Despăgubire. Hotărâre din 13-02-2013, Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-02-2013 în dosarul nr. 9130/2/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Î N C H E I E R E
Ședința publică de la 06.02.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. V. C.
GREFIER: C. O.
Pe rol se află soluționarea cauzei de contencios administrativ privind pe reclamanții I. V. și T. P. în contradictoriu cu pârâții S. R. PRIN COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR și A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, având ca obiect despăgubire.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanții reprezentați prin avocat S. N. care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, prin serviciul registratură, pârâta ANRP a depus întâmpinare însoțită de înscrisuri, în 2 exemplare, și pârâta CCSD a depus întâmpinare, în 2 exemplare, după care:
Curtea comunică reclamanților, prin avocat, câte un exemplar al întâmpinărilor formulate de pârâte.
Reclamanții, prin avocat, arată la întrebarea instanței că nu solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de întâmpinări și pentru a-și pregăti apărarea pe excepțiile invocate de pârâte.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe excepțiile inadmisibilității și prematurității, invocate prin întâmpinări și pe fondul cauzei.
Reclamanții, prin avocat, solicită respingerea excepțiilor invocate, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și obligarea CCSD la emiterea titlului de despăgubire în sensul de a se lua act de opțiunea lor și să se emisă titlul de conversie. Arată că își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
CURTEA ,
Având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 13.02.2013.
Pronunțată în ședință publică, 06.02.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. V. C. C. O.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 679
Ședința publică de la 13.02.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. V. C.
GREFIER: C. O.
Pe rol se află soluționarea cauzei de contencios administrativ privind pe reclamanții I. V. și T. P. în contradictoriu cu pârâții S. R. PRIN COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR și A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, având ca obiect despăgubire.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 06.02.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de astăzi, când a hotărât următoarele:
CURTEA ,
Deliberând, în condițile art. 260 C.p.civ., constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII-a Administrativ și Fiscal la data de 7.12.2012, reclamanții I. V. și T. P., în contradictoriu cu pârâții S. R. REPREZENTAT PRIN COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR și A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, au solicitat obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire în limita sumei de 2.813.300 lei reprezentând cuantumul despăgubirilor stabilite în raportul de evaluare întocmit de ., să se ia act de opțiunea reclamanților de transformare a acestor titluri de despăgubire în titluri de plată în limita sumei de 500.000 lei și să fie obligată A. Națională pentru Restituirea Proprietăților prin Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar la efectuarea operațiunilor de plată, și să se ia act de opțiunea reclamanților de transformare a acestor titluri de despăgubire în titluri de conversie pentru suma de 2.313.300 lei și obligarea pârâtei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților la emiterea titlului de conversie pentru acea sumă, și toate acestea sub sancțiunea plății unei penalități de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere după împlinirea termenului de 10 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat, în esență, că au calitatea de beneficiari ai Legii nr. 247/2005 pentru terenul în suprafață totală de 4,43 ha situat în ., întrucât prin hotărârea comisiei județene B. de reconstituire a dreptului de proprietate potrivit legilor fondului funciar s-a propus acordarea de despăgubiri moștenitoarei Vereguț C. E. pentru autorul Ș. G., iar hotărârea și documentele doveditoare au fost înregistrate la autoritățile pârâte sub număr de dosar de despăgubire_/FF CC/2011.
Reclamantul I. V. a arătat că moștenitoarea Vereguț C. i-a cedat, cu acordul comisiei județene B., toate drepturile de despăgubire ce se cuvin în baza Legii nr. 247/2005, la data de 13.02.2009, iar, ulterior, la data de 16.05.2010, susține că a cesionat la rândul său, 80% din aceste drepturi reclamantului T. P..
Reclamanții arată că, în dosarul de despăgubire nr._/FFCC a fost întocmit raportul de evaluare de către ., la data de 17.06.2011, fiind stabilită valoarea estimată a proprietății, la suma de 2.813.300 lei, iar pârâtele i-au comunicat faptul că raportul de evaluare urma să fie supus aprobării Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la data de 3.11.2011.
Menționează că, deși a trecut un an și jumătate de la data întocmirii raportului de evaluare, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a emis decizia titlul de despăgubire.
Susțin că întreaga procedură de restituire prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv de S. R. prevăzută de Legea 10/2001 și de Legea 247/2005 are un parcurs anevoios și de foarte lungă durată.
Faptul că prin Legea specială 247/2005 legiuitorul nu a înțeles să stabilească un termen anume pentru finalizarea procedurii administrative de soluționare a cererilor de retrocedare și de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire, nu poate constitui o justificare pentru autoritatea publică pentru tergiversarea și pentru nesoluționarea într-un termen rezonabil.
