Anulare act administrativ. Decizia nr. 1600/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1600/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-04-2013 în dosarul nr. 76287/3/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1600
Ședința publică de la 11.04.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - G. D.
JUDECĂTOR - A. Ș.
JUDECĂTOR - I. M.
GREFIER - A. C.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice sector 4 prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, împotriva sentinței civile nr.2959/27.10.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata reclamantă M. M. D. și intimata chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții că recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă conform art.242 alin.2 C.pr.civ. și că prin Serviciul Registratură, la data de 27.03.2013, intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare, prin care invocă excepția nulității recursului, solicitând judecarea cauzei și în lipsă conform art.242 alin.2 C.pr.civ.
Curtea constată cauza în stare de judecată și în temeiul art.150 C.pr.civ. reține cauza în pronunțare, atât pe excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare de către intimata reclamantă, cât și pe fondul cererii de recurs.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2959/27.06.2012 pronunțată de Tribunalul București, SCAF a fost respinsă exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei A. F. Publice sector 4 Bucuresti, ca neintemeiata.
Totodată a fost admisă in parte actiunea formulată de reclamanta M. M. - D., în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 4 Bucuresti reprezentantă de Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului Bucuresti, cu obligarea pârâtei la restituirea catre reclamanta a taxei pe poluare in cuantum de 872 lei, precum si a dobânzilor prevazute de C.pr.fiscala aferente sumei de mai sus, calculate de la data de 23.11.2011 pana la data platii efective si integrale.
În plus a fost obligată pârâta la plata catre reclamanta a sumei de 43,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, constand in taxa de timbru si timbru judiciar, fiind respins capatul de cerere privind anularea chitantei . nr._/05.11.2008 emisa de parata, ca inadmisibil.
A fost admisă cererea paratei de chemare in garantie a Administratiei F. pentru Mediu și obligat chematul in garantie la plata catre parata a taxei pe poluare in cuantum de 872 lei, precum si a dobanzilor prevazute de C.pr.fiscala aferente sumei de mai sus, calculate de la data de 23.11.2011 pana la data platii efective si integrale.
În considerente prima instanță a reținut următoarele:
Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti – sectia a IX-a, in data de 13.12.2011, reclamanta M. M. - D. a chemat in judecata pe parata A. F. Publice sector 4 Bucuresti, solicitand instantei, ca prin hotararea pe care o va pronunta, sa dispuna:
1.Anularea chitantei . nr._/05.11.2008 emisa de parata.
2.Obligarea paratei la restituirea sumei de 872 lei achitata cu titlu de taxa speciala de prima inmatriculare.
3.Obligarea paratei la plata dobanzilor legale aferente sumei de mai sus calculate pe perioada data platii-data restituirii efective a sumei.
4. Obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In fapt, reclamanta a afirmat ca in anul 2008 a achizitionat din Uniunea Europeana-Austria, de la numitul Herzog P., un autoturism marca Opel Tigra, inmatriculat pentru prima data in Austria in anul 1995, si ca la inmatricularea acestuia in Romania a fost obligata sa achite taxa prevazuta de OUG nr.50/2008 in cuantum de 872 lei.
Reclamanta a afirmat ca taxa de mai sus este nelegala deoarece incalca libera prevederile art.25, 28 si 90 din Tratatul privind instituirea Comunitatii Europene.
Acesta a afirmat ca prin cererea inregistrata sub nr._/03.11.2011, a solicitat paratei restituirea taxei de mai sus, primind raspuns negativ prin adresa nr._/23.11.2011.
Parata a depus intampinare prin care a invocat exceptia lisei calitatii procesuale pasive a sa, afirmand ca raportul juridic de drept fiscal este legat intre reclamant si institutia in contul careia se varsa taxa, respectiv A. F. pentru Mediu si ca in acest raport parata nu face decat sa calculeze si sa incaseze taxa urmand sa o vireze ulterior in contul titlurarului ei.
