Pretentii. Decizia nr. 2191/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2191/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 30-09-2014 în dosarul nr. 153/119/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 2191/R Dosar nr._
Ședința publică din data de 30 septembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte: Lorența B. - judecător
S. P. G. - judecător
M. I. M. - judecător
G. P. - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul L. S. V. împotriva sentinței civile nr. 695/06.06.2014 pronunțată de Tribunalul C. - secția civilă în dosarul nr._ având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare,se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 16 septembrie 2014, consemnările din încheierea de ședință din acea zi fac parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, în baza art. 146 Cod procedură civilă precum și în baza art. 260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru 23 septembrie 2014 și, față de imposibilitatea constituirii completului de judecată, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 30 septembrie 2014.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 695/06.06.2014 pronunțată de Tribunalul C. - secția civilă în dosarul nr._ s-a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de partea reclamantă L. S. V. în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. (succesoare a AFP S. G.).
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
În fapt, partea reclamantă a achiziționat autovehiculul cu datele arătate în cererea de chemare în judecată dintr-un stat al Uniunii Europene, acesta fiind anterior înmatriculat pe teritoriul Uniunii Europene, astfel cum rezultă din copia actului de dobândire atașat la dosar precum și din dovada primei înmatriculări depuse la dosar, achitând în data de 13 iunie 2007 la Trezorerie suma indicată în petitul acțiunii, sumă reprezentând taxa specială pentru autoturisme la prima înmatriculare, plata fiind efectuată potrivit chitanței depusă în copie la dosarul cauzei.
S-a reținut că partea reclamantă a solicitat restituirea acestei taxe, cererea fiind însă depusă direct la instanța de judecată la data de 31 decembrie 2012.
Instanța a pus în vedere reclamantului să facă dovada existenței unui refuz nejustificat din partea pârâtei, procesul fiind suspendat conform art. 155/1 C.. la data de 10 mai 2013, reclamantul formulând cerere de repunere pe rol la data de 2 aprilie 2014, fără însă a îndeplini obligația stabilită de instanță, motiv pentru care cererea a fost repusă pe rol, iar la data de 6 mai 2014 a fost depusă o nouă cerere de repunere pe rol, atașat căreia a fost depusă cererea adresată pârâtei la data de 5 mai 2014 (după aproape 7 ani de la plata taxei și după aproape 6 ani de la restituirea parțială), cauza fiind repusă pe rol la data de 30 mai 2014.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâtei organ fiscal instanța a avut în vedere că obiectul cauzei vizează restituirea unei taxe, sens în care are legitimare procesuală pasivă organul care a încasat taxa și căruia îi revine competența de administrare a creanței fiscale potrivit art. 33 din OG. 92/2003, considerente față de care tribunalul a constatat că partea pârâtă chemată în judecată are calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește admisibilitatea acțiunii - prin raportare la natura litigiului, instanța a reținut pe de o parte că, în speță, obiectul cauzei privește restituirea unei taxe – în sensul vizat de disp. art. 1 din Codul fiscal, raportul juridic de drept material dintre părți având natură fiscală, în conținutul său intrând obligația edictată de legiuitorul român de plată a taxei speciale pentru autoturisme și dreptul de creanța corelativ de încasare a acesteia, iar pe de altă parte s-a reținut că litigiul a luat naștere că urmare a refuzului organului administrativ de a restitui taxa solicitată de către partea reclamantă, poziția de refuz astfel exprimată de organul administrativ fiscal subscriindu-se noțiunii de act administrativ în sensul vizat de art. 2 lit. c din Legea 554/2004, considerente față de care, reținând că litigiul are natură de contencios administrativ conform art. 2 lit. f din Legea 554/2004, instanța a constatat că cererea de chemare în judecată formulată de partea reclamantă este admisibilă, neputând fi reținute sub acest aspect apărările formulate de pârâtă.
Totodată, cu privire la admisibilitatea formulării acțiunii prin prisma parcurgerii procedurii prealabile instanța a reținut în primul rând că parcurgerea procedurii prealabile nu este obligatorie în materia restituirii taxei de poluare, în sensul că partea care a primit un răspuns nefavorabil cererii sale se poate adresa direct instanței pentru a cere restituirea taxei, nefiind necesar să atace acest refuz la organul administrativ, în acest sens fiind decizia ICCJ pronunțată în recurs în interesul legii nr. 24/2011.
În ceea ce privește admisibilitatea acțiunii raportat la obiectul acesteia, instanța a avut în vedere că potrivit art. 8 alin.1 din Legea 554/2004, lege ce reprezintă temeiul juridic al acțiunii -”Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.”
Prin urmare, conform acestei dispoziții legale, o acțiune în contencios administrativ are ca premisă existența următoarelor situații:
- un act administrativ unilateral – emis ca urmare a unei cereri;
- răspunsul primit la plângerea prealabilă – ca urmare a existenței unei cereri inițiale,
- lipsa unui răspuns - la o cerere - în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h),
- nesoluționarea în termen – a unei cereri;
- refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri,
- refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim – ca urmare a unei cereri formulate în acest sens.
