Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 1473/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1473/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 29-04-2014 în dosarul nr. 2991/62/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 1473/R Dosar nr._
Ședința publică din data de 29 aprilie 2014
Completul constituit din:
Președinte: S. P. G. - judecător
R. Grațiela M. - judecător
Lorența B. - judecător
G. P. - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul M. Educației Naționale împotriva sentinței civile nr. 6111/CA din data de 03 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul B. - secția a II – a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ având ca obiect „obligare emitere act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, potrivit dispozițiilor art. 485-487 din Noul Cod de procedură civilă și este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru de 2 lei, achitată conform chitanței nr._ din data de 15.11.2013 și cu timbru judiciar de 0,15 lei, anulate de instanță la dosar.
De asemenea, constată că, în cadrul procedurii regularizării efectuată în prezenta cauză, i s-a pus în vedere recurentului pârât să depună la dosar delegația consilierului juridic și taxa judiciară de timbru în valoare de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei însă recurentul a complinit doar parțial aceste cerințe, respectiv a timbrat cererea de recurs conform dispozițiilor instanței și a depus la dosar Ordinul nr. 4991/05.09.2013 privind delegarea unor atribuții Directorului General al Direcției Generale Juridic și Control.
Constatând că recurentul pârât nu a depus la dosar delegația consilierului juridic, astfel cum i-a fost pus în vedere, instanța invocă din oficiu excepția nulității cererii de recurs și, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă (fila 6 din dosar), în conformitate cu dispozițiile art. 223 alin. 3 raportat la art. 411 alin. 1 pct. 2 teza a –II-a din Noul Cod de procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 6111/CA din data de 03 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul B. - secția a II – a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ s-a admis acțiunea formulată de reclamanta B. Ș. în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret și, în consecință:
Pârâta a fost obligată să procedeze la eliberarea Diplomei de Licență și suplimentului de diplomă aferent, pentru reclamantă –absolventă a Facultății de Management din cadrul Universității S. Haret, promoția 2009.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 4,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a admis în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. S. Haret în contradictoriu cu M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
Chematul în garanție MECTS a fost obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în Diplomă de Licență și suplimentul la diplomă pentru reclamantă.
S-au respins restul pretențiilor pârâtei față de chematul în garanție.
Chematul în garanție MECTS a fost obligat să plătească pârâtei suma de 8,60 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs chematul în garanție M. Educației Naționale care a solicitat admiterea căii de atac și modificarea sentinței civile în sensul respingerii acțiunii și a cererii de chemare în garanție.
S-au invocat dispozițiile art. 488 pct. 4, 6, 8 NCPC.
Criticile aduse au constat în următoarele:
1.Instanța de fond nu s-a pronunțat motivat asupra argumentele invocate de chematul în garanție.
Prima instanță nu s-a raportat la nici un temei de drept care să prevadă obligația MEN de a aproba tipărirea tipizatelor în condițiile în care U. a școlarizat nelegal studenții la forme de învățământ care nu au parcurs procedura acreditării stabilită de lege.
Pentru a promova o acțiune în contencios administrativ, reclamantul ar fi trebuit să facă dovada că este beneficiarul unui drept subiectiv recunoscut de lege ori să aibă un interes legitim pe care M. avea obligația de a-l respecta.
Nu există niciuna act normativ care să oblige MEN la aprobarea tipăririi formularelor tipizate pentru diplomele de licență și a suplimentelor la acestea decât în condițiile în care activitatea de învățământ s-a organizat și desfășurat în condițiile legii.
Obligarea la aprobarea tipăririi formularelor tipizate în condițiile în care legea nu recunoaște dreptul instituțiilor de învățământ superior neautorizate și neacreditate de a organiza examen de licență, ar înfrânge principiul securității raporturilor juridice consacrat de art. 1 al 5 din Constituția României.
S-a făcut referire la dispozițiile art. 3 din Legea nr. 443/2002, art. 116/1 al 3 din Legea nr. 84/1995 și art. 17 din HG nr. 1011/2001, arătându-se că din coroborarea acestora rezultă fără echivoc faptul că U. S. Haret avea obligația să se supună dispozițiilor legale privind procedura de autorizare și acreditare nu numai pentru specializările înființate, ci și pentru toate formele de învățământ.
La data înmatriculării studenților care au absolvit în anii 2008, 2009, U. S. Haret era acreditată pentru anumite specializări numai la forma de învățământ și deținea autorizație provizorie pentru unele dintre aceste specializări numai pentru forma de învățământ fără frecvență. În acest sens, au fost invocate dispozițiile Anexei II pct. 6 din HG nr. 940/2004 și ale Anexei II pct. 6 din HG nr. 1609/2004. Prin urmare, pentru studenții care au urmat cursurile la formele de învățământ neacreditate, S. Haret nu avea dreptul de a organiza examen de licență și cu atât mai puțin de a emite diplome care să ateste promovarea acestora.
Faptul că USH a eliberat adeverințe care, în opinia acesteia, ar atesta efectuarea unor studii, este un demers ce implică numai responsabilitatea respectivei universități. Organizarea unor cursuri fără a fi respectate prevederile legale nu poate produce efecte licite.
S-a criticat și obligarea MEN la plata sumei de 8, 6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, arătându-se că MEN nu se află în culpă procesuală față de pârâta USH nefiind ținută de vreo prevedere legală care să ducă la îndeplinirea obligațiilor instituției de învățământ superior.
Prin întâmpinare, intimata U. S. Haret a solicitat respingerea căii de atac.
Recurentul a fost citat cu mențiunea de a face dovada delegației consilierului juridic sub sancțiunea nulității recursului, acesta depunând la dosar Ordinul nr. 4991/05.09.2013 privind delegarea unor atribuții Directorului General al Direcției Generale Juridic și Control. Acest ordin a fost depus în dovedirea calității de reprezentant legal al Ministerului Educației Naționale a doamnei L. P..
Recurentul nu s-a conformat însă dispozițiilor instanței în sensul că nu a făcut dovada delegației consilierului juridic, ordinul depus la dosar nefăcând dovada îndeplinirii obligației prevăzute în mod imperativ de dispozițiile art. 486 al 2 din Legea nr. 134/2010.
Potrivit art. 486 al 3 din Legea nr. 134/2010, „mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității”.
În aceste condiții, Curtea va reține incidența dispozițiilor legale mai sus menționate și va constata nulitatea recursului formulat.
Existând dovada cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat, suportate de intimata U. S. Haret, în condițiile art. 453 al 1 NCPC, Curtea va obliga recurentul la plata acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nulitatea recursului formulat de recurentul M. Educației Naționale împotriva sentinței civile nr 6111/CA/03.12.2013 pronunțată de Tribunalul B.-Secția a II-a civilă, de contencios administrative și fiscal în dosarul nr_ .
Obligă recurentul M. Educației Naționale la plata către intimata U. S. Haret la plata sumei de 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.04.2014.
Președinte Judecător Judecător
S. P. GavrilăRamona Grațiela M. Lorența B.
Grefier
G. P.
Red. LB/29.04.2014
Tehnored. G.P/30.04.2014 /5ex
Jud Fond: M.L.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 1353/2014. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 1994/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