Pe fond, parata a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata afirmand ca plata taxei a fost efectuata potrivit reglementarilor in vigoare, ca la nivelul Uniunii Europene exista 16 state memebre care practica taxa depuluare . alta, fie prin plata unui impozit anual, fie sub forma taxei de poluare, ca taxa se plateste si pentru autoturismele second-hand autohtone.
Totodata, parata a chemat in garantie pe A. F. pentru Mediu, solicitand instantei, ca in cazul admiterii actiunii, chematul in garantie sa fie obliat la plata sumelor catre parata, deoarece acestea au fost virate in contul sau.
Chematul in garantie nu a depus intampinare.
In dovedirea actiunii, reclamanta a depus la dosar, in copie xerox, inscrisuri.
Analizand exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei A. F. Publice sector 4 Bucuresti, instanta a constatat:
Este adevarat ca potrivit art.1 din OUG nr.50/2008 taxa se face venit la bugetul F. pentru Mediu, administrat de chematul in garantie A. F. pentru Mediu, dar potrivit art.5, alin.1 si 2 din acelasi act normativ, taxa se calculeza, se stabilieste si se incaseaza de catre autoritatea fiscala competenta, adica de parata.
Rezulta astfel, ca parata are calitatea de mandatar legal al Administratiei F. pentru Mediu, putand raspunde fata de reclamant pentru depasirea limitelor mandatului, prin emiterea unor acte nelegale.
In consecinta, instanta a respins exceptia ca neintemeiata.
Analizand probele administrate in cauza civila de fata, instanta a constatat urmatoarele:
In anul 2008, reclamanta a achizitionat din Uniunea Europeana-Austria, de la numitul Herzog P., un autoturism marca Opel Tigra, inmatriculat pentru prima data in Austria in anul 1995, iar la inmatricularea acestuia in Romania a fost obligata sa achite taxa prevazuta de OUG nr.50/2008 in cuantum de 872 lei, potrivit chitantei . nr._/05.11.2008 emisa de parata.
Prin cererea inregistrata sub nr._/03.11.2011, reclamanta a solicitat paratei restituirea taxei de mai sus, primind raspuns negativ prin adresa nr._/23.11.2011.
Instanta a constatat ca taxa speciala prevazuta de OUG nr.50/2008 aplicata la inmatricularea in Romania, dupa cumparare, a autoturismelor deja inmatriculate . Uniunea Europeana reprezinta o taxa fiscala cu efect echivalent unei taxe vamale de import si care este interzisa in mod expres de art.28 si de art.30 din Tratatul Privind functionarea Uniunii Europene (fostele articole 23 si 25 din Tratatul privind instituirea Comunitatii Europene), deoarece incalca principiul fundamental al liberei circulatii a marfurilor in cadrul Uniunii Europene consacrat de art.26, alin.2 din acelasi tratat.
Astfel, se constata ca exista o diferenta de tratament fiscal intre autoturismele second-hand importate dintr-un stat membru si care sunt supuse taxei de prima inmatriculare si cele second-hand existente deja pe piata interna, de acceasi natura cu cel importat, si care nu au fost supuse taxei prevazute de OUG nr.50/2008, ci taxelor modice existente anterior instituirii acestei taxe prin art.214 1 C.Fiscal.
Sustinerea in sensul daca taxa platita de reclamanta este egala cu valoarea reziduala a taxei pentru un autoturism identic, scos din parcul national auto in aceeasi zi in care reclamanta a solicitat prima inmatriculare, atunci se respecta prevederile Tratatului este adevarata, insa in speta comparația autovehiculului reclamantului trebuie efectuată cu taxa platita la prima inmatriculare a unui autoturism second hand identic de pe piata interna in anul 1995 cand a avut loc prima inmatriculare in Austria a masinii reclamantei.
