Anulare act administrativ. Hotărâre din 18-02-2013, Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2013

Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-02-2013 în dosarul nr. 7745/2/2012

DOSAR NR._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

I N C H E I E R E

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 28.01.2013

CURTEA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: D. M. B.

GREFIER:G. D.

Pe rol se află soluționarea cererii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta HEWLET P. EUROPE FINANCE LTD, în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, având ca obiect „anulare act administrativ”.

La apelul nominal făcut in ședința publică, în ordinea listei, se prezintă pentru reclamantă, avocat Dub B. – D., lipsind reprezentantul pârâtelor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat următoarele:

- procedura de citare este legal îndeplinită;

- la data de 08.01.2013, prin Serviciul Registratură, pârâta DGFPMB a depus documentația solicitată, după care:

Curtea comunică apărătorului reclamantei un duplicat al documentației înaintate pentru acest termen, acesta învederând faptul că nu are cereri de formulat la acest moment, apreciind că se impune discutarea, cu prioritate, a excepțiilor invocate.

Curtea acordă cuvântul asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ANAF și inadmisibilității acțiunii.

Având cuvântul, apărătorul reclamantei, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ANAF, solicită respingerea acesteia, cu mențiunea că în ceea ce privește capătul 5 din cerere, competența administrativă de soluționare a contestației formulate de către reclamantă îi revine acestei pârâte. Contestația a fost formulată urmare a refuzului nejustificat al pârâtei DGFPM de acordare a dobânzilor, iar față de prevederile art. 209 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, astfel cum a învederat mai sus, competența de soluționare a contestației reclamantei îi revine pârâtei ANAF. În subsidiar, în situația în care instanța va aprecia că este competentă o altă instituție în soluționarea contestației reclamantei, în temeiul art. 16 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, solicită introducerea în cauză a acesteia.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității, având în vedere practica neunitară a instanțelor, arată că o lasă la aprecierea instanței, cu mențiunea că au formulat contestația în fața instanței pentru a evita o eventual prescripție a dreptului de a sesiza instanța.

Curtea declară închise dezbaterile asupra excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ANAF și inadmisibilității și reține cauza spre soluționarea acestora.

CURTEA,

Având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 260 alin. 1 din COdul de procedură civilă, va amâna pronunțarea pentru data de 04.02.2013, motiv pentru care

DISPUNE:

Amână pronunțarea pentru data de 04.02.2013.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28.01.2013.

PREȘEDINTE GREFIER

D. M. Bulanca G. D.

DOSAR NR._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

I N C H E I E R E

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 04.02.2013

CURTEA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: D. M. B.

GREFIER:G. D.

Pe rol se află pronunțarea asupra excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ANAF și inadmisibilității, în cadrul cererii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta HEWLET P. EUROPE FINANCE LTD, în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, având ca obiect „anulare act administrativ”.

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 28.01.2013, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din sentința ce se va pronunța, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 04.02.2013, când a dispus următoarele:

CURTEA:

Îna ceeași componență și pentru aceleași motive, va amâna pronunțarea pentru data de 11.02.2013, motiv pentru care

DISPUNE:

Amână pronunțarea pentru data de 11.02.2013.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 04.02.2013.

PREȘEDINTE, GREFIER,

D. M. B. G. D.

DOSAR NR._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

I N C H E I E R E

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 11.02.2013

CURTEA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: D. M. B.

GREFIER:G. D.

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 28.01.2013, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din sentința ce se va pronunța, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea pentru data de 04.02.2013 și respectiv, 11.02.2013, când a dispus următoarele:

CURTEA:

Îna ceeași componență și pentru aceleași motive, va amâna pronunțarea pentru data de 18.02.2013, motiv pentru care

DISPUNE:

Amână pronunțarea pentru data de 18.02.2013.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11.02.2013.

PREȘEDINTE, GREFIER,

D. M. B. G. D.

DOSAR NR._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ NR. 731

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 18.02.2013

CURTEA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: D. M. B.

GREFIER: G. D.

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 28.01.2013, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din sentința ce se va pronunța, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea pentru data de 04.02.2013, 11.02.2013 și respectiv, 18.02.2013 când a hotărât următoarele:

CURTEA,

Deliberând asupra acțiunii în contencios administrativ de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal la data de 16.10.2012, sub nr. _ , reclamanta HEWLET P. EUROPE FINANCE LTD a solicitat instanței de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate dreptul societății la dobânzi pentru rambursarea cu întârziere a TVA de către DGFPMB; caracterul nejustificat și nelegal al refuzului DGFPMB de achitare a dobânzii aferente rambursării TVA cu întârziere și obligarea DGFPMB la repararea prejudiciului cauzat, respectiv obligarea acesteia la achitarea dobânzii în cuantum de 6.579.985,17 lei, aferent rambursării cu întârziere a TVA, iar în subsidiar, obligarea pârâtei DGFPMB la soluționarea cererii de restituire conform dispozițiilor legale, iar dacă acest ultim capăt de cerere va fi respins obligarea pârâtei ANAF la soluționarea contestației administrative conform dispozițiilor legale.

