Alte cereri. Decizia nr. 2630/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2630/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-06-2013 în dosarul nr. 2607/122/2011
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.2630
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 10.06.2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE M. - C. I.
JUDECĂTOR O. S.
JUDECĂTOR V. N.
GREFIER D. Ș.
Pe rol se află spre soluționare cererea de recurs formulată de recurentul reclamant B. S. împotriva sentinței civile nr.119/08.10.2012 pronunțată de Tribunalul G. în contradictoriu cu intimatul pârât P. DE PE L. JUDECĂTORIA G. având ca obiect „ refuz soluționare cerere”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții că la data de 28.05.2013 s-a depus din partea recurentului reclamant dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2 lei, timbru judiciar de 0,15 lei și că intimatul pârât a fost citat cu un exemplar al motivelor de recurs. Totodată se arată că din partea recurentului reclamant s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform disp.art. 242 pct 2 Cod procedură civilă.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, precum și solicitarea de judecare a cauzei în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului din prezenta cauză:
Prin cererea înregistrată sub nr._ la data de 02.06.2010 reclamantul B. S. a chemat în judecată pe pârâtul P. de pe lângă Judecătoria G. solicitând să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 6.000 lei daune morale.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a fost prejudiciat deoarece nu i s-a răspuns la mai multe petiții adresate pârâtului, motiv pentru care în baza Legii nr.554/2004 și OG nr.27/2002 solicită să i se plătească daune morale în sumă de 6.000 lei .
La termenul de judecată din data de 15.09.2010 președintele completului de judecată a formulat cerere de abținere de la soluționarea cauzei și cauza a fost scoasă de pe rolul completului și a fost trimisă spre repartizare aleatorie prin sistem informatizat ECRIS unui alt complet de judecată specializat în cauze de contencios administrativ și fiscal în vederea continuării cauzei.
Cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 24.10.2011 și s-a acordat termen la data de 07.12.2011.
La data de 07.12.2012 cauza a fost suspendată pentru lipsa părților iar la data de 08.03.2012 reclamantul a formulat cerere de repunere pe rol, cauza primind termen la data de 04.04.2012.
Din probele administrate în cauză instanța a constatat că petentul nu și-a dovedit în nici un fel pretențiile și nici faptul că ar fi suferit vreun prejudiciu, în procesul civil această obligație revenind reclamantului.
În consecință, tribunalul a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul B. S. în contradictoriu cu pârâtul P. de pe lângă Judecătoria G..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul reclamant B. S. prin care a solicitat admiterea recursului în baza art. 20(3) din Legea 554/2004, raportat la art. 304 punctele 4,5,6,7,8,9 Cod procedură civilă cu desființarea în totalitate a sentinței civile nr.119/08.10.2012 și trimiterea cauzei spre rejudecare înapoi la prima instanță de judecată Tribunalul G. pentru a soluționa fondul cauzei prin obligarea Parchetului de pe lângă Judecătoria G. să-i comunice un răspuns procedural conform Legii 233/2002 și OG nr.27/2002 la petițiile sale.
Analizând cererea de recurs prin prisma criticilor invocate, Curtea a respins, ca nefondat, recursul formulat de recurentul reclamant, pentru următoarele considerente:
Curtea a constatat în fapt că petentul a solicitat daune morale contra Parchetului de pe lânga Judecătoria G., pentru ca nu a primit răspuns la mai multe petiții.
Curtea a considerat recursul nefondat, deoarece pe de o parte petentul nu a dovedit daunele morale, iar pe de altă parte P. nu este o autoritate administrativă. Or, Curtea a apreciat ca nu aplica dispozițiile Legii nr. 554/2004 ce reglementeaza doua forme de acte administrative asimilate: refuzul unei autoritati publice de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, conform art. 2 alin.(2) din lege si contractele administrative, potrivit art. 2 alin.1 litera c Refuzul unei autoritati publice de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, la rândul sau, îmbraca urmatoarele forme:
O Refuzul explicit sau manifest- refuzul nejustificat de a solutiona o cerere, constând în exprimarea explicita, cu exces de putere, a vointei de a nu rezolva cererea ( art.2 alin.1 litera I, teza I)
O Refuzul nejustificat asimilat- nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a solutionarii favorabile a cererii sau, dupa caz, a plângerii prealabile ( art.2 alin.1 litera I teza a II-a)
O Tacerea administratiei- nesolutionarea în termenul legal a unei cerere, definita ca faptul de a nu raspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, daca prin lege nu se prevede alt termen( art.2 alin.1 litera h).
Nu are caracter nejustificat refuzul eliberarii unei adeverinte cu o anume formulare, dorita de petent, sau refuzul eliberarii unei autorizatii de construire daca solicitantul nu detine intreaga documentatie prevazuta in acest sens de L 50/1991. Un refuz de rezolvare a unei cereri, supus cenzurii instantei de contencios administrativ, presupune ca între petitionar si autoritatea careia I se adreseaza cererea sa existe un raport de drept administrativ, iar cererea sa se refere la drepturi si abligatii care sa faca parte din obiectul unui astfel de raport juridic. In practica instantelor de contencios administrativ s-a conturat concluzia ca în analizarea „refuzului nejustificat” trebuie clarificata natura dreptului recunoscut de lege, la care se refera cererea, în sensul ca se încadreaza în aceasta prevedere legala actiunile care decurg din refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind un drept ce intra în continutul unui raport de drept administrativ, nu si al unui raport juridic civil.
Curtea a invederat recurentului ca P. nu este o unitate administrativă ce emite acte administrative, în plus procesele penale se desfășoară cu respectarea confidențialității lucrărilor de urmărire penală.
Pentru aceste motive, Curtea va respinge cererea de recurs, conform art. 312-315 cpciv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul reclamant B. S. împotriva sentinței civile nr.119/08.10.2012 pronunțată de Tribunalul G. în contradictoriu cu intimatul pârât P. DE PE L. JUDECĂTORIA G., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M.-C. I. O. S. V. N.
GREFIER, D. Ș.
Jud.fond. Tribunalul G.
G. U.
The.red.M.C.I
Tehnodact 2 ex/D.Ș.
| ← Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 3327/2013.... | Despăgubire. Hotărâre din 13-02-2013, Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
