Pretentii. Decizia nr. 2428/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2428/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 21-10-2014 în dosarul nr. 6381/62/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 2428/R
Ședința publică de la 21 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE Lorența B.
Judecător R. Grațiela M.
Judecător S. P. G.
Grefier M. D.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. împotriva sentinței civile nr. 1412/CA din 13.05.2014 pronunțată de Tribunalul B. – secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că în prezenta cauză a fost efectuată procedura prealabilă prevăzută de art. 194 – 201 din NCPCIV.
De asemenea, constată că recursul promovat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. este declarat și motivat în termen legal prevăzut de dispozițiile art. art. 485-487 din NCPCIV și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar dispozițiilor art. 30 din OUG nr.80/2013. Totodată constată că recursul a fost declarat prin consilier juridic (delegația la fila 6 dosar) astfel cum prevăd dispozițiile art. 13 raportat la art. 83 din NCPC.
Se constată că intimatul reclamant S. G. S. prin mandatar M. N. a depus la dosar întâmpinare la data de 28.08.2014, însoțită de copii diplomă de licență și carte de identitate, la care nu s-a formulat răspuns de recurentă. A mai depus concluzii scrise în cuprinsul cărora solicită respingerea recursului.
Se mai constată că intimata chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu nu a formulat întâmpinare.
Față de actele și lucrările dosarului, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă (fila 5), în conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. 1 pct. 2 teza a –II-a din NCPCIV, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față,
Constată că prin sentința civilă nr. 1412/CA din 13.05.2014 pronunțată de Tribunalul B. – secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal s-a admis acțiunea formulată de reclamantul S. G. S., în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. – Serviciul Fiscal Orășenesc C., pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 3424 lei achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare, conform chitanței . nr._/09.05.2008, la care se va adăuga dobânda legală calculată de la data achitării – 09.05.2008 și până la data plății efective și suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, s-a respins cererea de chemare în garanție formulată de către pârâtă, față de chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
În motivare recurenta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. a arătat că nu poate restitui taxa de poluare întrucât nu s-a dispus și anularea actului administrativ fiscal care a stat la baza calculului acesteia, respectiv decizia de calcul a taxei de poluare.
Recurenta a susținut că împotriva deciziei de calcul a taxei de poluare se poate formula contestație în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia, sub sancțiunea decăderii, potrivit art. 207 alin. 1 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Recurenta a menționat că în speță nu ne aflăm în situația unui refuz nejustificat de restituire, astfel cum este definit de art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr. 554/2004.
Recurenta a precizat că plata taxei de poluare s-a efectuat în temeiul unui act normativ în vigoare. Prevederile OUG nr. 50/2008 nu au fost declarate contrare normelor comunitare.
Recurenta a susținut că dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene nu sunt incidente în cauză, taxa de poluare fiind plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România.
Recurenta a criticat obligarea sa la plata dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată, susținând că organele fiscale nu au nici o culpă în încasarea taxei, acestea nefăcând decât să respecte dispozițiile legale în vigoare. În subsidiar a apreciat că data de la care se calculează dobânda legală este data introducerii acțiunii și nu data formulării cererii de restituire a taxei de poluare.
Intimatul S. G. S. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, arătând, în esență, faptul că sentința recurată este legală și temeinică.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate, instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinței civile nr. 1412/CA/13.05.2014 este nefondat.
În cauză intimatul reclamant a efectuat procedura prealabilă, solicitând la data de 03.12.2008 restituirea taxei de poluare percepută în mod nelegal, astfel că analizarea pe fond a litigiului dedus judecății s-a realizat cu respectarea prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004.
De altfel, obiectul acțiunii nu îl constituie anularea unui act administrativ, ci obligarea pârâtei, în calitate de reprezentantă a Statului Român, la restituirea unei taxe ce încalcă dispozițiile comunitare.
Potrivit art. 2 din Legea nr. 554/2004 orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, nu numai printr-un act administrativ dar și prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată are dreptul de a se adresa instanței de contencios administrativ competente pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Pe fond, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a dispus restituire taxei de poluare reținând că aceasta încalcă dispozițiile comunitare cu privire la interzicerea aplicării unor taxe suplimentare bunurilor achiziționate din statele membre ale Comunității Europene.
