Pretentii. Decizia nr. 226/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 226/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 22-01-2014 în dosarul nr. 1376/62/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 226/RDosar nr._
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE:M. I. - judecător
Judecător: I. T.
Judecător: L. P.
Grefier: R. P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea recursului declarat de reclamantul T. D. împotriva sentinței civile nr.5510/CA/11.11..2013, pronunțată de Tribunalul B. – secția a-II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ ,, având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 15 ianuarie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 22 ianuarie 2014.
CURTEA,
Asupra recursului de față constată că:
La data de 1.02.2013 reclamantul T. D. din Ghimbav, a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice a Mun. Sf. G., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei 13.305 lei și a dobânzii legale aferente.
Acțiunea reclamantului a format obiectul dosarului nr._ a Tribunalului B..
În acest dosar instanța de fond a pronunțat sentința civilă nr. 5510/CA/11.11.2013 a Tribunalului B..
Prin această hotărâre s-au dispus următoarele: s-a respins acțiunea formulată de reclamantul T. D. în contradictoriu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. – Serviciul Financiar Orășenesc C., respingându-se totodată și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă în contradictoriu cu Administrația F. pentru Mediu.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
La data de_, cf. chitanței . nr._, reclamantul a achitat o taxă pentru emisii poluante în sumă de 13.305 lei, pentru înmatricularea unui autoturism marca Mercedes Benz, înmatriculat pentru prima dată în anul 2007 în Germania, stat membru UE, după cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar.
După achitarea taxei, reclamantul, la data de 14.01.2013, a solicitat restituirea taxei .
Pârâta a refuzat restituirea, prin emiterea adresei nr. 339/14.01.2013 (fila 5bis). Urmează a se analiza dacă refuzul de restituire al taxei este sau nu unul justificat, cf. art. 2 lit. i din LCA.
Instanța a analizat dacă refuzul de restituire al taxei este sau nu unul justificat, cf. art. 2 lit. I din LCA.
Legislația ce a fost avută în vedere la analiza caracterului justificat/nejustificat al refuzului autorității publice pârâte va fi cea în vigoare la data nașterii raportului juridic de drept administrativ dedus judecății, respectiv data achitării taxei pentru emisii poluante – 8 ian. 2013, în virtutea principiului neretroactivității legii civile noi, deci Legea nr. 9/2012, fără a avea în vedere dispozițiile OUG nr. 1/2012, act normativ ce a avut aplicabilitate numai pe perioada 03.02._12.
În drept, în raport cu dispozițiile art. 148 din Constituția României, tribunalul a constatat că are obligația aplicării cu prioritate a dreptului comunitar, în raport cu dreptul intern, începând cu data dobândirii de către Statul Român a calității de membru al Uniunii Europene – 01.01.2007, astfel că a analizat compatibilitatea reglementărilor naționale în materie cu legislația comunitară.
Dispozițiile art. 110 par. 1 din TFUE prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, dispozițiile par. 2 din același articol stabilesc faptul că nici un stat membru nu supune produsele provenind din alte state membre unor impozite interne de natură să protejeze indirect alte produse.
Prin soluția pronunțată în cauza C-402/09, fiind sesizată în legătură cu interpretarea art. 110 din TFUE prin raportare la dispozițiile OUG nr. 50/2008, CJUE a stabilit că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Prin hotărârea pronunțată în cauza C-263/10 (N.), CJUE a reținut că toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
CJUE a arătat în cauza N. că „obiectivul de protecție a mediului (…) ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa de poluare oricărui vehicul pus în circulație în România”.
Prin Legea nr. 9/2012 s-a încercat respectarea recomandărilor CJUE, desprinse din cauzele C-402/09 și C-263/10 în sensul că, prin art. 4 al. 2, s-a instituit obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform dispozițiilor din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal sau taxa de poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Prin dispozițiile art. 4 al. 2 din Legea nr. 9/2012, în vigoare din data de 13.01.2012, se elimina regimul fiscal discriminatoriu constatat de CJUE prin soluțiile pronunțate în cauzele menționate.
Prin OUG nr. 1/2012 dispozițiile art. 4 al. 2 au fost suspendate începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ – 03.02.12 până la 31.12.2012, iar această suspendare a aplicării Legii nr. 9/2012 a dus la menținerea discriminării constatate de jurisprudența CJUE. Acest act normativ a încetat să producă efecte la data de 01.01.2013.