În motivare, reclamanta a arătat că, în fapt, în perioada decembrie 2007 – ianuarie 2011, societatea a solicitat rambursarea TVA în sumă de 14.055.081 lei, prin depunerea deconturilor cu sume negative de TVA și opțiune de rambursare.

În ceea ce privește deconturile de TVA cu opțiune de rambursare aferente perioadei decembrie 2007 – iulie 2009, reclamanta arată că DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI a soluționat deconturile cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare depuse pentru perioada decembrie 2007 – iulie 2009 prin inspecția fiscală desfășurată în perioada 14 august 2009 – 26 februarie 2010. În data de 13 octombrie 2009, inspecția fiscală a fost suspendată, societatea fiind înștiințată prin adresa nr._ din 13 octombrie 2009, iar motivul invocat fiind solicitarea unei opinii din partea departamentului de legislație TVA din cadrul Ministerului Finanțelor Publice cu privire la tratamentul de TVA aplicat tranzacțiilor efectuate de către societate în România. Inspecția fiscală a fost reluată la data de 21.01.2010, iar la finalizarea acesteia a fost întocmit Raportul de inspecție fiscală nr. 2616/15.02.2010, suma aprobată spre rambursare fiind în cuantum de 12.768.219 lei, rambursarea fiind realizată la dasta de 16.04.2010.

În ceea ce privește deconturile de TVA cu opțiune de rambursare aferente perioadei ianuarie 2010 – ianuarie 2011, reclamanta arată că DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI a soluționat deocnturile cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare pentru perioada ianuarie 2010 – ianuarie 2011 prin inspecția fiscală desfășurată între 28 martie 2011 și 20 mai 2011, la solicitarea societății aceasta fiind suspendată în intervalul 06 – 12 aprilie 2011. La finalizarea inspecției, a fost întocmit Raportul de inspecție fiscală nr. FB56/20.05.2011, suma aprobată spre rambursare fiind în cuantum de 1.265.949 lei, societatea încasând suma în două tranșe: suma de 1.237.521 lei la data de 14.06.2011 și suma de 28.428 lei la data de 29.06.2011.

Referitor la întârzieriel survenite în rambursarea TVA către societate, conform tabelului anexat, reclamanta susține că, față de datele de înregistrare a deconturilor cu opțiune de rambursare și datele la care au fost rambursate sumele solicitate și aprobate la rambursare, precum și luând în considerare termenul de 45 de zile privind soluționarea cererilor de rambursare, DGFPMB s-a găsit în întârziere față de obligația sa legală de rambursare.

Față de întârzierea cu care s-a efectuat rambursarea TVA, reclamanta a apreciat că este îndreptățită să primească dobânzi pentru perioada cuprinsă între data expirării termenului legal de 45 de zile și data la care suma a fost efectiv rambursată.

Astfel, pentru recunoașterea și respectarea dreptului său, s-a adresat către DGFPMB prin Cererea de solicitare de dobânzi înregistrată sub nr._/16.12.2011 (atașată ca Anexa 6), prin care supus autorității fiscale spre analiză situația întârzierilor la rambursarea TVA, solicitând acordarea dobânzilor care i se cuvin pentru lipsa de folosință a sumelor aprobate la rambursare.

Răspunsul DGFPMB a fost însă negativ, prin adresa nr._/17.02.2012 (atașată ca Anexa 7), societatea fiind informată că „nu sunt motive pentru care organul fiscal datorează dobânzi de întârziere privind rambursarea de TVA".

Față de poziția DGFPMB, reclamanta a apreciat că refuzul acesteia este un refuz administrativ nejustificat de soluționare a cererii sale, refuz care încălca unul din drepturile consacrate de legislația fiscală în favoarea contribuabililor înscriși ca plătitori de TVA - respectiv, dreptul la dobânzi pentru rambursarea cu întârziere a sumelor negative de TVA, confirmate în urma inspecției fiscale.

Pentru a obține recunoașterea dreptului său, reclamanta a formulat contestație administrativă, conform art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală. În acest sens, a înregistrat contestația la DGFPMB (conform art. 206 alin. 3 din Codul de procedură fiscală) sub nr._/23.03.2012 (atașată ca Anexa 8), urmând ca aceasta să fie soluționată de către Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul ANAF, conform art. 209 din Codul de procedură fiscală.

Conform dispozițiilor art. 70 din Codul de procedură fiscală, ANAF avea la dispoziție un termen de 45 de zile pentru soluționarea contestației, însă nici până la data promovării prezentei acțiuni (la mai bine de 190 zile de la data depunerii) nu s-a emis decizia de soluționare a contestației.