Or, in anul 1995, in Romania nu exista taxa de prima inmatriculare prevazuta de art.214 1 C.Fiscal sau de OUG nr.50/2008, ci o taxa modica de inmatriculare, careia nu i se aplica notiunea de „valoare reziduala” cu ocazia revanzarii sau scoaterii din parcul national auto.
Cum taxa de prima inmatriculare de 872 lei este evident mai mare decat taxa de inmatriculare platibila in Romania in anul 1995, rezulta ca in speta este incalcat Tratatul.
Cum potrivit art.148, alin.2 din Constitutia Romaniei tratatele constitutive si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate fata de dispozitiile interne, instanta urmeaza a inlatura aplicarea art.214 1 C.Fiscal/OUG nr.50/2008 si a face aplicarea directa in dreptul intern a prevederilor comunitare de mai sus.
Ramanand lipsita de temei legal, taxa speciala de mai sus este susceptibila de restituire catre reclamanta in baza art.117, alin.1, lit.a C.pr.fiscala, instanta obligând parata la restituirea efectiva catre reclamanta a sumei de 872 lei achitata cu titlu de taxa pe poluare.
Instanta a respins ca inadmisibil capatul de cerere privind anularea chitantei, aceasta nefiind un act administrativ.
Potrivit art.124, alin.1 C.pr.fiscala, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 70, adica dupa trecerea unui termen de 45 de zile de la data inregistrarii cererii de restituire a sumei.
Instanta a constatat ca textul legal vizeaza numai situatia in care autoritatea fiscala nu raspunde in termen solicitantului, nu si situatia in care aceasta raspunde in termenul de 45 de zile, dar raspunsul este unul negativ, in acest caz penalitatile incepand sa curga chiar de la data raspunsului negativ.
F. de faptul ca prin adresa nr._/23.11.2011 parata a raspuns negativ cererii reclamantei, instanta a constatat ca dobânzile incep sa curga de la aceasta data.
Potrivit art.124, alin.2 C.pr.fiscala, dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de prezentul cod, si nu la nivelul dobanzii legale prevazute de OG nr.9/2000, astfel incat instanta a obligat parata la plata penalitatilor numai in cuantumul prevazut de C.pr.fiscala.
Totodata, in baza art.274 C.pr.civila, instanta a obligat parata la plata catre reclamant a sumei de 43, 6 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, constand in taxa de timbru si timbru judiciar.
In privinta cererii de chemare in garantie, instanta a constatat ca aceasta este intemeiata avand in vedere ca taxa incasata de parata nu a fost incasata in nume propriu, ci in numele si pe seama Administratiei F. pentru Mediu al carei buget a fost majorat prin vărsarea taxei de catre parata.
In consecinta, instanta a obligat chematul in garantie la plata catre parata a sumelor de mai sus.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București -Activitatea Juridica - Biroul Juridic C. 4, in reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 4, susținând că hotărârea este in parte netemeinica si nelegala fiind data cu aplicarea greșita a legii (art.304 pct.9 Cod Procedura Civila).
1. Astfel a arătat că in mod nelegal instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice sector 4.
Învederează instanței faptul ca in conformitate cu dispozițiile art.1 din O.U.G. nr.50/2008, privind taxa de poluare si H.G. nr.686/2008, privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr.50/2008, se stabilește temeiul legal al încasării acestei taxe de poluare achitată de către contribuabil cu ocazia înmatriculării autoturismului, arătându-se faptul că aceasta taxă de poluare a fost instituită de organul legislativ respectând normele de drept comunitar si in scopul asigurării protecției mediului si finanțării unor programe si proiecte pentru protecția mediului.
De asemenea prin actul normativ menționat mai sus, in cadrul articolul 1, se arată cărui buget se face venit taxa de poluare încasata, astfel că instituția căreia ii revine obligația administrării si gestionarii acestui bugetului in calitate de titular este Administrația F. pentru Mediu: "(1) Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului1", organului fiscal revenindu-i numai obligația calculării taxei de poluare (art.3 alin. 1, lit.a) si b) din HG 686/2008) si încasării acestei taxe prin Trezoreria Statului in cuprinsul dispozițiilor art.5 alin.4 din O.U.G. nr.50/2008 arătându-se încă odată destinatarul acestor sume de bani provenite din încasarea taxei de poluare: „Taxa se plătește de către contribuabil . deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu".