Ca atare, premisa formulării unei acțiuni în contencios administrativ și a admisibilității acesteia prin prisma obiectului său o reprezintă depunerea unei cereri la organul administrativ, cerere prin care să se solicite emiterea unui act administrativ sau efectuarea unei anumite operațiuni, obiect al acțiunii constituindu-l ori actul administrativ ori refuzul de soluționare a cererii ori lipsa oricărui răspuns.
Or, în cauza de față, s-a constatat că reclamantul nu s-a adresat cu vreo cerere autorității publice pârâte, depunând direct acțiunea la instanță, astfel că nu există în cauză niciun act atacat și niciun refuz al autorității de soluționare a vreunei cereri a reclamantului, considerente față de care s-a constatat că acțiunea în contencios administrativ este inadmisibilă.
În ceea ce privește împrejurarea că în materia cererilor care privesc taxa pe poluare nu este necesară parcurgerea procedurii prealabile, s-a constatat că aceasta este lipsită de relevanță în cauza de față pentru următoarele considerente:
Astfel, este adevărat că în această materie nu este necesară parcurgerea procedurii prealabile, în acest sens fiind și decizia RIL nr. 24/2011 invocată de reclamant pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în care se statuează în acest sens.
Instanța a avut însă în vedere că, prin raportare la dispozițiile art. 7 alin.1 din Legea 554/2004, procedura prealabilă privește existența unui act administrativ emis ca urmare a unei cereri depuse la organul administrativ, iar în cazul în care nu s-a depus nicio cerere la autoritatea publică nu se poate vorbi despre existența unei premise pentru a fi efectuată sau nu o procedură prealabilă.
Mai exact, partea interesată se adresează în primul rând cu o cerere, având o anumită solicitare, iar acesta răspunde sau nu, fiind esențial a se sublinia că procedura prealabilă (care nu este necesară în materia taxei de poluare) vizează acest răspuns la cererea preexistentă.
În concluzie, nu este obligatorie atacarea refuzului cu plângere prealabilă, dar este obligatorie existența unui refuz de soluționare a cererii din partea organului administrativ.
Or, în cauză, reclamantul nu a depus nicio cerere la pârâtă anterior procesului, depunând o cerere doar după mai mult de 1 an de la formularea acțiunii, considerente față de care acțiunea în contencios administrativ a fost inadmisibilă, soluție în acord cu jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, exemplificativ Decizia nr. 994/2007.
Pentru toate motivele expuse, văzând art. 18 raportat la art. 8 alin.1 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, ale cărui condiții nu sunt îndeplinite, instanța a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul L. S. V. care a solicitat admiterea căii de atac și admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a invocat faptul că prima instanță nu a ținut cont de faptul că în ceea ce privește taxa pe poluare nu este necesară parcurgerea procedurii prealabile, relevantă fiind în acest sens Decizia nr. 24/2011 a ÎCCJ. De asemenea, s-a mai arătat că în cuprinsul sentinței civile atacate se face vorbire despre depunerea plângerii prealabile după un anumit timp.
Pe fondul cauzei, s-a criticat că nu s-a reținut de către prima instanță care sunt legile cadru obligatorii pentru statele membre.
Totodată s-a criticat faptul că prima instanță a reținut că a avut loc o repunere pe rol după suspendare, însă nu și că ar fi fost vorba despre o formulare tardivă a acțiunii.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că următoarele:
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă că recurentul L. S. V. a achitat la data de 13.06.3007 suma de 3522 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare.
Urmare a cererii de restituire formulată la data de 22.07.2008 și înregistrată sub nr_ ( fila 22 fond ), organul fiscal a întocmit referatul nr._/28.08.2008 prin care s-a propus restituirea sumei de 2128 lei ca diferență între suma menționată mai sus, achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare, și suma de 1394 lei calculată cu titlu de taxă pe poluare. La fila 21 din dosarul de fond există și Nota din 28.08.2008 prin care s-a procedat la restituirea sumei de 2128 lei.
Prima instanță nu a reținut formularea acestei cereri de restituire a sumei, stabilind în mod greșit că reclamantul s-a adresat direct instanței, deși în chiar răspunsul organului fiscal la cererea de restituire formulată ulterior, se face referire la starea de fapt mai sus prezentată.
Ca urmare, excepția inadmisibilității acțiunii a fost admisă în mod neîntemeiat, fiind îndeplinite condițiile pentru analiza pe fond a cauzei.
Fiind astfel incidente dispozițiile art. 312 alin. 5 cod procedură civilă, Curtea va admite recursul și va casa hotărârea atacată dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va proceda la analiza pe fond a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamantul L. S. V. împotriva sentinței civile nr 695/06.06.2014 pronunțată de Tribunalul C.-Secția civilă în dosarul nr_, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul C.-Secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.09.2014.
Președinte Judecător Judecător
Lorența B. S. P. G. M. I. M.
Grefier
G. P.
Red. LB/30.09.2014
Tehnored. G.P/30.09.2014 /2ex
Jud Fond: A.D.B.
| ← Pretentii. Decizia nr. 165/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Pretentii. Decizia nr. 2403/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