În ceea ce privește temeiurile legale pentru cererea de acordare a dobânzilor, conform art. 70 alin. l din Codul de procedură fiscală menționează ca cererile depuse de contribuabil se soluționează de organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare. Punctul 6 din Capitolul I al Procedurii de soluționare a deconturilor cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare, aprobată prin Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 263/2010 (similar cu Punctul 6 din Secțiunea B de la Capitolul I din Metodologia de soluționare a deconturilor cu opțiune de rambursare aprobată prin Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 967/2005) precizează că solicitările de rambursare se soluționează în termenul prevăzut la art. 70 din Codul de procedură fiscală.

In baza art. 124 alin. l din Codul de procedură fiscală, pentru sumele de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut pentru soluționarea cererilor contribuabililor, așa cum este prevăzut de art.70 din Codul de procedură fiscală.

Conform pct. 119.1 din Normele metodologice de aplicare ale Codului de procedură fiscală, dobânda se calculează pentru fiecare zi, începând cu ziua imediat următoare expirării termenului prevăzut la art. 70 din Codul de procedură fiscală până inclusiv la data stingerii obligației de plată prin compensare, restituire sau rambursare.

De asemenea, pct.2 al Capitolului II din Procedura de restituire și rambursare a sumelor de la buget precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal aprobată prin Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1899/2004, menționează că dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului de soluționare a cererii de restituire sau rambursare, până în ziua înregistrării operațiunii de restituire ori rambursare în conturile bugetare corespunzătoare.

Conform textelor de lege anterior menționate, legiuitorul a consacrat explicit dreptul contribuabilului la despăgubiri pentru obținerea cu întârziere a rambursării TVA și a stabilit că întârzierea rambursării TVA survine ori de câte ori nu este respectat termenul de 45 de zile de la data depunerii decontului cu sume negative de TVA și cu opțiunea de rambursare.

Având în vedere datele de depunere de către Societate a deconturilor cu opțiunea de rambursare și datele la care s-au efectuat cele două rambursări de către autoritatea fiscală în privința sumelor aprobate la rambursare (date înfățișate în Tabelul 3 de mai sus), rezultă că DGFPMB s-a găsit în întârziere și, pe cale de consecință, este obligată la plata dobânzii ca despăgubire pentru lipsa de folosință a sumelor aprobate la rambursare către societate.

În ceea ce privește răspunsul comunicat societății de către DGFPMB, reclamanta susține că motivele invocate de DGFPMB nici măcar nu acoperă integral perioada pentru care s-a întârziat rambursarea TVA.

Astfel, după cum se observa, DGFPMB justifică întârzierea în rambursarea TVA prin suspendarea inspecției fiscale și prin efectele instrucțiunii nr. 802.520/03.07.2009 de stabilire a Selecției Naționale privind rambursările de TVA. Dar perioada de suspendare a primei inspecții fiscale a survenit între 13 octombrie 2009 și 20 ianuarie 2010, în timp ce (a) deconturile supuse verificării au fost depuse de Societate în perioada decembrie 2007 - iulie 2009, (b) inspecția fiscală s-a derulat în perioada 14 august 2009 - 15 februarie 2010, și (c) suma aprobată spre rambursare ca urmare a inspecției fiscale finalizate la 15 februarie 2010 a fost achitată abia la 16 aprilie 2010.

Prin urmare, în opinia reclamantei, invocarea suspendării primei inspecții fiscale nu oferă o justificare pentru (a) demararea inspecției fiscale la aproape doi ani de la data primului decont cu sumă negativă și opțiunea de rambursare, pentru (b) suspendarea inspecției fiscale abia după expirarea termenului pentru finalizarea acesteia și nici pentru (c) perioada de 2 luni dintre data soluționării deconturilor noastre prin inspecție fiscală cu concluzii favorabile și data rambursării efective a TVA.

In privința celei de-a doua inspecții fiscale, aceasta a fost suspendată la cererea Societății, motiv pentru care intervalul 06 aprilie 2011 - 12 aprilie 2011 nu a fost inclus în calcul dobânzilor.

Dar odată cu depășirea perioadei de 7 zile, perioadă neimputate autorității fiscale, DGFPMB nu poate justifica de ce rambursarea TVA s-a efectuat abia la data de 14 iunie 2011, deși deconturile societății au fost depuse începând cu ianuarie 2010. Pe de altă parte, invocarea Selecție Naționale din mai 2011, nu explică de ce s-a întârziat restituirea sumelor pentru deconturile din cea de-a doua perioadă, începută în ianuarie 2010, față de care obligația de rambursare a devenit scadentă și trebuia îndeplinită în cursul lunii martie 2010 și nu în iunie 2011. cum s-a întâmplat în realitate.

In contextul celor de mai sus, reclamanta apreciază că motivele avansate de DGFPMB ca justificare pentru întârzierea în rambursarea TVA acoperă doar parțial perioadele de întârziere. Ca atare, și în ipoteza în care motivele ar fi întemeiate din punct de vedere legal (ceea ce se va dovedi mai jos că nu este adevărat), considerăm că răspunsul DGFPMB reprezintă o recunoaștere implicită a faptului că întârzierile au fost nejustificate raportat la restul perioadelor care nu intră sub incidența motivelor de amânare arătate.