Învederează faptul ca actul normativ in baza căruia a fost achitata taxa de poluare de către petenta (respectiv O.U.G nr.50/2009, prin normele sale de aplicare H.G. nr.686/2008) arata si expune pe larg in cadrul art.3 alin.5-8 modalitatea in care se transfera suma încasata cu titlu de taxa de poluare de către Trezoreria Statului către destinatarul acestei taxe de poluare - Administrația F. Pentru Mediu respectiv":
"(5) Taxa se achită în lei de contribuabili, prin virament sau în numerar, la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal la care aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe sau își au domiciliul fiscal, în contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscală a contribuabililor persoane fizice sau juridice.
(6) În ultima zi lucrătoare a lunii, unitățile Trezoreriei Statului transferă în contul 50.17 "Disponibil al fondului pentru mediu", deschis pe numele Administrației F. pentru Mediu la Trezoreria Sectorului 6, sumele colectate în contul prevăzut la alin. (4).
(7) Transferul sumelor se efectuează din contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscală atribuit Trezoreriei Statului (_), la nivelul soldului creditor al contului.
8) Concomitent cu efectuarea operațiunilor de transfer prevăzute la alin. (6), unitățile Trezoreriei Statului transmit în sistem electronic Administrației F. pentru Mediu un fișier conținând toate operațiunile efectuate prin contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule".
Având in vedere faptul ca taxa de poluare achitata de către intimata-patenta, nu se face venit la bugetul de stat aflat in administrarea organului fiscal Administrației Finanțelor Publice Sector 4, conform dispozițiilor art.16 din O.G. nr.92/2003, prin achitarea taxei de poluare de către aceasta, intre instituția recurentă si intimata - reclamanta, nu exista nici un raport juridic fiscal, privind încasarea acestei taxe de poluare, motiv pentru care solicita admiterea acestui motiv de recurs si modificarea sentinței recurate in sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive si respingerea acțiunii ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
2. În ceea ce privește fondul cauzei, arată ca instanța de fond in mod nelegal a admis acțiunea, având in vedere considerentele următoare:
Astfel, O.U.G. nr. 50/2008 stabilește, potrivit dispozițiilor art. 1, cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit dispozițiilor art. 4, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Totodată, motivarea instanței in sensul ca prin instituirea acestei taxe de poluare s-a produs o încălcare a Tratatului de aderare a României este nefondata, întrucât analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, apreciază că în speță nu sunt încălcate dispozițiile art. 110 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene.
Astfel, potrivit dispozițiilor enunțate anterior, nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele altor țări membre ale Comunității unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Taxa de poluare a intrat in vigoare începând cu data de 1 iulie 2008, prin O.U.G. nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, la data intrării ei in vigoare abrogându-se art.214 ind. 1- 214 ind. 3 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare.
In condițiile desființării frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabila, fapt ce a condus la reașezarea acestei metodologii si introducerea ei in Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, prin art. I pct. 202 din Legea nr. 343/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003.
Odată cu reașezarea metodologiei de calcul s-a avut in vedere si eliminarea reglementarilor privind înmatricularea autoturismelor potrivit cărora pana la 31 decembrie 2006 nu se înmatriculau in România autoturismele a căror vechime depășea 8 ani si care aveau o norma de poluare inferioara normei EURO 3. In aceasta situație a fost necesar a se întreprinde unele masuri pentru evitarea introducerii in România a unui număr exagerat de autoturisme vechi cu grad ridicat de poluare. Neluarea unor masuri corespunzătoare in acest sens, ar fi avut drept consecința transformarea in deșeuri a autovehiculelor second-hand la scurt timp de la introducerea acestora in România, tara noastră urmând sa suporte costurile aferente reciclărilor, in locul tarilor de unde au fost achiziționate autovehiculele respective.