Prin urmare, după data de 01.01.2013 legea aplicabilă raportului juridic de drept administrativ dedus judecății este Legea nr. 9/2012, care, așa cum s-a arătat anterior, a eliminat regimul fiscal discriminatoriu existent anterior.
În consecință, față de aceste considerente, instanța a constatat că normele care instituie taxa pentru emisii poluante prevăzute de Legea nr. 9/2012 nu sunt în contradicție cu dreptul european, iar refuzul pârâtei este unul justificat, astfel că acțiunea reclamantei a fost respinsă conform celor de mai jos.
Cu privire la cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice C., având în vedere dispozițiile art. 62 Cod Procedură Civilă și faptul că pârâta nu urmează să cadă în pretenții, a fost respinsă și această cerere.
În temeiul art. 274 Cod Procedură Civilă, față de soluția pronunțată, nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal reclamantul T. D., criticând-o pentru nelegalitate și temeinice, solicitând admiterea recursului declarat în cauză, modificarea sentinței civile atacate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată de reclamant.
În dezvoltarea criticilor de recurs reclamantul a invocat următoarele aspecte de nelegalitate a hotărârii atacate:
Reclamantul a achiziționat un autoturism marca MERCEDES-BENZ, din Germania. Iar pentru a înmatricula autoturismul in România a fost obligat la plata sumei de 13.305 lei, deși acest autoturism fusese deja înmatriculat pentru prima data in tara de proveniența. Germania, tara membra a Comunității Europene.
Autoturismul a fost achiziționat dintr-un alt stat al Uniunii Europene in data de 12.12.2012, insa pentru a-l înmatricula in România i s-a impus achitarea taxei pe emisii poluante prevăzuta de Legea 9/2012.
Astfel, este încălcat principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne, din analiza aplicării taxei rezultând ca aceasta este perceputa numai pentru autoturismele înmatriculate in Comunitatea Europeana si reînmatriculate in România, in timp ce pentru autoturisme deja înmatriculate in România, la o noua înmatriculare taxa nu mai este perceputa.
Dispozițiile art.90, paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, prevede ca"nici un stat membru nu aplica direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne sau de orice natura mai mari decât cele care se aplica direct sau indirect produselor naționale similare".
In consecința, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor in materie fiscala de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii si protecționiste.
Reclamantul a apreciat ca întrucât aceasta taxa trebuie plătită la prima înmatriculare in România a unui autoturism, se păstrează conceptul de "taxa de prima înmatriculare" instituita inițial prin prevederile art.214 înd.l, art.214 ind. 3 Cod fiscal care au fost declarate de instanțele judecătorești ca fiind neconforme cu dispozițiile art.90 din Tratatul Uniunii Europene.
Nici taxa de poluare nu este conforma cu Tratatul Uniunii Europene din art.25, art.28, art.90, deoarece taxa de poluare s-ar percepe numai pentru autoturismele înmatriculate in Uniunea Europeana si reînmatriculate pentru prima data in România, in timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate in România, taxa nu se plătește.
Instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamant datorita unei interpretări eronate a legislației in vigoare.
Soluția instanței s-a apreciat ca fiind nelegala si netemeinica din următoarele considerente:
Prevederile Legii 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante pentru autovehicule incalcă dreptul Uniunii Europene, sunt discriminatorii, abuzive si nelegale. discriminarea rezulta din aplicarea dispozițiilor art. 1 din OUG nr. 1/2012 care stabilesc ca:" începând cu data intrării in vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin (2) si a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin {1} din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicata in Monitorul Oficial Partea 1 nr. 17 din 10 ianuarie 2012, se suspenda pana la 1 ianuarie 2013."
Prin urmare, având in vedere ca noua versiune a taxei ilegale de poluare - prin suspendarea prevederilor legale anterior precizate, instituita prin OUG nr. 1/2012 - este echivalenta cu OUG 50/2008, se ajunge din nou in situația în care se percepe taxa de poluare doar pentru autoturismele și autovehiculele importate din statele membre ale Uniunii Europene cu ocazia înmatriculării în România, dar nu se percepe aceasta taxa pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fapt ce determină situația impunerii în plus, în sensul dreptului Uniunii Europene, a produselor altor state membre comparativ cu produsele interne similare. în aceasta situație se ajunge la protecția indirectă a anumitor produse, fapt interzis de prevederile Tratatului.