Mai susține reclamanta că suspendarea primei inspecții fiscale nu a atras prelungirea termenului de 45 de zile pentru soluționarea deconturilor Societății pentru că nu a fost motivată de obținerea unor informații suplimentare relevante.

Astfel, raportat la efectele art. 70 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, învederăm instanței că prelungirea termenului de 45 de zile pentru soluționarea decontului de TVA nu survine automat, ci numai în condițiile în care sunt necesare informații suplimentare relevante pentru soluționarea acestuia.

Sub acest aspect, se observă faptul că DGFPMB a suspendat inspecția fiscală pentru soluționarea deconturilor din perioada decembrie 2007 - iulie 2009 invocând solicitarea unui punct de vedere de la Direcția de legislație în domeniul TVA din cadrul MFP privind tratamentul fiscal al operațiunilor desfășurate de Societate în România, așa cum reiese din adresa nr._/17.02.2012 și din adresa_/13.10.2009.

Selecția Națională reprezintă lista întocmită de către ANAF cu privire la deconturile cu suma negativă de TVA pentru care urmează a se realiza rambursarea sau compensarea. Altfel spus, prin Selecția Națională, ANAF instructează instituțiile abilitate să își stingă obligațiile față de contribuabili.

Dar, întocmirea Selecției Naționale nu are niciun impact asupra drepturilor contribuabililor, în sensul că ea însăși nu are vreun efect generator, recognitiv, suspensiv sau extinctiv în privința drepturilor subiecților de drept fiscal. Obligațiile organelor fiscale se nasc în virtutea Codului fiscal, a Codului de procedură fiscală si a legislației subsidiare, nicidecum în virtutea includerii creanțelor contribuabilului în Selecția Națională.

Acest aspect reiese cu claritate și dacă ținem cont de faptul că Instrucțiunile nr. 802.520/03.07.2009 privind rambursarea lunară a TVA nu sunt publicate în Monitorul Oficial pentru opozabilitate erga omnes. Efectele instrucțiunilor respective se răsfrâng doar asupra funcționarilor din cadrul structurilor ANAF, care sunt obligați să le respecte în virtutea raporturilor de serviciu. Ca atare. Instrucțiunile nr. 802.520/03.07.2009 și Selecțiile Naționale întocmite lunar în baza acestora nu își produc efectele asupra contribuabilului.

Din această perspectivă, esențial este faptul că neincluderea creanței noastre în Selecția Națională nu a împiedicat acumularea dobânzilor pentru neîndeplinirea obligației de plată aferentă respectivei creanțe. In cazul nostru particular, Societatea a dobândit dreptul de a primi rambursarea TVA la expirarea termenului de 45 de zile de la depunerea fiecărui decont cu suma negativă și opțiune de rambursare, iar dreptul accesoriu la dobânzi pentru întârzierea rambursării s-a născut tot la momentul respectiv, indiferent la ce dată a fost inclus principalul în Selecția Națională.

În speța concretă a subscrisei, sunt întrunite toate condițiile pentru nașterea dreptului nostru la dobânzi. Astfel, deconturile cu sume negative de TVA și opțiune de rambursare au fost confirmate pe baza inspecțiilor fiscale derulate de DGFPMB, iar TVA a fost rambursat cu mare întârziere față de termenul legal (în cazul celor mai vechi deconturi, întârzierea a fost chiar și de doi ani).

În opinia reclamantei, motivele invocate de pârâtă în justificarea modului de rambursare a TVA nu o pot exonera de culpă, întrucât obținerea unor puncte de vedere de la Ministrul Finanțelor Publice nu se încadrează în categoria informațiilor suplimentare relevante pentru obținerea cărora se poate suspenda inspecția fiscală, iar neincluderea sumelor datorate nouă în Selecția Națională nu împiedică scadența creanțelor contribuabilului și, pe cale de consecință, nici acumularea dobânzilor.

În plan european, Curtea Europeană de Justiție s-a pronunțat în cazul C-107/10 "Enel Maritsa Iztok 3 AD" în privința acordării de dobânzi pentru rambursarea întârziată a sumelor de TVA. Curtea a precizat că autoritățile fiscale au dreptul să prelungească perioada de rambursare a TVA pentru a efectua o inspecție fiscală. Cu toate acestea, având în vedere principiul neutralității fiscale, persoana impozabilă are dreptul să solicite dobânzi de întârziere pe durata acestor amânări. Prin urmare, dobânda este datorată după momentul în care perioada normală de rambursare a TVA a expirat (respectiv 45 de zile conform legislației interne în vigoare), indiferent de amânările ulterioare ale autorităților fiscale.