Reclamanții arată că dosarul de despăgubire nu a fost soluționat, deși au formulat mai multe sesizări pentru a se soluționa în termen util și în condițiile în care Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu s-a mai întrunit din luna mai 2011 și susțin că există un refuz nejustificat de soluționare a cererii de despăgubire.
O asemenea întârziere în soluționarea dosarului arată că nu poate rămâne necenzurată pentru că nicio dispoziție legală nu limitează dreptul celui care se consideră nedreptățit de a se adresa instanței competente, art. 21 alin. 2 din Constituția României interzicând îngrădirea exercitării dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea intereselor legitime.
Nesoluționarea dosarului susține că aduce atingere principiului consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului – al soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, dar și însăși noțiunii de „bun” în sensul articolului 1 al Protocolului nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, întrucât, deși este recunoscut persoanei îndreptățite, bunul nu a fost restituit prin echivalent până în prezent.
Dreptul la soluționarea într-un termen rezonabil reprezintă, susțin reclamanții, o garanție pentru soluționarea echitabilă atât în procedura prealabilă, cât și în contencios, fiind statuat ca atare de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Arată că, în cauză dosarul a fost înregistrat la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor după 5 ani de la recunoașterea dreptului, iar anterior la B., procedura emiterii hotărârii de restituire prin echivalent a bunului expropriat a durat peste 8 ani.
Reclamanții invocă o practică judiciară a Curții Europene a Drepturilor Omului, menționând cauza M. A., hotărârea pilot din 12 octombrie 2010 și cauza Viasu și Katz împotriva României.
Pentru aceste motive, reclamanții au solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe Legea nr. 247/2005, Legea nr. 554/2004.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au depus la dosar înscrisuri.
Pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a depus întâmpinare (fila 37) prin care a invocat excepția prematurității acțiunii cu privire la emiterea titlurilor de plată și a titlurilor de conversie și a solicitat respingerea, în rest, a acțiunii, ca neîntemeiată.
Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității solicitării de stabilire a cuantumului despăgubirilor și în subsidiar a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Analizând actele și lucrările din dosar în raport de susținerile părților și de prevederile legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat obligarea pârâtelor să soluționeze dosarul de despăgubire nr._/FFCC/2011, conform Legii nr. 247/2005, în sensul emiterii deciziei titlul de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în limita sumei de 2.813.300 lei, să se ia act de opțiunea reclamanților de transformare a titlului de despăgubire în titluri de plată în limita sumei de 500.000 lei, să fie obligată A. Națională pentru Restituirea Proprietăților-Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar la efectuarea operațiunilor de plată; să se ia act de opțiunea reclamanților de transformare a acestor titluri de despăgubire în titluri de conversie pentru suma de 2.313.300 lei și obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la emiterea titlului de conversie pentru suma de 2.313.300 lei, și toate acestea sub sancțiunea plății unei penalități de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere după împlinirea termenului de 10 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
În cadrul procedurii administrative reglementate de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 se parcurg mai multe etape în vedere soluționării dosarelor de despăgubire și anume: etapa transmiterii și înregistrării dosarelor, conf. art. 16 alin. 1 și alin. 2, Cap. V, titlul VII din lege; etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării, etapa evaluării și etapa emiterii de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Având în vedere că Dosarul nr._/FFCC a fost înregistrat pe rolul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în anul 2011, iar în soluționarea dosarului au fost parcurse etapele de analizare sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării și etapa evaluării, fiind întocmit raportul de evaluare la 27 iunie 2011, se apreciază că, pentru fiecare dintre aceste etape, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a avut nevoie de un termen de soluționare, apreciat ca fiind rezonabil, de 6 luni pentru prima etapă și de 6 luni pentru cea de-a doua etapă.
În anul 2012, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor trebuia să parcurgă și etapa emiterii deciziei titlul de despăgubire în maxim 6 luni, până la 30 iunie 2012, pentru a încheia astfel procedura în fața comisiei, iar dosarul să fie înaintat pârâtei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Acțiunea reclamanților fiind înregistrată la 7.12.2012 se constată că la data chemării în judecată a pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor exista un refuz de soluționare a dosarului de despăgubire al reclamanților.
OUG nr. 4/13.03.2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” al Legii nr. 247/2005 prin reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente a intrat în vigoare la 15.03.2012 și a suspendat procedura din Legea nr. 247/2005 de emitere titluri de despăgubire începând cu această dată, astfel că de la 1.01.2012 și până la data suspendării etapei de emitere titluri pârâta s-a aflat în întârziere cu soluționarea dosarului nr._/FFCC.