Referitor la aplicabilitatea prevederilor constituționale ale art. 148, invocate de instanța de fond, precizează următoarele:
Potrivit art. 1-33 din Legea nr. 157/2005 pentru ratificarea Tratatului dintre Regatul Belgiei, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Irlanda, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, M. Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară, Republica Malta, Regatul Țărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, Republica Slovenia, Republica Slovacă, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (state membre ale Uniunii Europene) și Republica Bulgaria și România privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană, semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie 2005: " Legea-cadru europeana este un act legislativ care obliga orice stat membru destinatar in ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând in același timp autorităților naționale competenta in ceea ce privește alegerea formei si a mijloacelor".
Totodată, art. 148 alin. (2) din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Din analiza dispozițiilor legale mai sus invocate rezulta faptul ca legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre in privința rezultatului, insa autoritățile naționale au competenta de a alege forma si mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru in parte.
Cu privire la prevederile Tratatului de instituire a Comunității Europene, reținute de instanța de fond precizează următoarele:
Incidența in cauza a prevederilor art. 110 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, o apreciază ca fiind inexistenta întrucât taxa de poluare urmează a fi plătită, conform art.4 din OUG nr.50/2008, cu modificările si completările ulterioare, cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România si la repunerea in circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art.3 si art.9.
Totodată, in speța de fata, intimata-reclamanta nu se încadrează nici in situațiile de excepție prevăzute de art.3 alin.2 din OUG nr.50/2008, si, ca atare, obligația de plata a taxei de poluare ii revine ca fiind legal datorata.
Prin urmare, dispozițiile art. 90 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene devenit art. 110 după consolidarea tratatului au in vedere reglementarea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne.
În același sens, menționează ca potrivit jurisprudenței Comunității Europene, art. 110 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene la care se face referire, este incalcat atunci când taxa aplicata produselor importate si taxa aplicata produselor naționale similare sunt calculate pe baza unor criterii diferite. Astfel, atât tratatul menționat mai sus, cat si alte acte adoptate de instituții si organe ale Uniunii Europene, cum ar fi Directiva a șasea (Directiva 77/388/CE) nu interzic perceperea unei taxe precum taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, ci doar nasc discuții cu privire la modul de calcul al acestei taxe. In susținerea acestui punct de vedere invocă (astfel cum a precizat) si prevederile art. 33 din Directiva a șasea (77/388/CEE) a Consiliului Comunităților Europene privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri - sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugată - baza unitară de stabilire, care reglementează: "Fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare, dispozițiile prezentei directive nu împiedică nici un stat membru să mențină sau să introducă impozite pe contractele de asigurări, pe pariuri și jocuri de noroc, accize și taxe de timbru și, în general, orice impozite și taxe care nu pot fi caracterizate ca impozite pe cifra de afaceri". Menționam ca aceasta directiva a fost adoptata de Consiliul Comunităților Europene având in vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, precum si avizele Parlamentului European si Comitetului Economic si Social.
De asemenea, precizează ca principiul" poluatorul plătește", pe care se bazează si instituirea taxei de poluare, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene. Precizează de asemenea ca 16 state membre ale Uniunii Europene practica o taxa care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor ( intre care Ungaria, G., Danemarca, Spania, Belgia, Olanda, Cipru).
Mai mult decât atât, se are in vedere armonizarea la nivel comunitar a regimului fiscal al taxei de poluare, in prezent, fiind in discuție la nivelul Comisiei Europene, un proiect de directive in acest sens, proiect care, după aprobare, va deveni obligatoriu de aplicat pentru toate statele membre.