Astfel, decizia Curții (atașată ca Anexa 10) confirmă faptul că persoanele impozabile au dreptul să solicite dobânzi de întârziere începând de la data la care perioada legală de rambursare a TVA a expirat și până la data la care are loc rambursarea efectivă, chiar și în situația în care autoritățile fiscale au considerat necesară amânarea rambursărilor pentru efectuarea inspecțiilor fiscale. Cu alte cuvinte, indiferent ce demersuri consideră autoritatea fiscală necesar a fi derulate - inspecții, controale încrucișate etc. - acestea trebuie efectuate în termenul legal de soluționare a cererilor contribuabilului, iar orice depășire a acestuia se consideră a se datora culpei exclusive a autorității fiscale care ar fi trebuit să gestioneze cazul astfel încât să se încadreze în respectivul termen legal. Prin urmare, sunt datorate dobânzi pentru întreaga perioadă de întârziere ulterioară expirării termenului legal de 45 de zile și până la rambursarea efectivă a TVA, indiferent dacă această perioadă de întârziere cuprinde intervale de timp anterioare, din timpul sau ulterioare efectuării inspecției fiscale.

În conformitate cu articolul 148 din Constituția României, „ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu și au prioritate față de dispozițiile din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare". Articolul 4 din Protocolul privind condițiile și aranjamentele referitoare la admiterea Republicii Bulgaria și a României în Uniunea Europeană precizează că "dispozițiile acquis-ului [...] sunt obligatorii și se aplică în [...] România de la data aderării"". Jurisprudența Curții Europene de Justiție face parte din acquis-ul comunitar.

În ceea ce privește cuantumul dobânzilor datorate societății, reclamanta arată că dobânda datorată contribuabililor este stabilită în baza art. 124 din Codul de procedură fiscală la nivelul majorării de întârziere prevăzute de art. 120 alin. 7 din Codul de procedură fiscală, respectiv:

-0,1 % pe zi de întârziere în perioada 01.01._10;

-0,05% pe zi de întârziere în perioada 01.07._10; și

-0,04% pe zi de întârziere din 01.10.2010 până în prezent.

Data de la care dobânzile au început să curgă este data imediat următoare expirării termenului prevăzut pentru soluționarea deconturilor cu sume negative de TVA și opțiune de rambursare, iar data la care acestea au încetat să mai curgă este data în care Societatea a încasat sumele rambursate.

Raportat la data nașterii dreptului la dobânzi și data plății principalului, situația numărului de zile pentru care se calculează dobânzile aferente fiecărui decont în parte este prezentată în Tabelul 3.

Conform Capitolului II, pct.3 din Ordinul nr. 1899/2004, dobânda se calculează de organul fiscal competent asupra sumei care a fost aprobată spre a fi restituită, care se înmulțește cu numărul de zile de întârziere și nivelul dobânzii.

Astfel, prin aplicarea dispozițiilor legale, dobânda datorată Societății pentru întârzierea în soluționarea cererilor de rambursare este în cuantum de 6.579.985,17 lei, cu mențiunea că nu a solicitat dobânzi pentru perioada în care subscrisa a cerut suspendarea inspecției fiscale, respectiv pe perioada 06 -12 aprilie 2011, întrucât această perioadă de întârziere în soluționarea cererilor de rambursare se datorează societății.

Legea nr. 554/2004 consacră un contencios administrativ de plină jurisdicție, în care autoritatea judecătorească este abilitată să verifice și să cenzureze sub toate aspectele activitatea autorității administrative, putând să anuleze orice acte ale acesteia din urmă sau obligând-o la anumite prestații când constată că a fost încălcată legea și au fost prejudiciate drepturi și interese legitime ale subiectelor de drept.

In acest context, reclamanta susține că instanța investită prin prezenta cerere are căderea să verifice fondul raportului fiscal dintre subscrisa și autoritatea fiscală, urmând să constate dreptul Societății la dobânzi pentru rambursarea cu întârziere a TVA, respectiv caracterul nejustificat al refuzului de a ne fi soluționată favorabil Cererea de dobânzi. De asemenea, instanța de judecată este competentă să dispună repararea prejudiciului creat, reparație care trebuie să îmbrace forma plății sumei reprezentând dobânzi pentru lipsa folosinței banilor pe perioada dintre data la care trebuia soluționată favorabil cererea de restituire și data plății efective.

Primele trei capete de cerere sunt admisibile chiar dacă nu am fi promovat contestație administrativă împotriva Adresei de respingere.

Astfel, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 consacră obligativitatea plângerii prealabile (având corespondent în materie fiscală în contestația administrativă tratată la Titlul IX din Codul de procedură fiscală) doar în cazul acțiunilor îndreptate împotriva actelor administrative, dar conform tezei a doua din articolul respectiv, acțiunea poate fi îndreptată direct la instanță dacă justițiabilul se confruntă cu neemiterea unui act sau cu refuzul nejustificat al autorității fiscale de a-i soluționa o cerere. Codul de procedură fiscală restrânge în materie fiscală sfera situațiilor în care se poate apela direct la instanța de judecată, sens în care art. 205 din Codul de procedură fiscală impune parcurgerea etapei prealabile și în cazul neemiterii unui act administrativ. Or, în speța de față, se contestă refuzul nejustificat din partea autorității fiscale de acordare a dobânzilor (conform Deciziei de respingere), astfel încât nu este incidentă situația pentru care promovarea contestației administrative este opțională și nu obligatorie.

