă sau din cele produse în spațiul comunitar.
Legislația europeană nu interzice instituirea taxei, ci doar prevede că nivelul acesteia sa nu fie mai mare decât al taxelor care se aplica, direct sau indirect, produselor interne similare.
Dispozițiile art. 110 paragraful 1 din Tratat nu sunt incidente în cauză întrucât, pe de o parte nu este vorba despre "impozite interne mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare", iar pe de alta parte, nu este vorba despre un regim fiscal discriminatoriu, întrucât obligația plății taxei pe poluare există pentru toate autoturismele/autovehiculele, indiferent de țară de proveniență a acestora, nefiind deci în prezența unei îngrădiri a liberei circulații a mărfurilor, principiu statuat în Tratatul Comunității Europene.
S-a mai criticat soluția sub aspectul acordării dobânzii legale.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art 304/1 cod procedură civilă, Curtea constată că recursul formulat este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Reclamantul a solicitat Administrației Finanțelor Publice S. G., restituirea unei sume reprezentând contravaloarea unei taxe de poluare achitată pentru înmatricularea unui autoturism second-hand înmatriculat pentru prima dată într-un stat membru UE.
Refuzul de restituire nu poate fi confundat cu refuzul de soluționare a unei cereri, și, în măsura în care reclamantul se afla în termenul de prescripție al solicitării unei sume apreciată de acesta ca nedatorată, era îndreptățit să procedeze în acest sens. Reclamantul nu a înțeles să critice, pe calea unei plângeri prealabile, modul de calcul al taxelor de poluare, ci și-a exprimat poziția de a solicita restituirea unei sume apreciată drept nelegală și neconformă cu dreptul comunitar.
În acest context acțiunea este admisibilă, iar criticile privind acest aspect nefondate. În speță obiectul acțiunii îl constituie cererea de restituire a unei taxe pe care reclamantul consideră că a plătit-o pe nedrept, iar o asemenea acțiune este admisibilă, încadrându-se în dispozițiile art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Totodată, critica privind respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a organului fiscal este nefondată întrucât raportul juridic s-a stabilit între reclamant și pârâtă prin prisma obligațiilor acesteia din urmă de a calcula și încasa taxa pe poluare.
Urmează a se supune analizei caracterul justificat sau nu al refuzului de restituire a sumei solicitate.
În primul rând, se impune a se preciza că preeminența dreptului comunitar este consacrată prin Constituție, iar punerea în aplicare a obligațiilor ce decurg din dreptul comunitar se reflectă atât în obligația de cooperare loială cât și în autonomia instituțională și procedurală a statelor membre. Această autonomie are la bază principiul efectivității care vizează împiedicarea ca o dispoziție procedurală națională să facă imposibilă sau excesiv de dificilă aplicarea dreptului comunitar. În acest context se impune a se mai preciza ca Tratatul instituind Comunitatea Europeana se bucură de aplicabilitate directa in dreptul intern al unui stat membru, astfel că judecătorul național este obligat să îl aplice cu prioritate față de reglementări naționale contrare indiferent de caracterul acestora general sau special.
Dincolo de modul în care codul fiscal a fost modificat și de respectarea dispozițiilor legale ce reglementează maniera de modificare a acestei legi prin OUG nr 50/2008, noua taxa introdusa prin acest act normativ, denumită „taxă de poluare”, are o sferă de aplicabilitate restrânsă și taxează poluarea produsă de autoturismele înmatriculate în România după data de 1 iulie 2008, potrivit criteriilor alese pentru determinarea acestei taxe.
Această taxă de poluare are un caracter discriminatoriu, ea aplicându-se diferit unor situații juridice identice, fără a exista vreo justificare obiectiva pentru acest lucru. Astfel, în urma comparării situației juridice a unei persoane care deține un autoturism înmatriculat în România în anul 2006 și situația juridică a unei persoane care înmatriculează un autoturism identic în România după data de 1 iulie 2008, se constată că ambele autoturisme circulă în România și, este evident că, în principiu, având aceleași caracteristici, ambele poluează în egală măsură. Potrivit OUG nr. 50/2008 însă, principiul “poluatorul plătește” este aplicat doar în cazul autoturismului înmatriculat după 1 iulie 2008, al cărui proprietar datorează taxa de poluare. În schimb, deși autoturismul său poluează, proprietarul autoturismului înmatriculat în 2006 nu plătește nimic.
Această taxă de poluare este percepută cu ocazia primei înmatriculări a unui autoturism sau autovehicul pe teritoriul României și prezintă cu privire la autovehiculele sau autoturismele second hand provenind dintr-un alt stat membru, un caracter fiscal, aparținând regimului general de redevențe interne asupra mărfurilor. Ca urmare, această situație trebuie analizată prin prisma dispozițiilor art 110 din TFUE care interzice impunerea asupra produselor din alte state membre, a unor taxe superioare celor care se aplică produselor naționale similare precum și a taxelor interne de natură să protejeze indirect alte produse.
Astfel cum se arată în jurisprudența CJCE, articolul 110 TFUE vizează asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre, în condiții concurențiale normale, prin eliminarea tuturor formelor de protecție, putând rezulta din aplicarea de impozitări interne discriminatorii produselor originare din alte state membre. S-a mai arătat că acest text trebuie, de asemenea, să garanteze neutralitatea perfectă a impozitărilor interne cu privire la concurența dintre produsele naționale și produsele importate.
Mai mult decât atât, prin instituirea acestei taxe s-a creat o situație discriminatorie între persoanele care își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și persoanele care își achiziționează autoturisme rulate din România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de plata acestei taxe, beneficiind astfel de o situație avantajoasă.
