Pretentii. Hotărâre din 16-04-2014, Curtea de Apel BRAŞOV

Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 16-04-2014 în dosarul nr. 3114/62/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA Nr. 1341/R

Ședința publică de la 16 Aprilie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE M. R.

Judecător I. Ț.

Judecător D. M. S.

Grefier M. D.

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul B. G. împotriva sentinței civile nr. 5972/CA din 27.11.2013 pronunțată de Tribunalul B. – secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, având ca obiect - pretenții .

La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Instanța constată că în prezenta cauză a fost efectuată procedura prealabilă prevăzută de art. 194 – 201 din NCPCIV.

De asemenea, constată că recursul promovat de reclamantul B. G. este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, potrivit dispozițiilor art. 485-487 din NCPCIV și este timbrat cu 20 lei (fila 2) taxa judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, potrivit dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997.

Se constată că Direcția Generală a Finanțelor Publice B. pentru pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. – Serviciul Fiscal orășenesc S. a depus la dosar întâmpinare, la care nu s-a formulat răspuns.

Intimata chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu nu a depus întâmpinare.

Față de actele și lucrările dosarului, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. 1 pct. 2 teza a –II-a din NCPCIV, instanța rămâne în pronunțare.

În deliberare,

CURTEA,

Asupra recursului dedus judecății, constată:

Prin sentința civilă nr.5972/CA/27.11.2013, Tribunalul B.-secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal: a respins acțiunea formulată de partea reclamantă B. G., în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B.-Serviciul Fiscal Orășenesc S.; a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva chematei în garanție Administrația F. pentru Mediu.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că: taxa a fost achitată de reclamantă ulterior datei de 01.01.2013, când încetase suspendarea aplicabilității art.4 din Legea nr.9/2012, dispusă prin O.U.G. nr.1/2012, astfel că nu mai exista discriminarea care ar fi justificat constatarea caracterului neconform al taxei plătite cu normele dreptului Uniunii Europene.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul B. G., solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal și motivat, reclamantul B. G., solicitând modificarea în tot a sentinței atacate și admiterea cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului, recurentul-reclamant a susținut, în esență, că și după data de 1 ianuarie 2013, normele care impun plata taxei pentru emisiile poluante în vederea înmatriculării unui autovehicul contravin dreptului Uniunii Europene, întrucât deși prin eliminarea suspendării unor articole din Legea nr.9/2012 s-a eliminat o discriminare, prin articolele rămase în vigoare au fost introduse alte categorii de discriminare ale produselor importate în raport de produsele autohtone, în sensul că: deși prin Normele de aplicare ale Legii nr.9/2012 se instituie obligativitatea plății taxei de emisii poluante în cazul înmatriculării unui autovehicul pentru care nu s-a plătit sau s-a recuperat în baza unei hotărâri judecătorești taxa specială pentru autoturisme și autovehicule ori taxa pe poluare, nu se menționează nimic cu privire la autoturismele pentru care nu s-a plătit taxa sau s-a recuperat taxa pentru emisii poluante, această categorie fiind, astfel, exceptată în continuare; pentru anumite categorii de autovehicule înmatriculate în România anterior anului 2007 nu se plătește în continuare taxa pe considerentul că au fost scutite de la plata taxei la data înmatriculării; taxa nu este percepută la o nouă înmatriculare a autoturismelor deja înmatriculate în România, ci numai pentru autoturismele înmatriculate în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România.

Intimata-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. - Serviciul Fiscal Orășenesc S., prin D.R.G.F.P. B., a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.

Analizând actele si lucrările dosarului, sentința atacată, față de motivele invocate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, din motivele ce vor fi expuse în continuare.

În fapt, reclamantul a achiziționat un autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene și pentru care a achitat la data de 19.02.2013 (f.7 dosar fond) taxa pentru emisiile poluante, calculată prin Decizia de calcul nr._/14.02.2013 a Administrației Finanțelor Publice a Municipiului S. (f.8 dosar fond).

Pârâta a refuzat să restituie, la cererea reclamantului, taxa achitată de acesta.