În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile legale anterior menționate.

În dovedire, reclamanta a atașat cererii o . înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru de 8 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei.

Pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității, iar pe fond a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.

În motivarea poziției sale procesuale, pârâta a arătat următoarele:

Referitor la excepția inadmisibilității, prin cererea sa de chemare in judecata, reclamanta solicita practic instanței sa-i recunoască dreptul la dobânda in suma totala de 6.579.985,17 lei reprezentând dobânda aferenta rambursării cu întârziere a TVA.

In aceste condiții, raportul juridic dintre părțile din prezenta cauza este, fără putința de tăgada, unul de drept administrativ fiscal, întrucât acordarea dobânzilor pentru sumele rambursate de la bugetul de stat este reglementata de dispozițiile art.124 C. proc. fiscală, potrivit cărora, acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.

Soluționarea cererilor de acordare a dobânzilor se face de către organul fiscal competent, in conformitate cu O.M.F.P. nr.1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal.

Prin urmare, pârâta apreciază că in speța sunt pe deplin aplicabile prevederile speciale in materie fiscala, respectiv dispozițiile imperative ale O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare, care la art. 205 prevede:

„ (1 ) împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. [...]

(2) Este îndreptățit la contestație numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.”

De asemenea, art. 209 alin.(3) din același act normativ, prevede: „Contestațiile formulate de cei care se consideră lezați de refuzul nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal se soluționează de către organul ierarhic superior organului fiscal competent să emită acel act”.

Având in vedere dispozițiile legale citate anterior, rezulta ca acțiunea care formează obiectul prezentei cauze apare ca inadmisibila atâta vreme cat reclamanta nu a epuizat procedura administrativa prealabila, întrucât singurul act administrativ care poate fi atacat la instanța de contencios administrativ, conform prevederilor art. 218 alin.(2) din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare, este decizia data in soluționarea contestației.

Astfel, in situația in care s-ar admite o soluție contrara celor arătate mai sus, s-ar lipsi de aplicabilitate dispozițiile speciale, imperative, ale O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare.

După epuizarea procedurii administrative prealabile, prin emiterea deciziei date in soluționarea contestației, reclamanta se poate adresa instanței de contencios administrativ si fiscal.

In aceste condiții, formularea unei cererii de acordare dobânzi pentru rambursarea TVA cu depășirea termenului legal, direct la instanța de judecata este inadmisibila întrucât legea speciala, respectiv OG nr. 92/2003 si OMFP nr.1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire si de rambursare a sumelor de la buget, precum si de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, stabilește o procedura derogatorie de la normele de drept comun pentru acordarea de dobânzi de la bugetul de stat.

Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că pentru soluționarea deconturilor societății cu sume negative și opțiune de rambursare pentru perioada decembrie 2007-iulie 2009, organele fiscale au întocmit Raportul de inspecție fiscală nr._/15.02.2010, iar inspecția fiscală s-a desfășurat în perioada 14.08._09; 21.01._10.

În perioada 13.10._10 inspecția fiscală a fost suspendată, în conformitate cu prevederile art. 2 lit. a) și g) din Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 708/2006, în vederea obținerii informațiilor suplimentare relevante de la autorități: solicitări de control încrucișat la furnizorii contribuabilului și solicitarea unui punct de vedere de la Direcția de legislație în domeniul TVA din cadrul MFP, privind tratamentul fiscal al operațiunilor desfășurate de contribuabil în România.

Societatea a fost înștiințată cu adresa nr._/21.01.2010, pentru reluarea inspecției fiscale, iar pentru soluționarea deconturilor de TVA aferente perioadei decembrie 2007-iulie 2009 a fost încheiat Raportul de inspecție fiscală nr._/15.02.2010, care a fost valorificat în vederea restituirii.

În luna martie contribuabilul H. Packard Europe Finance LTD a fost inclus în planul de control în vederea soluționării deconturilor de TVA aferente perioadei august 2009-ianurie 2011.

Inspecția fiscală s-a desfășurat în perioada 28.03._11 și 12.04._11.

În perioada 06.04._11 inspecția fiscală a fost suspendată ca urmare a cererii depuse de contribuabilul H. Packard Europe Finance LTD, înregistrată la DGFP-MB sub nr._/06.04.2011, respectându-se prevederile art. 2 lit. a) și g) din Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 708/2006.

Prin adresa nr._ contribuabilul a fost înștiințat pentru reluarea inspecției fiscale începând cu data de 12.04.2011.