În concluzie, raportat la ceea ce înseamnă „impunere internă de taxe” ca sintagmă folosită în cuprinsul art 110 TFUE, respectiv interzicerea în comerțul dintre statele membre, a tuturor taxelor vamale și a tuturor taxelor având efect echivalent, prin OUG nr 50/2008 se impune, în cazul autoturismelor și autovehicule second hand importate provenind din state membre UE, o taxa care nu se aplică și produselor similare indigene, fapt ce conduce la modificarea prețurilor de cost ale primelor autoturisme și autovehicule și la producerea aceluiași efect restrictiv asupra liberei circulații a mărfurilor precum o taxă vamală.
Fiind vorba despre un autoturism sau autovehicul second hand, acesta a fost supus normelor prevăzute în țara de origine cu ocazia înmatriculării, astfel că, raportat si la rațiunea impunerii taxei de poluare bazată pe principiul „poluatorul plătește”, nu poate fi decât aplicarea unor taxe similare fără deosebire între cele de import și cele indigene, neputând fi primite apărările primului recurent privind jurisprudența CJCE ce vizează taxe percepute cu titlu de impozit.
Aceste considerente sunt susținute, din perspectiva neconformității taxei pe poluare instituită de OUG nr 50/2008, și de Hotărârea CJUE pronunțată în cauza C-402/09, T., prin care S-a reținut că art 110 TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, fapt ce vizează eliminarea oricărei forme de protecție care poate să decurgă din aplicarea unor impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale.
Ca urmare, pe baza principiilor rezultate din jurisprudența sa, Curtea a analizat neutralitatea taxei. Astfel, referitor la această neutralitate în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate anterior pe teritoriul național și supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, aceleiași taxe, s-a concluzionat că un sistem precum cel instituit de OUG nr 50/2008, care ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor sisteme forfetare, detaliate și fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elemente referitoare la vechimea și la rulajul mediul anual real ale acestui vehicul, la care se poate adăuga, la cererea contribuabilului și pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generală a vehiculului menționat și a dotărilor sale, asigură că această taxă, atunci când este aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și care au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr 50/2008.
În privința autovehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate, referitor la neutralitatea taxei, s-a reținut că art 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul, astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare. În acest sens, Curții i-a rezultat fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
În cauza menționată, Curtea a stabilit că art 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională.
Hotărârilor C-402/09 T., C-29/11 Sfichi și C-30/11 I., i s-a alăturat cauza N. în care s-au pus în discuție variantele taxei de poluare aplicabile în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2010.
Totodată, este important de menționat faptul că s-a respins cererea Statului Român de limitare a efectelor în timp a hotărârii Curții, ceea ce înseamnă că hotărârea N. ( ca de altfel și hotărârea T. ) se aplică retroactiv și lipsesc de temei juridic prelevarea taxei de poluare în perioada 1 iulie 2008 – 31 decembrie 2010.
Potrivit concluziei CJUE din această cauză, articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
Tot în această hotărâre, Curtea europeană a mai reținut că, subsecvent pronunțării hotărârii în afacerea T., Guvernul român nu a susținut că ar exista o diferență relevantă între varianta inițială a taxei de poluare reglementate de O.U.G. nr. 50/2008 și variantele ulterioare (par. 27) și că această concluzie contrazice pozițiile iraționale constant exprimate de Guvern, de ministrul mediului, de șeful Fiscului și de toate administrațiile fiscale din România, în contradicție chiar și cu avertismentele legale ale Ministerului de Justiție, care la nivel național pretindeau și pretind în continuare faptul că variantele ulterioare datei de 15 decembrie 2008 sunt conforme cu dreptul european.
Pe de altă parte, în par. 28 al hotărârii, Curtea a reiterat faptul că taxa de poluare nu este compatibilă cu principiul “poluatorul plătește” și a sugerat din nou Guvernului român că taxa percepută cu ocazia primei înmatriculări trebuie eliminată, ea putând fi eventual înlocuită cu o taxă anuală de poluare, aplicabilă tuturor autoturismelor care circulă pe teritoriul național.
Pentru toate aceste considerente, criticile privind neaplicarea în cauză a dispozițiilor art 110 TFUE și, ca urmare a conformității taxei de poluare instituită prin OUG nr 50/2008 cu acestea, au fost respinse.
Se impune a se mai preciza, față de motivele de recurs privind obligarea la plata dobânzii, că în cauză este aplicabilă procedura de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal prevăzută de Ordinul MFP nr 1899/2004 ( Cap 2 pct 1 ) și art 124 cod procedură fiscală. Fiind vorba despre o taxă nedatorată, reclamanta are dreptul la restituirea prejudiciului suferit prin aplicarea dobânzii la suma restituită începând cu data punerii în întârziere a pârâtei respective data formulării cererii de restituire.
În mod corect prima instanță de fond a constatat îndeplinite condițiile prevăzute de art 60 și 61 cod procedură civilă și față de dispozițiile art 1 al 2 din Legea nr 9/2012 privind titularul bugetului la care se face venit suma încasată cu titlu taxă pentru emisiile poluante.
În considerarea celor expuse mai sus, Curtea, în baza art. 498 Cod procedură civilă, va respinge recursul formulat și va menține hotărârea.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. împotriva sentinței civile nr. 2384/24.09.2013 pronunțată de Tribunalul C..
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.01.2014.
Președinte, R. Grațiela M. | Judecător, C. E. C. | Judecător, I. Ț. |
Grefier, M. D. |
Red: IT/21.01.2014
Dact: MD/27.01.2014 - 5 ex.
Jud.fond: I.A.V.
M.D. 21 Ianuarie 2014
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2433/2014.... | Pretentii. Decizia nr. 2661/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
