Pretentii. Decizia nr. 2008/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2008/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 05-09-2014 în dosarul nr. 1312/62/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 2008/R Dosar nr._
Ședința publică din data de 05 septembrie 2014
Completul de judecată constituit din:
Președinte: M. F.
Judecător: M. C.
Judecător: R. Grațiela M.
Grefier: E. Bernád
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta S.C. F. 97 SRL împotriva sentinței civile nr.1638/CA/04.06.2014, pronunțată de Tribunalul B. – secția a II-a civilă, de contencios, administrativ și fiscal - în dosarul nr._, având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Recursul formulat de recurenta reclamantă S.C. F. 97 SRL este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, potrivit dispozițiilor art.301-303 Cod procedură civilă, netimbrat. În conformitate cu dispozițiile art. 242 alin.2 cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În timpul ședinței de judecată, recurenta reclamantă S.C. F. 97 SRL a depus la dosar, prin serviciul de registratură, o adresă la care a anexat chitanța nr._/05.09.2014 reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 20 de lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, instanța, față de actele și lucrările dosarului, rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
P. sentința civilă nr. 1638/CA/04.06.2014 Tribunalul B.-secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DIRECȚIEI GENERALE REGIONALE A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ADMINISTRAȚIEI SECTOR 1 A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI.
A luat act că reclamanta a renunțat la judecată în contradictoriu cu pârâta . SOLUTIONS SA(fostă . SA).
A respins acțiunea formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI
A respins acțiunea formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice București ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Mai exact, prin cererea înregistrată la sediul primei instanțe sub nr._, reclamanta . a chemat în judecată pârâții DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ȘI ADMINISTRAȚIA SECTORULUI 1 A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 7000,09 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare, sumă ce urmează a fi actualizată cu dobânda fiscală de la data plății ,cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanta arată că a achiziționat dintr-un stat comunitar un autoturism, marca GAZ ,în baza contractului de leasing financiar, iar pentru a-l înmatricula a achitat taxa de 7000,09 lei către . SA ,care l-a rândul său a făcut plata către Trezoreria MUN. București ,conform documentelor, anexate cererii .
Se arată că taxa a fost încasată nelegal, in lipsa unui act administrativ-fiscal întocmit in condițiile art. 41 și urm. din Codul de Procedură Fiscală, că aceasta reprezintă o discriminare fiscală vădită între produsele importate și cele similare autohtone, înmatriculate și reînmatriculate deja in România. Se invocă încălcarea principiului liberei circulații a mărfurilor prin dezavantajarea mașinilor celorlalte state membre ale UE.
Reclamantul își întemeiază acțiunea pe dispozițiile Legea nr. 554/2004, art.90 paragraful 1 din Tratatul de Instituire al C.E.,art.1082,1084 Cod civil, art.274 Cod procedură civilă .
Pârâții au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii ,arătând în apărare că începând cu data de 01.07.2008 a intrat în vigoare O.U.G. nr.50/2008,pentru instituire taxei pe poluare pentru autovehicule ,iar potrivit art. 11 ” Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule,și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență”.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Relativ la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ADMINISTRAȚIEI SECTOR 1 A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI s-a constatat că este fondată, având în vedere că taxa de primă înmatriculare a fost încasată de Trezoreria Mobilă a mun. București.
Pe fond, s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 4 din OUG 50/2008, obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România sau la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care face referire art. 3 și 9.
Dispozițiile art. 90 par. 1 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Hotărârea CEJ dată în cauza Weigel vs. Finanzlandesdirektion für Vorarlberg (C-387/01) în 2004 a stabilit că obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din statele membre.
Rostul reglementării instituite prin dispozițiile art. 90 par. 1 este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Cu toate acestea, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară sau în străinătate, dar care sunt deja înmatriculate în România.
Deși se invocă neaplicarea dispozițiilor Tratatului, s-a constatat că, în cauză, dispozițiile din dreptul comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul național, în lumina principiilor preeminenței și supremației dreptului comunitar, consacrate și de practica CEJ prin hotărârile date în cauzele C./Enel și Simmenthal.