Pentru soluționarea deconturilor de TVA aferente perioadei ianuarie 2010-ianuarie 2011 a fost încheiat Raportul de inspecție fiscală nr. FB56/20.05.2011, care a fost valorificat în vederea restituirii.

Urmare acestor aspecte, este evident că reclamanta H. Packard Europe Finance LTD a calculat, în mod greșit, dobânzi cu întârziere și pentru perioadele 13.10._10 și 06-12.04.2011, întrucât inspecția fiscală a fost suspendată conform comunicărilor nr._/13.10.2009 și nr._/06.04.2011.

În conformitate cu dispozițiile art. 70 alin. 2 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, termenul de soluționare a cererilor marilor contribuabili se prelungește în situațiile în care, pentru soluționarea cererii, sunt necesare informații suplimentare relevante pentru luarea deciziei, termenul de 45 de zile prevăzut pentru soluționarea cererilor de restituire se prelungește cu perioada cuprinsă între data la care s-a comunicat contribuabilului și data înregistrării primirii acestor informații la organul fiscal competent.

În ceea ce privește termenul prevăzut de art. 70 alin. 1 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală solicită a se constata că acesta este un termen de recomandare pentru soluționarea cererilor depuse de contribuabili și nu unul de decădere, în acest sens pronunțându-se și ÎCCJ prin decizia nr. 182/2008 în dosarul nr._ .

Totodată, solicită a se observa că reclamanta H. Packard Europe Finance LTD a calculat, în mod greșit, dobânzi și de la data încheierii Raportului de inspecție Fiscală nr. FB 56/20.05.2011 până la data restituirii sumelor aprobate la rambursare conform Selecției Naționale. În acest sens, Selecția Națională se transmite lunar, conform Instrucțiunilor nr. 802.520/03.07.2009 privind rambursarea lunară a TVA, cu modificările și completările ulterioare.

Pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, solicitând respingerea cererii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală, în esență, în esență, întrucât Decizia de rambursare nu a fost emisa de ANAF, ci de către Direcția G. a Finanțelor Publice Municipiul București.

In contenciosul administrativ, litigiile se nasc intre persoana vătămata si autoritatea publica emitenta a actului administrativ pretins vătămător, iar cum Agenția Naționala de Administrare Fiscala nu a emis nici actul administrativ atacat si nici nu are competenta sa soluționeze contestația împotriva acestuia, rezulta ca aceasta nu este parte in raportul juridic dedus judecații.

De altfel, soluțiile pe care le poate da instanța de contencios administrativ se pronunța tot in contradictoriu cu autoritățile publice emitente ale actelor administrative atacate.

Nici in ipoteza in care reclamantul a înțeles sa cheme in judecata si ANAF ca organ ierarhic superior al DGFP-MB, instituția nu are calitate procesuala pasiva in cauza, având in vedere ca aceasta poate sta in judecata ca parata, in conformitate cu dispozițiile art.2 din HG 109/2009 privind organizarea si funcționarea ANAF.

Potrivit textului invocat:

"In Subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală funcționează Garda Financiară, Autoritatea Națională a Vămilor, direcțiile generale ale finanțelor publice județene și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, ca instituții publice cu personalitate juridică."

În temeiul art. 13 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, Curtea a solicitat DGFPMB să înainteze documentația care a stat la baza actului atacat, aceasta fiind depusă la dosarul cauzei.

În cauză a fost administrată, tuturor părților, proba cu înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și de temeiurile de drept incidente în cauză, cu prioritate asupra excepției inadmisibilității în privința capetelor 1-4 de cerere, formulate de reclamantă în contradictoriu cu D.G.F.P.M.B, și asupra excepției lipsei calității procesuale a ANAF, Curtea reține următoarele:

În ceea ce privește excepția inadmisibilității capetelor 1-4 de cerere, Curtea subliniază că dispozițiile Codului de procedură fiscală au un caracter special, dispozițiile Legii nr. 554/2004 fiind aplicabile doar în măsura în care nu contravin acestora.

Deși nu poate fi calificată drept procedură jurisdicțională, neîndeplinind cerința independenței organului de soluționare, procedura contestației administrative fiscale se desfășoară în condiții similare sub aspectul garanțiilor procedurale (contradictorialitate, respectarea dreptului la apărare, rol activ al organului ce soluționează contestația, aplicarea principiului „non reformatio in pejus”), existând posibilitatea suspendării procedurii, pentru motive determinate.

Deci contestația administrativă în materie fiscală nu reprezintă doar o cerere de revocare a actului administrativ în analiza căreia organul emitent sau cel ierarhic superior verifică legalitatea actului administrativ în termenul general, de 30 de zile, fără a urma o procedură bazată pe respectarea principiilor procesuale sus menționate, ci în soluționarea contestației fiscale prealabile se emite un act administrativ, cenzurabil în justiție: decizia de soluționare a contestației.