In ceea ce privește susținerea instanței de fond, respectiv ca taxa de poluare introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu, învederează următoarele:
In literatura de specialitate s-a arătat ca, in conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene, taxele vamale asupra importurilor sau exporturilor si orice taxe cu efect echivalent cuprind "orice taxe pecuniare, indiferent de mărimea lor si de denumirea sau de modul lor de aplicare, care sunt impuse unilateral asupra mărfurilor naționale sau străine pentru ca ele trec o frontiera si care nu sunt taxe vamale in sens strict". (O. M. - D. comunitar, E.. ALL ediția a 3-a, pag. 212).
Rezulta din aceasta interpretare a Curții ca de esența taxelor cu efect echivalent taxelor vamale este discriminarea sau nu a unor mărfuri naționale sau străine pentru ca acestea trec o frontiera, in cazul taxei speciale pentru prima înmatriculare a autovehiculului in România aceasta discriminare nefiind fundamentata prin nici un argument de către reclamanta.
Așadar, taxa se aplica tuturor autovehiculelor care nu au mai fost înmatriculate in România, fie romanești, fie străine. Prin modificările aduse Codului fiscal de către Legea nr. 343/2006 s-a respectat principiul neretroactivității legii, întrucât aceste acte normative nu puteau dispune referitor la autovehiculele anterior înmatriculate in România. In acest caz, legislația arătata se aplica, iar taxa este perceputa, pentru o prima înregistrare a autovehiculului in tara si pentru utilizarea pe teritoriul statului si nu pentru ca acesta tranzitează o frontiera.
In aceeași ordine de idei, învederează instanței ca la data de 26.06.2009, Comisia Europeana a emis o scrisoare de punere in întârziere prin care insista ca România sa modifice aceste prevederi controversate.
La data de 28.09.2009, autoritățile romane au răspuns printr-o scrisoare in care își exprimau poziția fata de chestiunea in discuții si, la data de 12.01.2010, au informat comisia cu privire la existenta OUG nr. 117/2009 de abrogare, cu începere de la 01.01.2010, a scutirii acordate in temeiul OUG nr. 218/2008.
În acest context, departamentul responsabil al Comisiei Europene este de părere ca autoritățile romane au luat masurile necesare pentru a asigura respectarea legislației comunitare si, in momentul de fata, legislația romana privind taxa de înmatriculare a autovehiculelor este conforma cu art. 110 din TFUE.
Acesta a fost motivul pentru care, departamentul responsabil va propune comisiei clasarea cazului, ceea ce s-a publicat in Jurnalul Oficial al U.E. nr. C29/8din 05.02.2010.
Prin urmare, existenta unei taxe de poluare nu este contrara dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxa de poluare.
În ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicita restituirea sumei reprezentând taxa de poluare, în completarea celor de mai sus, învederează ca restituirea de sume de la buget la cerere se realizează in condițiile stabilite de art. 117 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare. Ori, restituirea solicitata nu poate fi încadrata in niciuna din situațiile stabilite de art. 117 lit. a) - h) din actul normativ menționat, sumele fiind plătite in temeiul unui text prevăzut de lege (similar cu taxele percepute pentru eliberarea documentelor de identificare, respectiv carte de identitate, pașaport etc).
Totodată, menționează ca, din textul O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se retine ca este vorba de restituirea taxei de poluare numai in anumite condiții, condiții reglementate in art.8 din OUG nr.50/2008, astfel:
"(1) Atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în România este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduală a taxei, calculată în raport cu prevederile legale în vigoare la momentul înmatriculării autovehiculului în România, potrivit prevederilor alin. (2).
(2) Valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național.
(3) Restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în baza următoarelor documente:
a) documentul care atestă că solicitantul a fost ultimul proprietar al autovehiculului scos din parcul auto național;
b) dovada radierii din circulație a autovehiculului;
c) documentul care atestă faptul că autovehiculul a fost transferat în alt stat membru sau declarația vamală de export, după caz;
d) certificatul de distrugere a vehiculului, după caz.
(4) Cererea de restituire se depune la autoritatea fiscală competentă .
