Pretentii. Decizia nr. 1994/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1994/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 04-09-2014 în dosarul nr. 2917/62/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1994/RDOSAR NR._
Ședința publică de la 04 septembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE O. M. B.
Judecător D.-M. S.
Judecător A.-G. S.
Grefier T. M.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul-reclamant D. I. împotriva sentinței civile nr. 220/CA din 15.01.2014 pronunțată de Tribunalul B.– Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că recursul este declarat și motivat de recurentul-reclamant D. I. în termenele și condițiile prevăzute de art.485 - 487 Cod procedură civilă și este legal timbrat.
Văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă potrivit dispozițiilor art. 223 Cod procedură civilă, în baza actelor existente la dosar, instanța rămâne în pronunțare asupra recursului dedus judecății.
În deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului dedus judecății, constată:
Prin sentința civilă nr.220/CA/15.01.2014, Tribunalul B. - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal: a respins acțiunea formulată de partea reclamantă D. I., în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Orașului Zărnești; a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva chematei în garanție Administrația F. pentru Mediu.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul D. I., solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului, recurentul-reclamant a susținut, în esență, că autovehiculul pentru care a fost obligat să achite taxa pe poluare provine din Ungaria, stat membru UE, fiind pentru prima dată înmatriculat în România după ce a fost importat.
Recursul a fost timbrat, cu 19,50 lei taxă judiciară de timbru și 15 bani timbru judiciar (f.13).
Intimata-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice – Serviciul Fiscal Orășenesc Zărnești, prin Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. a formulat întâmpinare (f.39), prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând actele si lucrările dosarului, sentința atacată, față de motivele invocate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, din motivele ce vor fi expuse în continuare.
În fapt, reclamantul a achiziționat un autovehicul nou, care nu a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene și pentru care, la data de 15.06.2010, a plătit taxa pe poluare (f.9 dosar fond).
Taxa pe poluare a fost achitată de reclamant în temeiul unor dispoziții de drept intern valabile.
Prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C‑402/09, privind pe I. T. împotriva României, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu (România), pronunțată la 7 aprilie 2011, s-a stabilit că: articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Așadar, dispozițiile O.U.G. nr.50/2008, care au instituit obligația de plată a taxei pe poluare sunt neconforme cu dreptul Uniuni Europene numai în ceea ce privește tratamentul diferit al vehiculelor de ocazie, uzate, cumpărate din alte state membre ale Uniunii Europene față de vehiculele având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Prin urmare, întrucât reclamantul a cumpărat un vehicul nou din România și nu unul de ocazie, chiar dacă acesta a fost adus de furnizor dintr-un alt stat, situației sale nu îi sunt aplicabile cele statuate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în hotărârea mai sus citată.
Curtea mai are în vedere, de asemenea, că potrivit Deciziei nr.1325/2008 a Curții Constituționale, instanțele naționale nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Față de considerentele ce preced, Curtea, făcând aplicarea dispozițiilor art.496, alin.(1) din codul de procedură civilă adoptat prin Legea nr.134/2010, va respinge, ca nefondat, recursul declarat și va menține sentința atacată, ca legală și temeinică. Fără cheltuieli de judecată în recurs, nefiind solicitate de intimate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant D. I. împotriva sentinței civile nr.220/CA/15.01.2014, pronunțată de Tribunalul B. – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de azi, data de 04 septembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
O.-M. B. D.-M. S. A.-G. S.
GREFIER,
T. M.
Red.:DMS/08.09.2014
Tehnored.: TM /16.09.2014/5 ex.
Jud.fond: D.U.
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 1473/2014.... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 740/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
