Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 3327/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3327/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-10-2013 în dosarul nr. 236/45/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3327
Ședința publică de la 30.10.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: M. I.
GREFIER: B. ANIȘOARA
*****************
Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul M. V. în contradictoriu cu pârâtul M. D. REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE, având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine, au răspuns părțile, reclamantul reprezentat de consilier juridic R. S., care depune delegația de reprezentare la dosar, și pârâtul reprezentat de consilier juridic F. B., cu delegație de reprezentare pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea îndeplinirii procedurii de citare, depunerea la dosar, prin serviciul registratură, în data de 10.10.2013, de către pârât a documentației care a stat la baza emiterii actului contestat, în două exemplare.
Curtea comunică un exemplar al documentației depusă la dosar de pârât către reprezentantul reclamantului.
Curtea, din oficiu, invocă și pune în discuția părților excepția de necompetență teritorială a Curții de Apel București - Secția C. administrativ și fiscal în soluționarea prezentei cauze, în temeiul art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu prevederile OUG nr. 66/2011.
Reprezentantul reclamantului apreciind ca fiind întemeiată excepția invocată din oficiu de instanță, solicită declinarea cauzei în favoarea instanței competente, în speță Curtea de Apel Iași - Secția C. administrativ și fiscal.
Reprezentantul pârâtului consideră neîntemeiată excepția, arătând că în opinia sa, până la încheierea contractului instanța competentă este Curtea de Apel București - Secția C. administrativ și fiscal, așa încât, subzistă o competență alternativă.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției de necompetență teritorială, invocată din oficiu.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași – Secția C. administrativ și fiscal, sub nr._, reclamantul M. V., în contradictoriu cu pârâtul M. D. Regionale și Administrației Publice, a solicitat anularea Deciziei nr. 51/5.03.2013 emisă de pârât în soluționarea contestației împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr._/21.12.2012, anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor Financiare nr._/21.12.2012, privind contractul de finanțare nr. 672/18.03.2010, proiect cod SMIS 2175, cu titlul „Consolidare și reabilitare școala nr.3, clasele I-VIII, M. V..
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamantul a arătat că urmare a controlului efectuat de pârât, prin serviciul de specialitate, s-a constatat reclamantul nu și-a respectat obligația de a publica în invitația de participare toate criteriile minime de calificare, încălcând astfel prevederile art. 125 alin. 2 lit. d din O.U.G. nr. 34/2006. Potrivit art. 178 alin. 1 din O.U.G. nr. 34/3006, sancțiunea aplicabilă în astfel de situații este imposibilitatea aplicării criteriilor respective și, în consecință, descalificarea ofertanților care nu ar fi îndeplinit aceste cerințe(prevăzute doar în documentația de atribuire, nu și în invitația de participare) la momentul deschiderii ofertelor și pe parcursul evaluării ofertelor. Față de aceste cerințe care nu puteau fi aplicate, orice candidat putea formula contestație. Autoritatea contractantă însă nu a descalificat nici un ofertant pentru neîndeplinirea acestor cerințe, nefiind astfel încălcat nici unul dintre principiile care stau la baza atribuirii contractelor de achiziție publică și nici scopul actului normativ.
Mai arată reclamantul că, prin aplicarea unor sancțiuni în baza unor acte normative publicate și intrate în vigoare la 30.06.2011, la 3 ani de la încheierea contratului de servicii, pentru abateri referitoare la documentația de atribuire din 2008, se încalcă prevederile art. 6 al.1 și 2 din Codul civil și art. 15 al.2 din Constituție, care reglementează principiul neretroactivității legii. Consideră reclamantul că legea nouă se aplică doar actelor și faptelor juridice produse sau săvârșite după ., însă, în cazul său, procedurile de achiziție au fost finalizate înainte de . O.U.G. nr. 66/2011. De altfel, aplicării corecțiilor financiare stabilite de O.U.G. nr. 66/2011 i se opune principiul stabilității și securității juridice, care impune ca o dispoziție legală să permită celor interesați să cunoască cu exactitate întinderea obligațiilor ce li se impun. În consecință, aplicarea unei corecții financiare pentru o abatere ce nu era descrisă la data încheierii contratului și nici la data derulării procedurii de achiziție publică, încalcă art. 15 alin. 2 din Constituție și art. 2 alin. 2 din Regulamentul CE 2988/95 și principiul securității juridice.
În drept, se indică art. 51 alin. 2 din O.U.G. nr. 66/2011, art. 8, 10, 11 și 12 din Legea nr. 554/2004.
Pârâtul M. D. Regionale și Administrației Publice(fosta denumire M. D. Regionale și Turismului) a depus întâmpinare și a invocat excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Iași, în raport de dispozițiile art. 10 alin.1 ind.1 din Legea nr. 554/2004 și art. 23 alin.1 din contractul de finanțare nr. 672/18.03.2010, prin care părțile au convenit ca eventualele litigii rezultate din executarea acestui contract să fie soluționate de instanțele judecătorești competente material din raza teritorială a Mun. București.