Din cele de mai sus expuse, coroborate cu prevederile art.9 din OUG nr.50/2008, pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, cu modificările si completările ulterioare, rezulta fara dubii ca intimata-reclamanta nu se regăsește in niciuna din aceste prevederi, motiv pentru care solicită sa se constate că taxa de poluare achitata de reclamanta ca legal datorata, cu consecința respingerii acțiunii ca neîntemeiata.
Și cu privire la obligarea la plata dobânzii legale, arată ca sentința este netemeinica si nelegala.
În acest sens potrivit art.124 alin. 1 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu completările si modificările ulterioare, "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.2 sau la art.70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".
Prin urmare, fata de textul legal invocat, rezultă ca in cauza nu este îndeplinita condiția prevăzuta pentru acordarea acestora.
Față de argumentele prezentate, solicita instanței admiterea recursului astfel cum a fost formulat, si modificarea sentinței recurate, in principal in sensul respingerii acțiunii ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva, iar in subsidiar pe fond ca neîntemeiată.
În drept art.304. pct.9 Cod Procedura Civila.
Intimata-reclamantă M. M. D., în temeiul art.115 din codul de proc. civ. (art.205 din noul Cod de proc.civ.) a formulat întâmpinare împotriva recursului formulat de către recurentul-pârât Direcția Generală a Finanțelor Publice a Mun. București în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice sector 4, prin care solicită în principal, anularea recursului formulat de către recurentul-pârât, întrucât nu cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 302 ind. 1 alin. 1 din Codul de proc.civ., respectiv denumirea si sediul părților.
Dispozițiile art.3 alin.l lit.a) si b) din H.G. 686/2008 prevăd că Administrația Finanțelor Publice are obligația calculării taxei de poluare si încasării acesteia prin trezoreria statului. In acest sens, decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule a fost înregistrată de A.F.P. sector 4 București sub nr._ / 04.1 F2008, în baza căreia a achitat taxa de primă înmatriculare în valoare de 872,00 lei potrivit chitanței ., nr._ din data de 05.11.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice a sectorului 4 București.
În urma cererii de restituire a taxei de primă înmatriculare în valoare de 872,00 lei adresată Administrației Finanțelor Publice a sectorului 4 București si înregistrată sub nr._/03.11.2011, a primit răspunsul înregistrat sub nr._/23.11.2011, A.F.P. sector 4 manifestându-și în acest mod rolul activ.
Astfel, există identitate între recurentul-pârât, A.F.P. sector 4 București și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății, față de obiectul acțiunii care constă în anularea actului administrativ fiscal, emitentul actului contestat fiind Administrația Finanțelor Publice a sectorului 4 București. Or, potrivit dispozițiilor Legii 554/2004, calitatea de intimat în litigiile ce au ca obiect anularea unui act administrativ o are emitentul actului, în mod corect acțiunea a fost formulată în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice sector 4 București.
În raport de aceste considerente, nu prezintă relevanță sub aspectul calității procesuale pasive a intimatei, dispozițiile art.l din O.U.G. nr. 50/2008 invocate de recurentul - pârât potrivit cărora taxa de poluare constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de către chematul în garanție Administrația F. pentru Mediu, dar potrivit art.5 alin.(l) si (2) din același act normativ, taxa se calculează, se stabilește si se încasează de către autoritatea fiscală competentă, adică de către Administrația Finanțelor publice a sectorului 4 București.
Rezultă că A.F.P. sector 4 București are calitatea de mandatar legal al Administrație F. pentru Mediu, putând răspunde pentru depășirea limitelor mandatului, prin emiterea unor acte nelegale.
b) Ca răspuns la motivul de recurs privind nelegalitatea admiterii acțiunii de către instanța de fond, precizează următoarele: instanța de fond, în mod corect a reținut faptul că taxa specială prevăzută de O.U.G. 50/2008 aplicată la înmatricularea în România, după cumpărare, a autoturismelor deja înmatriculate într-un stat din Uniunea Europeană reprezintă o taxă fiscală cu efect echivalent unei taxe vamale de import si care este interzisă în mod expres de art.28 si de art.30 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (fostele art. 23 si 25 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene), deoarece încalcă principiul fundamental al liberei circulații a mărfurilor în cadrul Uniunii Europene consacrat de art.26 alin.2 din același tratat.