De asemenea, taxa instituită prin Legea 9/2012 nu respectă principiul "poluatorul plătește" deoarece nu toți cei care poluează plătesc această taxă. Astfel, cei care înmatriculează pentru prima data pe teritoriul României un autovehicul trebuie sa plătească aceasta taxa iar cei care sunt proprietari de autovehicule deja înmatriculate si care poluează mai mult nu plătesc aceasta taxa pe poluare.
Atât acțiunea reclamantului cât și recursul declarat în cauză au fost formulate în condițiile vechiului cod de procedură civilă și în termen legal, fiind legal timbrat.
Față de recursul declarat în cauză pârâta intimată Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. pentru pârâtul Agenția Județeană a Finanțelor Publice B. – Serviciul Fiscal Orășenesc C. ( fostă Administrația Finanțelor Publice C.- pârâtă în cauză) a formulat întâmpinate la recurs, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat pentru argumentele expuse de pârâtă pe larg în întâmpinare, solicitând totodată menținerea sentinței civile atacate.
În cauză, intimata a depus delegația și o copie de pe înscrisurile (9 file – în 2 exemplare) pe care le-a înmânat pârâtei pentru înmatricularea autoturismului la data de 8.01.2013.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacată nr.5510/11.11.2013 a Tribunalului B., prin prisma criticilor de recurs formulate de reclamant și a prevederilor legale aplicabile respectiv Ordonanța Guvernului nr.1/2012 cu aplicarea de la 1.01.2013 raportat la prevederile art. 1 și art.8 din Legea nr. 554/2004 republicată, văzând și dispozițiile art.304/1 Cod procedură civilă, constată recursul ca
nefondat pentru următoarele considerente:
Din verificarea întregului probatoriu de la dosar raportat la obiectul acțiunii reclamantului, acela de restituire a taxei pentru emisii poluante achitat de reclamant în data de 9.01.2013, față de cererea de înmatriculare formulată la data de 9.01.2013, raportat și la dispozițiile legale aplicabile începând cu data de 1.01.2013, respectiv Legea nr.9/2012 și văzând prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004, constată că în fapt și în drept prima instanță a reținut corect situația de fapt și de drept și a pronunțat o hotărâre corectă și legală, conform cu probele de la dosar și cu prevederile legale aplicabile în cauză.
Ca atare legislația avută în vedere de prima instanță este cea în vigoare la data achitării taxei pentru emisii poluante de către reclamant, adică prevederile Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2012, care a fost suspendată pe perioada 3.02.2012-1.01.2013, iar din data de 1.01.2013, aceste taxe nu mai pot fi restituite conform legii și conform hotărârii CJUE în materie.
Referitor la criticile de recurs instanța reține că în cauză nu este vorba de un refuz nejustificat al pârâtei de a-i restitui taxa pentru emisii poluante, nici de încălcare sau aplicare greșită a legii.
Nu sunt încălcate prevederile art. 148 alin.2 din Constituție, față de cele expuse mai sus și raportat la prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.1/2012 care au încetat – respectiv suspendarea efectelor acesteia la data de la 1.01.2013.
Nu se poate reține în speță nici discriminarea invocată de reclamant raportat la situația sa în cauză și față de argumentele legale și de fapt expuse de instanța de fond.
Nu se poate reține nici incidența prevederilor Legii nr. 9/2012, deoarece în cauză nu poate retroactiva prevederea legală sus menționată.
Așa fiind, se reține că toate criticile de recurs sunt neîntemeiate și nelegale și vor fi înlăturate.
În speță, nu sunt incidente prevederile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, așa încât se constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins în baza dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă.
În ce privește apărarea formulată de intimata pârâtă prin întâmpinare se reține ca justificată și legală în sensul respingerii recursului declarat în cauză.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE :
Respinge recursul formulat de recurentul reclamant T. D. împotriva sentinței civile nr. 5510/11.11.2013 pronunțată de Tribunalul B. - Secția a II-a civilă, de contencios, administrativ și fiscal- pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.01.2014
Președinte,Judecător,Judecător,
M. IonicheIoana TărmureLaura P.
Grefier, R. P.
Red.M.I./27.01.2014
Dact.R.P./30.01.2014
Jud. Fond: M.O.
2 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1033/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Pretentii. Decizia nr. 2225/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
