Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2680/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2680/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 27-11-2014 în dosarul nr. 1919/62/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 2680/R
Ședința publică de la 27 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A.-G. S.
Judecător O. M. B.
Judecător D. M. S.
Grefier T. S.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B. și recurentul reclamant T. F. M. împotriva sentinței civile nr.1365/CA din 7.05.2014 pronunțată de Tribunalului B. - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, având ca obiect „contestația act administrativ fiscal”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 20 noiembrie 2014 când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța în baza art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, potrivit art.260 alin.1 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea la data de 27 noiembrie 2014.
În deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului dedus judecății, constată:
Prin sentința civilă nr.1365/CA/07.05.2014, Tribunalul B.-secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal: a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamantul T. F. M., în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B. și, în consecință, a anulat Decizia de impunere nr._/12.06.2012 emisă de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B., în ceea ce privește contribuția de asigurări sociale de sănătate aferentă anului 2009, majorările, dobânzile și penalitățile calculate prin decizia contestată și a exonerat reclamantul de la plata acestor obligații; a respins restul pretențiilor reclamantului formulate în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B.; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. și a respins acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu această pârâtă; a obligat pe pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B. să plătească reclamantului cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recursuri, în termen legal și motivate, reclamantul T. F. M. și pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B..
Prin recursul său, reclamantul solicită modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii în tot a acțiunii introductive, întrucât instanța de fond a admis în mod neîntemeiat excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Județene a Finanțelor Publice B., fără a avea în vedere că această pârâtă este organul însărcinat cu executarea titlurilor de creanță emise de CASJ B., modificarea sau anularea unui astfel de titlu de creanță având o înrâurire imediată și hotărâtoare asupra soartei actelor de executare emise de AJFP B..
De asemenea, recurentul-reclamant mai susține că în mod greșit instanța de fond a înlăturat apărarea sa în sensul că nu se pot emite decizii pe persoană fizică pentru obligații care sunt datorate de persoana fizică autorizată (PFA) T. F. M., operând în acest sens o divizare/afectațiune de patrimonii, iar din decizia atacată rezultă în mod clar că aceasta vizează persoana fizică pentru datorii ale persoanei juridice.
Recurentul-reclamant mai arată că în mod eronat instanța de fond a considerat că CASJ B. poate să solicite contribuția de asigurări sociale de sănătate și în lipsa unui raport contractual, fiind astfel încălcat principiul alegerii libere de către asigurați a casei de asigurări, reglementat prin art.208 alin.(3) lit.a) din Legea nr.95/2006.
De asemenea, recurentul-reclamant mai arată că în mod greșit instanța de fond a validat răspunsul CASJ la întrebarea nr.8 a interogatoriului, în sensul stingerii datoriilor în ordinea vechimii acestora, ajungându-se, astfel, la stingerea unor obligații prescrise, împotriva voinței debitorului.
În drept, recurentul-reclamant a invocat art.3041, art.312 din Codul de procedură civilă, art.205 și urm. din Codul de procedură fiscală, art.208 (2) lit.b, art.218 (2) lit.d din Legea 95/2006, Legea 388/2007, OUG 226/2008, art.1 și urm. din Legea nr.554/2004.
Recursul a fost timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și 15 bani timbru judiciar.
Pârâta, prin recursul său, a solicitat modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, întrucât instanța de fond nu a avut în vedere că îi revenea reclamantului obligația de a declara și plăti contribuția de asigurări sociale de sănătate aferentă veniturilor impozabile. A mai arătat recurenta-pârâtă că informațiile în legătură cu faptul că reclamantul a realizat venituri din profesii libere și comerciale în perioada 2007-2011, le-a primit de la ANAF pe bază de protocol, iar ulterior i-a fost comunicat reclamantului decizia de impunere, prin poștă, cu confirmare de primire. În ce privește afirmația reclamantului că nu i-ar fi fost adus la cunoștință acest debit, recurenta-pârâtă arată că nu i se poate imputa această situație, întrucât nu a avut cunoștință de debite decât după preluarea pe bază de protocol a informațiilor. Cu toate acestea, precizează recurenta, obligația plății contribuției pe care reclamantul o datorează bugetului FNUASS nu se naște de la data primirii de la CASJ B. a scrisorilor/deciziilor prin care este înștiințat asupra acestor obligații, nici de la data semnării vreunui contract, ci la termenele reglementate de actele normative în vigoare.