Răspunzând întâmpinării, reclamantul a solicitat respingerea excepției de necompetență, arătând că potrivit art. 2 alin.1 lit. i, 21 alin. 20 și 43 lit. a din O.U.G. nr. 66/2011, nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare constituie titlu de creanță și titlu executoriu, fiind un act administrativ de sine stătător, care se supune regulilor Legii nr. 554/2004.
Prin sentința civilă nr. 136/10.09.2013 a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Iași și s-a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel București.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr._/21.12.2012 este emisă de autoritatea de management în urma unui control efectuat în baza O.U.G. nr. 66/2011 și este emisă fără dubiu în executarea contratului de finanțare, care se prezintă supus dreptului administrativ și nu dreptului civil, fiind încheiat în contextul acordării unei finanțări nerambursabile de către autoritatea de management pentru implementarea unui proiect de către beneficiar.
În plus, art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011 stabilește competența în litigiile de acest gen pentru „instanța judecătorească de contencios administrativ competentă”, ceea ce face aplicabil art. 10 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Întrucât O.U.G. nr. 66/2011 nu prevede o competență jurisdicțională specială, în cauză competența de soluționare se stabilește în conformitate cu art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, dispozițiile legale prevăd o competență alternativă, iar părțile sunt îndreptățite ca prin convenția lor să opteze pentru una din cele două instanțe deopotrivă competente, alegerea de competență fiind permisă în condițiile art. 126 C.pr.civ., republicat, respectate în cauză. Potrivit contractului de finanțare dintre părți, reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, astfel că, în atare condiții, în cauză competența de soluționare a pricinii revine Curții de Apel București.
Pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal, cauza a fost înregistrată la data de 24.09.2013, sub nr._ .
În temeiul art. 132 alin. 1 C.pr.civ., analizând cu prioritate excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, Curtea o constată întemeiată, pentru următoarele motive:
Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, „Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale”, textul instituind astfel o competență alternativă, alegerea instanței aparținând reclamantului.
În cauză, opțiunea reclamantului a fost, din punct de vedere teritorial, pentru instanța de la sediul său, instanță care, în raport de competența materială prevăzută de art. 10 alin. 11 din Legea nr. 554/2004, este Curtea de Apel Iași.
Rațiunea pentru care Curtea de Apel Iași a nesocotit opțiunea reclamantului este art. 23 din contractul de finanțare, prin care părțile ar fi convenit ca soluționarea litigiilor intervenite între părți să se soluționeze de instanțele judecătorești competente material din raza teritorială a municipiului București.
Din analiza prevederilor art. 23 alin. (1) din Contractul de finanțare nr. 672/18.03.2010, Curtea reține că acestea se aplică în eventualitatea unui litigiu survenit în executarea contractului.
Prezentul litigiu nu ține însă de executarea contractului de finanțare, întrucât nu privește modul de îndeplinire de către părți a obligațiilor asumate prin acest contract, ci are ca obiect anularea unor acte administrative emise de autoritatea pârâtă în urma verificării procedurii de atribuire a Contractului de servicii nr. 7454/06.03.2008, verificarea realizată vizând respectarea prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 în procedura de atribuire și nu aspecte ce țin de executarea contractului de finanțare.
Întrucât actele administrative contestate de reclamant au fost emise în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 și au ca obiect aplicarea unor corecții financiare ca urmare a constatării unor presupuse nereguli în procedura de atribuire a Contractului de servicii nr. 7454/06.03.2008, precum și soluția pronunțată asupra contestației formulate de reclamantă, Curtea constată că prevederea art. 23 alin. (1) din Contractul de finanțare nr. 672/18.03.2010, nu are aplicabilitate în prezenta cauză.
Astfel, litigiul nu se referă la executarea obligațiilor izvorâte din contractul de finanțare ci la acte administrative emise de pârât în cadrul procedurii reglementate de O.U.G. nr. 66/2011 – Nota de constatare nr. CA-_/21.12.2012 și Decizia nr. 51/5.03.2013 – acte a căror legalitate este contestată.
În concluzie, având în vedere argumentele expuse, ținând cont de prevederile art. 10 (11) din Legea nr. 554/2004, precum și de împrejurarea că prin sesizarea Curții de Apel Iași cu judecarea prezentei acțiuni, reclamantul și-a exprimat opțiunea pentru o instanță de la sediul său, Curtea va admite excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel București și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași.
Instanța va constata ivit conflictul negativ de competență, va suspenda judecata cauzei și în temeiul art. 135 C.pr.civ., republicat, va înainta dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția C. administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de necompetență teritorială.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul M. V., cu sediul în V., ., nr. 56, Județul V., în contradictoriu cu pârâtul M. D. REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5, în favoarea Curții de Apel Iași - Secția C. administrativ și fiscal.
Constată ivit conflictul negativ de competență.
Suspendă judecata cauzei și înaintează dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția C. administrativ și fiscal în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.10.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. I. B. ANIȘOARA
Red. M.I./18.11.2013
Tehnodact. B.A./ 2 ex.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1539/2013. Curtea de... | Alte cereri. Decizia nr. 2630/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