Odată cu atacarea acesteia, se poate pune în discuție legalitatea actului administrativ fiscal, în sensul art. 205 alin. 1 teza a doua (Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii).

Soluționarea cererilor de acordare a dobânzilor se face de către organul fiscal competent, în conformitate cu O.M.F.P. nr.1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal.

Potrivit art. 205 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare:

„(1) Împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. [...]

(2) Este îndreptățit la contestație numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.”

Astfel, problema care necesită analiza instanței este dacă este admisibilă o acțiune în contencios administrativ împotriva unui act administrativ-fiscal primar, în condițiile în care nu se contestă actul administrativ de soluționare a căii administrative de atac, prin care organul administrativ a analizat „motivele de fapt și de drept care au stat la baza emiterii actului administrativ fiscal” (art. 213 alin. 1 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală).

Deși este necontestat că reclamantul a respectat dispozițiile legale privind contestația administrativă prealabilă (care are un caracter obligatoriu), în speță sunt aplicabile dispozițiile speciale reglementate de Codul de procedura fiscală, și nu dispozițiile de drept comun, care reglementează în mod expres categoria actelor administrative ce pot fi supuse jurisdicției instanțelor de contencios administrativ.

Astfel, conform dispozițiilor art. 218 din OG nr. 92/2003 în forma în vigoare la momentul emiterii deciziei de suspendare și promovării acțiunii, „Comunicarea deciziei și calea de atac” – „(1) Decizia privind soluționarea contestației se comunică contestatorului, persoanelor introduse, în condițiile art. 44, precum și organului fiscal emitent al actului administrativ atacat. (2) Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.”.

Așadar, analiza legalității actelor fiscale contestate de către reclamant se realizează exclusiv în cadrul contestației asupra deciziei emise în soluționarea fondului contestației, în lipsa unei asemenea cenzuri neputând opera cenzura instanței de contencios administrativ asupra actului de impunere, o astfel de cerere fiind inadmisibilă.

Cum reclamanta a beneficiat de asistența juridică calificată, iar Curtea a pus în discuția acesteia excepția inadmisibilității din această perspectivă, excepție invocată de către pârâtă prin întâmpinarea comunicată la termenul din data de 10.12.2012, având în vedere dispozițiile legale citate anterior, rezultă că acțiunea care formează obiectul capetelor 1-4 de cerere apare ca inadmisibilă, atâta vreme cât reclamanta nu a epuizat procedura administrativă prealabilă, întrucât singurul act administrativ care poate fi atacat la instanța de contencios administrativ, conform prevederilor art. 218 alin. (2) din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare, este decizia data in soluționarea contestației.

Pentru aceste motive, Curtea va admite excepția inadmisibilității și va respinge capetele 1-4 de cerere în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, ca inadmisibile.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale a pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală, Curtea reține că, din modul în care au fost formulate cele cinci capete de cerere, reclamanta a înțeles să deducă judecății raporturi juridice litigioase distincte, numai în ceea ce privește capătul 5 de cerere aceasta reclamând obligații în raport de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, astfel încât, în raport de obiectul acestui capăt de cerere, prin care reclamanta a solicitat obligarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală să-i soluționeze contestația administrativă, Curtea apreciază că această pârâtă are calitate procesuală pasivă, motiv pentru care va respinge excepția ca neîntemeiată.

Fiind necesară administrarea unor probe suplimentare pentru soluționarea capătului 5 de cerere, Curtea va disjunge capătul 5 de cerere formulat de reclamantă în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală, va dispune formarea unui nou dosar având ca obiect acest capăt de cerere, pentru care stabilește termen la data de 25 martie 2013, pentru care se va relua procedura de citare cu reclamanta și pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția inadmisibilității în privința capetelor 1-4 de cerere, formulate de reclamanta HEWLET P. EUROPE FINANCE LTD, cu sediul în procesual ales la Reff & Asociații SCA, în București, .. 4-8, Clădirea America House, Aripa Est, ., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, cu sediul în București, ., nr. 13, sector 2, și respinge aceste capete de cerere, ca inadmisibile.

Respinge excepția lipsei calității procesuale a pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în București, ., sector 5, în ceea ce privește capătul 5 de cerere.

Disjunge capătul 5 de cerere formulat de reclamantă în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală, dispune formarea unui nou dosar având ca obiect acest capăt de cerere, pentru care stabilește termen la data de 25 martie 2013, pentru care se va relua procedura de citare cu reclamanta și pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare pe soluția dată inadmisibilității și odată cu fondul pentru restul dispozițiilor.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18.02.2013.

PREȘEDINTE, GREFIER,

D. M. B. G. D.

Red. DMB/GD/5ex

← Pretentii. Decizia nr. 2016/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI		Anulare act administrativ. Sentința nr. 832/2013. Curtea de... →

Anulare act administrativ. Hotărâre din 18-02-2013, Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act administrativ. Hotărâre din 18-02-2013, Curtea de Apel BUCUREŞTI