Recurenta-pârâtă a mai arătat că, întrucât obligația de plată a contribuției se naște la data realizării venitului impozabil, reclamantul nu poate invoca necunoașterea legii și, în consecință, trebuie să plătească accesorii datorate pentru neplata la scadență a contribuției.
În drept, recurenta-pârâtă a invocat prevederile: OUG nr.150/2002 privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate; Ordinului nr.221/2005 pentru aprobarea Normelor de aplicare a OUG nr.150/2002; Legii nr.195/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare; Ordinului Președintelui CNAS 617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative privind dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la FNUASS; Codului de procedură fiscală; Codului de procedură civilă.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art.30 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.80/2013.
Analizând actele si lucrările dosarului, sentința atacată, față de motivele invocate, Curtea reține următoarele:
În ce privește recursul reclamantului, acesta se referă, în primul rând, la greșita admitere a excepției lipsei calității procesuale a pârâtei Administrația Județeană a Finanțelor Publice B.. Curtea apreciază că instanța de fond a soluționat legal și temeinic această excepție, întrucât pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. nu a emis niciunul dintre actele atacate, iar eventuala executare în viitor de către aceasta a titlului de creanță a cărui legalitate este analizată în prezenta cauză, nu justifică dobândirea de către A.J.F.P. a calității procesuale pasive.
În al doilea rând, recurentul-reclamant invocă greșita înlăturare de către instanța de fond a apărării sale în sensul că nu se pot emite decizii pe persoană fizică pentru obligații care sunt datorate de persoana fizică autorizată (PFA) T. F. M., operând în acest sens o divizare/afectațiune de patrimonii, iar din decizia atacată ar rezulta în mod clar că aceasta vizează persoana fizică pentru datorii ale persoanei juridice.
Cu privire la acest aspect, Curtea apreciază că persoana fizică autorizată nu este persoană juridică, astfel cum în mod greșit susține recurentul-reclamant, fapt ce rezultă din dispozițiile art.1 alin.(1) și art.5 din Legea nr.300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice și a asociațiilor familiale care desfășoară activități economice în mod independent (în vigoare până la data de 25 aprilie 2008), precum și din cele ale art.2 lit.”g” și „i” din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale (în vigoare din data de 25 aprilie 2008). Mai mult, potrivit art.20 alin.(1) din O.U.G. nr.44/2008, PFA răspunde pentru obligațiile sale cu patrimoniul de afectațiune, dacă acesta a fost constituit, și, în completare, cu întreg patrimoniul său.
Prin urmare, persoana fizică autorizată se identifică cu însăși persoana fizică respectivă, din punctul de vedere al contribuției datorate Fondului Național Unic pentru A. Sociale de Sănătate, astfel că, și sub acest aspect, susținerile recurentului-reclamant sunt nefondate.
În al treilea rând, recurentul-reclamant susține că în mod eronat instanța de fond a considerat că CASJ B. poate să solicite contribuția de asigurări sociale de sănătate și în lipsa unui raport contractual, fiind astfel încălcat principiul alegerii libere de către asigurați a casei de asigurări, reglementat prin art.208 alin.(3) lit.a) din Legea nr.95/2006.
Curtea apreciază că și această susținere a recurentului-reclamant este nefondată, întrucât potrivit art. 211 din Legea nr. 95/2006 calitatea de asigurat a cetățenilor români se dobândește prin efectul legii, singura condiție prevăzută de normă fiind ca aceștia să aibă domiciliul în țară. Prin urmare, nu este necesară, pentru dobândirea calității de asigurat, încheierea unui contract. Recurentul-reclamant se încadrează în categoria persoanelor care realizează venituri pentru care are obligația de a achita contribuția la bugetul asigurărilor sociale de sănătate. Astfel, în mod evident, reclamantul are calitatea de contribuabil și este obligat să achite contribuția la fondul de asigurări sociale de sănătate.