Prin urmare, se constată că acțiunea reclamanților cu privire la obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia titlul de despăgubire este în parte întemeiată, pentru cele reținute anterior și este inadmisibilă pentru obligarea pârâtei să emită titlul în limita unei sume, chiar dacă acea sumă a fost stabilită prin raportul de evaluare dispus în procedura Legii nr. 247/2005.
Pârâta a invocat excepția inadmisibilității în temeiul titlului VII din Legea nr. 247/2005 care îi conferă dreptul de analizare și de stabilire a cuantumului final al despăgubirilor ce se vor acorda, inclusiv dreptul de a trimite dosarul spre reevaluare, iar cu privire la aceste aspecte Comisia nu s-a pronunțat încă.
Se constată că excepția este întemeiată, solicitarea de emitere a deciziei titlul de despăgubire pentru un anumit cuantum propus dar care nu a fost analizat și stabilit de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor urmând să fie respinsă ca inadmisibilă.
De asemenea, având în vedere că OUG nr. 4/2012 și ulterior Legea nr. 117/2012 de aprobare a acestei ordonanțe au suspendat procedura de emitere a titlurilor de plată până la 15.05.2013, Curtea va obliga pârâta CCSD să emită acest titlu la încetarea suspendării dispuse de lege.
Cu privire la celelalte capete de cerere se apreciază că acțiunea este neîntemeiată și urmează a fi respinsă ca atare pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat excepția prematurității acțiunii cu privire la emiterea titlurilor de plată și a titlurilor de conversie deoarece reclamanții nu au obținut titlul de despăgubire.
Această excepție nu poate fi apreciată ca întemeiată, având în vedere că în contencios administrativ se analizează refuzul de soluționare a cererii, în speță a dosarului de despăgubiri, iar în cauză A. Națională pentru Restituirea Proprietăților nu a fost învestită cu dosarul de despăgubiri pentru emitere titluri.
Acțiunea putea fi apreciată ca prematură dacă reclamanții ar fi avut înregistrată o cerere de opțiune cu privire la emiterea titlului de despăgubire iar pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților ar fi fost în termenul rezonabil de soluționare.
După ce se va emite titlul de despăgubire, reclamanții au obligația să depună cererea de opțiune cu privire la titlurile de plată și titlurile de conversie având în vedere că procedura în fața Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor se finalizează în urma emiterii titlului de despăgubire și începe procedura în fața altei autorități publice A. Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Ca atare, solicitările reclamanților de a se lua act de opțiunea de transformare a titlului de despăgubire în titluri de plată în limita unei sume, de obligare a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților să plătească suma din titlul de plată; să se ia act de opțiunea reclamanților de transformare a acestor titluri de despăgubire în titluri de conversie pentru o anumită sumă și obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la emiterea titlului de conversie vor fi respinse ca neîntemeiate întrucât nu se raportează la un refuz existent de soluționare a dosarului de despăgubiri.
De asemenea, va fi respinsă ca neîntemeiată solicitarea de stabilire a obligațiilor sub sancțiunea unei penalități de întârziere de 100 lei pe zi de întârziere după împlinirea termenului de 10 zile de la rămânerea irevocabilă în raport de suspendarea procedurii administrative dispuse de Legea nr. 117/2012, obligațiile urmând a fi stabilite în conformitate cu prevederile acestui act normativ.
Pentru aceste considerente, în baza art. 137 C.p.civ., Curtea va admite excepția inadmisibilității invocată de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor cu privire la acordarea de despăgubiri în cuantumul propus prin raportul de evaluare și, în consecință, respinge acest capăt de cerere ca inadmisibil, va respinge excepția prematurității invocată de A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, ca neîntemeiată și va admite, în parte, acțiunea și va obliga pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia titlul de despăgubire la data încetării suspendării dispusă de Legea nr. 117/2012, și va respinge, în rest, acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității invocată de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor cu privire la acordarea de despăgubiri în cuantumul propus prin raportul de evaluare și, în consecință, respinge acest capăt de cerere ca inadmisibil.
Respinge excepția prescripției invocată de A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, ca neîntemeiată.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții I. V. și T. P. ambii cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la cab.av. S. N. în Pitești, .-7, jud. Argeș, în contradictoriu cu pârâții S. R. PRIN COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR și A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR ambii cu sediul în București, sect. 1, Calea Floreasca nr. 202.
Obligă pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia titlul de despăgubire la data încetării suspendării dispusă de Legea nr. 117/2012.
Respinge în rest acțiunea ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, 13.02.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. V. C. C. O.
Red.jud.C.C.V.
Tehnored.C.O./5ex./12.03.2013
| ← Alte cereri. Decizia nr. 2630/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 2016/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