România și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității, dinainte de aderare, prin Legea nr. 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Revenind la reglementarea internă, s-a constatat că taxa în discuție nu este percepută pentru autoturisme deja înmatriculate în România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, și nici pentru autoturismele noi cu capacitate cilindrică de până în 2000 cmc, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
In aceste condiții, prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 4 din OUG 50/2008, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România sau pentru autovehiculele noi cu o capacitate cilindrică de până în 2000 cmc, taxa nu este percepută. Se aduce atingere în acest mod prevederilor art. 90 (1 ) din Tratat, prevederi care au efect direct și în lumina cărora instanța apreciază că art. 4 din OUG 50/2008 fiind contrare, taxa achitată de reclamantă a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90 din Tratat fiind necesară restituirea ei. Achitarea voluntară a taxei de reclamantă este lipsită de relevanță juridică, deoarece înmatricularea autoturismului era condiționată de efectuarea acestei plăți, întrucât, în caz contrar, reclamanta nu ar fi putut folosi un bun pe care-l are în proprietate.
Mai mult, prin soluția pronunțată în cauza C-402/09, fiind sesizată de Tribunalul Sibiu în legătură cu interpretarea art. 110 din TFUE prin raportare la dispozițiile OUG 50/2008, CJUE a stabilit prin hotărârea preliminară din data de 07.04.2011 că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune că un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Față de cele stabilite de CJUE prin speța menționată, s-a constatat că prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 4 din OUG 50/2008 se introduce un regim fiscal discriminatoriu, atâta vreme cât taxa de poluare, prin valoarea sa și prin faptul că nu este percepută în cazul reînmatriculării unui autovehicul deja înmatriculat în România este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulație, în România, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața național, fiind, așadar, de o discriminare indirectă.
În speță, acest raționament nu este valabil, întrucât nu există dovezi la dosar privind înmatricularea autovehiculului într-un stat comunitar ,autoturismul fiind nou .
Reclamanta s-a adresat pârâtei pentru a obține restituirea taxei plătite, cerere care i-a fost respinsă, pe considerent că nu există temei legal pentru restituirea taxei. Ne aflăm în acest fel în prezența unui refuz justificat de soluționare a cererii de restituire, având în vedere dispozițiile dreptului comunitar la care s-a făcut referire anterior și faptul că acestea nu au fost încălcate în cazul perceperii taxei de poluare pentru autoturism nou și pentru care nu există dovezi că provine dintr-un stat comunitar.
Din această perspectivă și având în vedere că statul impune plata taxei de poluare pentru toate autoturismele noi, indiferent de provenința acestora, reclamantul nu are dreptul la restituirea taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale conforme normelor comunitare, acțiunea sa fiind respinsă că nefondată.
Împotriva acestei soluții reclamantul a declarat recurs, solicitând modificarea ei în tot în sensul admiterii acțiunii introductive pentru considerentele expuse în cuprinsul acesteia.
Analizând înscrisurile depuse în probațiune de reclamantă, curtea constată că autovehiculul cu privire la care reclamanta a solicitat restituirea taxei de primă înmatriculare este un autovehicul nou, înmatriculat pentru prima dată în România, caz în care nu sunt valabile toate considerentele de ea expuse, valabile doar pentru autovehiculele second-hand. Deși reclamanta susține că O.U.G. nr. 50/2008 nu se poate aplica autoturismelor noi, totuși acestora nu li se poate aplica același regim juridic ca și celor second-hand, tocmai datorită situației specifice a acestora din urmă.