În fine, recurentul-reclamant susține că în mod greșit instanța de fond nu a avut în vedere că prin plata sumei de 2831 lei a avut în intenție să stingă creanțele care nu erau prescrise, astfel că în mod nelegal imputația plății s-a făcut de către pârâtă asupra creanțelor mai vechi și care erau deja prescrise.
Curtea constată că în cauză, referitor la imputația plății, în lipsa unor prevederi ale legii speciale, se aplică dispozițiile vechiului Cod civil, care era în vigoare la data efectuării plății prin mandat poștal (f.10 dosar fond). Astfel, Curtea reține că potrivit art.1113 alin.(2), prima teză din vechiul Cod civil, dacă datoriile sunt de egală natură, imputația se face asupra celei mai vechi. Prin urmare, imputând plata asupra creanțelor mai vechi, pârâta a procedat legal, faptul că o parte din aceste creanțe erau prescrise neavând vreun efect asupra valabilității plății lor benevole. Curtea apreciază, în consecință, că atât timp cât reclamantul nu a indicat în documentul de plată obligația pe care a intenționat să o stingă, făcând doar mențiunea că această plată reprezintă „contravaloare factură”, imputația plății a fost legal făcută.
În consecința celor ce preced, Curtea apreciază că recursul reclamantului este, în totalitate, nefondat.
Pârâta, prin recursul său, critică sentința atacată sub aspectul admiterii acțiunii reclamantului în ce privește accesoriile calculate pentru neplata la termen a contribuției.
Curtea reține că reclamantul a declarat, către o instituție cu rol de organ fiscal, faptul că realizează venituri din exercitarea profesiei. Statul, prin mijloacele sale prevăzute de lege, are obligația de a informa contribuabilii asupra drepturilor și obligațiilor acestora. În acest sens, astfel cum arată și recurenta, între CNAS și ANAF au fost încheiate protocoale referitoare și la asigurații din categoriile de persoane care realizează venituri, printre altele, și din profesii liberale și comerciale.
Pentru a fi aplicabile dispozițiile legale privind calcularea de majorări și dobânzi, este necesar să existe un termen de scadență, termen ce are rolul de a permite contribuabilului să fie încunoștințat, să poată plăti sau, eventual, sa poată contesta impunerea sumei.
Reclamantului nu i-au fost respectate aceste drepturi la informare și beneficiul termenului de scadență, astfel că, în mod corect, în lipsa unui moment de la care să curgă dobânzile și majorările de întârziere, instanța de fond a înlăturat obligația de plată a acestora.
Prin urmare, Curtea apreciază că și recursul pârâtei este nefondat.
În consecința celor ce preced, soluția pronunțată de Tribunalul B., sub toate aspectele criticate, este legală și temeinică, astfel că, făcând aplicarea dispozițiilor art.312, alin.(1) din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge cele două recursuri declarate în cauză. Fără cheltuieli de judecată în recurs, nefiind solicitate de părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurentul-reclamant T. F. M. și de recurenta-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B. împotriva sentinței civile nr.1365/CA/07 mai 2014, pronunțată de Tribunalul B. – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi, data de 27 noiembrie 2014.
Pt.Președinte, A.-G. S. aflată în concediu, semnează: Președinte instanță, N. Țînț | Judecător, O. M. B. | Judecător, D. M. S. |
Pt.Grefier, T. S. aflată în concediu semnează Grefier șef secție, C. C. |
Red: DMS/23.12.2014
Dact: MD/23.12.2014 – 2 ex.
Jud.fond: D.U.
T.S. 29 Decembrie 2014
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2520/2014.... | Pretentii. Decizia nr. 599/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