Astfel, instanța de fond a constatat că taxa de poluare reglementată prin dispozițiile art.4 din OUG nr.50/2008 este în contradicție cu dispozițiile art.90 paragraful I din Tratatul Comunității Europene, care prevăd că nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene, precum și jurisprudența pronunțată în aplicarea și interpretarea acestui articol, vizează asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții concurențiale normale, prin eliminarea tuturor formelor de protecție a produselor naționale în raport cu produsele originare din alte state membre.
În mod corect instanța de fond a reținut că prin instituirea acestei taxe s-a creat o situație discriminatorie între persoanele care își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și cele care își achiziționează autoturisme rulate din România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de la plata taxei de poluare, beneficiind de o situație avantajoasă.
În concluzie, raportat la ceea ce înseamnă „impunere internă de taxe”, ca sintagmă folosită în cuprinsul art.90 din Tratatul Comunității Europene, respectiv interzicerea în comerțul dintre statele membre a tuturor taxelor vamale și a altor taxe având efect echivalent, prin OUG nr.50/2008 se impune, în cazul autoturismelor și autovehiculelor rulate importate, provenind din state membre U.E., o taxă care nu se aplică și produselor similare naționale, fapt ce conduce la modificarea prețurilor de cost ale autoturismelor importate și la producerea unui efect restrictiv asupra liberei circulații a mărfurilor.
În speță, fiind vorba despre un autoturism rulat, importat dintr-o țară U.E., acesta a fost supus normelor prevăzute în țara de origine cu ocazia primei înmatriculări, astfel taxa ce ar fi trebuit să fie percepută cu ocazia înmatriculării acestui autoturism în România, ar fi trebuit să fie echivalentă cu cea percepută cu ocazia înmatriculării unui autoturism rulat de producție națională sau achiziționat din România.
Susținerile recurentei Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. potrivit cărora dispozițiile cuprinse în O.U.G. nr.50/2008 sunt în acord cu legislația comunitară sunt eronate, având în vedere faptul că această taxă de poluare este contestată de organismele comunitare, fiind în contradicție cu prevederile art.90 din Tratatul Comunității Europene, aspect reținut și de Curtea de Justiție a Comunității Europene în considerentele hotărârii pronunțate în cauza T. împotriva României.
Criticile recurentei Administrația Județeană Finanțelor Publice B. privind obligarea sa la plata dobânzii legale și a datei de la care aceasta se calculează sunt nefondate, instanța de fond aplicând în mod corect principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat.
În ceea ce privește data acordării dobânzii, față de hotărârea pronunțată de CJUE în cauza C-565/11 (M. I.) din data de 18.04.2013, prin care s-a stabilit că „dreptul uniunii trebuie interpretat în sensul că, în cazul perceperii de către un stat membru a unei taxe incompatibile cu dreptul Uniunii, în speță articolul 110 TFUE, acest stat este obligat să restituie cuantumul acestei taxe și să plătească dobânzile aferente cuantumului acesteia începând de la data plății sale de către contribuabil”, Curtea reține că dobânda este datorată de pârâtă chiar de la data încasării taxei.
Criticile recurentei Administrația Finanțelor Publice B. privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată sunt neîntemeiate, instanța de fond aplicând corect dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă, prezentul litigiu fiind determinat de refuzul pârâtei de a restitui taxa de poluare. De asemenea, nu pot fi reținute susținerile recurentei referitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată, suma de 300 lei nefiind disproporționat de mare față de cuantumul taxei restituite și de complexitatea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. împotriva sentinței civile nr. 1412/CA/13.05.2014 a Tribunalului B. Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ .
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.10.2014.
Președinte, Lorența B. | Judecător, R. Grațiela M. | Judecător, S. P. G. |
Grefier, M. D. |
Red: SPG/28.10.2014
Dact:MD/29.10.2014 - 5 ex.
Jud.fond: S.Ș.A.
M.D. 23 Octombrie 2014
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 766/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Pretentii. Decizia nr. 440/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