În drept, deși prin Legea nr. 9/2012 a fost abrogată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, iar prin reglementările cuprinse la art. 4 alin. (2) din Legea nr. 9/2012 urma să fie eliminată discriminarea cuprinsă în O.U.G. nr.50/2008 și a pune reglementările naționale în concordanță cu art. 110 din T.F.U.E. în sensul că obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule exista și cu ocazia primei transmiteri a dreptului de proprietate în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu s-a plătit taxa specială pentru autovehicule și autoturisme, conform Legii nr.571/2003, ulterior, prin O.U.G. nr. 1/2012 s-a dispus suspendarea aplicării dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 până la 1 ianuarie 2013, persistând astfel discriminarea constatată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza T. contra României și neconcordanțele reglementărilor naționale cu normele europene.

Dispozițiile evocate, de suspendare a aplicării dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 9/2012, au fost în vigoare doar până la 1 ianuarie 2013, astfel că după această dată, taxa trebuie achitată de toate persoanele interesate, cum este și cazul reclamantului, întrucât dispozițiile legale care prevăd această obligație nu mai sunt discriminatorii, în sensul reținut anterior de Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

În același sens a raționat și Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în motivarea Ordonanței pe care a pronunțat-o la data de 3 februarie 2004, în cauzele conexate C-97/13 și C-214/13 (par.30-31).

În ce privește susținerile recurentului în sensul că au fost introduse alte situații de discriminare, menținute și după data de 1 ianuarie 2013, Curtea apreciază că aceste susțineri sunt nefondate.

Astfel, potrivit art.1 alin.(2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 9/2012, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.9/2012, „pentru autovehiculele înmatriculate după 1 ianuarie 2007, pentru care se solicită prima transcriere a dreptului de proprietate în România, taxa se achită și în cazul în care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu fac parte din categoria autovehiculelor exceptate ori scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”. Din modul de formulare al acestui text normativ rezultă clar că nu era necesară menționarea expresă a situației când nu a fost plătită anterior taxa pentru emisii poluante, întrucât chiar obligația de plată a acesteia este reglementată. De asemenea, în Normele metodologice menționate nu se prevede că taxa pentru emisiile poluante se achită și în situația autovehiculelor pentru care s-a recuperat în baza unei hotărâri judecătorești taxa specială pentru autoturisme și autovehicule ori taxa pe poluare, astfel că nu se confirmă susținerea reclamantului.

Faptul că anumite categorii de autovehicule sunt scutite de la plata acestei taxe, în considerarea exclusiv a destinației și utilizării speciale a acestora, nu poate atrage neconformitatea taxei cu dreptul Uniunii Europene, întrucât la reglementarea acestor excepții nu se face vreo diferență între autovehiculele de import și cele autohtone.

Susținerea recurentului, în sensul că taxa nu este percepută la o nouă înmatriculare a autoturismelor deja înmatriculate în România, ci numai pentru autoturismele înmatriculate în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, este nefondată întrucât, după cum s-a arătat mai sus, această situație a existat numai până la data de 31 decembrie 2012, nu și după expirarea perioadei de suspendare a aplicării prevederilor art.4 alin.(2) din Legea nr.9/2012.

Prin urmare, întrucât recurentul-reclamant a achitat taxa pentru emisiile poluante la data de 19 februarie 2013, în baza unei decizii de calcul emise la data de 14 februarie 2013, prima instanță în mod temeinic și legal a respins acțiunea acestuia, iar criticile sale sunt în totalitate nefondate.

Față de considerentele ce preced, Curtea, făcând aplicarea dispozițiilor art.496, alin.(1) din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat și va menține sentința atacată, ca legală și temeinică. Fără cheltuieli de judecată în recurs, nefiind solicitate de intimați.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant B. G. împotriva sentinței civile nr.5972/CA/27.11.2013, pronunțată de Tribunalul B. – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care o menține.

Fără cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de azi, data de 16 aprilie 2014.

Președinte,

M. R.

Judecător,

I. Ț.

Judecător,

D. M. S.

Grefier,

M. D.

Red: DMS/17.04.2014

Dact.: MD/18.04.2014 – 5 ex-.

Jud.fond: A.T.V.

M.D. 17 Aprilie 2014

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretentii. Hotărâre din 16-04-2014, Curtea de Apel BRAŞOV