Argumentele aduse pe fondul cauzei duc la concluzia că se impune restituirea taxei doar pentru autovehiculele ce au fost deja înmatriculate (pentru prima dată) în alt stat european. Aceasta întrucât introducerea plății taxei a dus la încălcarea normelor comunitare pentru autovehiculele second-hand achiziționate din spațiul comunitar, taxa fiind discriminatorie pentru aceste vehicule în raport de cele autohtone. În cazul autovehiculelor noi achiziționate din statele europene (cum este cazul de față), însă, taxa nu poate fi restituită, neexistând o încălcare a normelor comunitare. Aceasta cu atât mai mult cu cât, fiind vorba de un autovehicul nou, taxa de poluare nu a fost plătită nici în statul de unde a fost cumpărat vehiculul.
În speța de față, curtea constată că autovehiculul pentru care s-a plătit taxa de poluare a cărei restituire o cere reclamantul este un autovehicul nou, ce nu a mai fost înmatriculat până în prezent în vreun alt stat membru al Uniunii Europene.
Astfel, potrivit facturii nr. 6055/2/_ /25.04.2007 (aflată la fila 101 dosar fond), emisă de . SA, reclamanta a achiziționat în leasing un vehicul marca Gaz, din actele dosarului rezultând că acesta nu a mai fost înscris anterior în circulație.
De altfel, toate susținerile recurentei menționate în cererea de recurs au în vedere situația unui autoturism second-hand, aceasta neaducând niciun argument care să convingă instanțele de judecată că se impune restituirea taxei și în cazul autoturismelor noi, existând o încălcare a normelor comunitare.
Dimpotrivă, astfel cum rezultă din analiza jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, instanța europeană are în vedere autoturismele înmatriculate în alt stat și transportate apoi în alt stat comunitar. Toate considerentele expuse în deciziile curții, potrivit practicii sale, au în vedere doar autovehiculele second-hand, caz în care se încalcă normele comunitare. D. în acest caz se impune restituirea taxei, pentru autovehiculele ce au fost deja înmatriculate (pentru prima dată) în alt stat european. Aceasta întrucât, astfel cum s-a constatat motivat, introducerea plății taxei a dus la încălcarea normelor comunitare pentru autovehiculele second-hand achiziționate din spațiul comunitar, taxa fiind discriminatorie pentru aceste vehicule în raport de cele autohtone. În cazul autovehiculelor noi achiziționate din statele europene sau chiar din țară, taxa nu poate fi restituită, neexistând o încălcare a normelor comunitare. În mod corect a reținut prima instanță că, în mod firesc, față de dispozițiile legale în vigoare la momentul înmatriculării, reclamanta a trebuit să plătească o sumă ca taxă de primă înmatriculare. Situația este diferită în cazul autoturismelor second-hand, unde deja s-a achitat o taxă în statul european, după care, proprietarul este obligat să mai plătească o taxă având aceeași natură juridică, curtea de apel dispunând restituirea doar a celei de-a doua taxe. În cazul unui autovehicul nou, taxa de poluare nu a fost plătită nici în statul de unde a fost cumpărat vehiculul. Faptul că în speță, autoturismul a fost înmatriculat pentru prima oară în România nu modifică în niciun fel cele expuse, taxa achitată nefiind contrară normelor comunitare.
P. urmare, în cauză nefiind vorba despre un autoturism second-hand, înmatriculat definitiv, anterior cumpărării, într-un stat european, ci despre un autovehicul nou, nu se impune restituirea taxei de poluare achitată, nefiind încălcate normele comunitare.
În consecință, toate considerentele expuse de prima instanță sunt întemeiate, acțiunea reclamantei nefiind fondată.
Pentru aceste motive, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9, art. 3041 Cod procedură civilă, curtea urmează a respinge recursul declarat și a menține sentința atacată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta reclamantă . împotriva sentinței civile nr. 1638/CA/04.06.2014 a Tribunalului B.-secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.09.2014.
Președinte Judecător Judecător
M. F. M. Ceoplan R. Grațiela M.
Grefier,
E. Bernád
Red. MF/05.09.2014
Tehnored. EB/09.09.2014- 2 ex
Jud. fond. A.V.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 720/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Obligaţia de a face. Decizia nr. 932/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