Astfel, se constată că există o diferență de tratament fiscal între autoturismele second-hand importate dintr-un stat membru si care sunt suspuse taxei de primă înmatriculare și cele second-hand existente deja pe piața internă, de aceeași natură cu cel importat, si care nu au fost supuse taxei prevăzute de O.U.G. nr.50/2008, ci taxelor modice existente anterior instituirii acestei taxe prin art. 2141 Cod Fiscal.
Precizează că autovehiculul reclamantei trebuie comparat cu taxa plătită la înmatriculare a unui autoturism second-hand identic pe piața internă în anul 1995 când a avut loc prima înmatriculare în Austria a mașinii reclamantei. Or, în anul 1995, în România nu exista taxă de primă înmatriculare prevăzută de dispozițiile art. 2141 din Codul fiscal sau O.U.G. nr. 50/2008, ci o taxă modică de înmatriculare, căreia nu se aplica noțiunea de valoare reziduală cu ocazia revânzării sau scoaterii din parcul național auto.
Întrucât taxa de primă înmatriculare în valoare de 872,00 lei este evident mai mare decât taxa de înmatriculare plătibilă în România în anul 1995, rezultă că în speță este încălcat Tratatul. Acesta taxă de poluare, pe care contestatoarea a fost obligată să o achite pentru a putea înmatricula autovehiculul, este ilegal încasată deoarece prevederile O.U.G. nr.50/2008, contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Comunității Europene, care interzice statelor membre să instituie taxe vamale de import sau export, precum și a altor taxe cu efect echivalent (art.23). Potrivit alin.(2) al acestui articol, dispozițiile menționate se aplică produselor originare din statele membre, precum și produselor care provin din țări terțe, care se află în liberă circulație în statele membre. Potrivit art.28 din același tratat, între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent.
De asemenea, art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene interzice statelor membre să aplice, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare, fiind interzisă și aplicarea produselor altor state membre de impozite interne de natură să protejeze alte sectoare de producție.
În consecință, prevederile menționate în tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. In acest context, prin instituirea taxei de poluare pentru autoturisme, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate în tratat, instanța urmând să constate că prevederile O.U.G. 50/2008, sunt reglementări contrare Tratatelor la care România este parte și care, potrivit Constituției, au prioritate fără de legislația internă.
Întrucât Tratatul de instituire a Comunității Europene interzice în Partea a Treia, instituirea oricăror taxe care ar avea ca efect reducerea importurilor, introducerea taxei de poluare a avut exact acest efect.
Taxa specială achitată a fost încasată la bugetul statului cu încălcarea dispozițiilor din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, precum si a Tratatului de Aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana, care prevăd că, la data aderării, dispozițiile statelor originare înainte de aderare, sunt obligatorii pentru România si se aplică în condițiile stabilite prin actul de aderare.
Din expunerea anterioară, rezultă că Tratatul de Instituire a Comunității Europene face parte, de la 1 ianuarie 2007, din ordinea interna de drept a României, iar prin instituirea taxei de poluare acesta a fost încălcat.
Rezulta că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe la o noua înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat, dar se percepe aceasta taxă de poluare la autoturismul produs în tara sau în alt stat membru UE, daca este înmatriculat pentru prima data în România.
Deliberând atât asupra excepției nulității recursului, cât și asupra fondului acestuia, prin prisma criticilor și susținerilor părților, a probelor administrate în fața primei instanțe, a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, precum și sentinței civile recurate, Curtea constată următoarele:
Cu privire la excepția nulității astfel cum a fost invocată de către intimata-reclamantă Curtea constată că cererea de recurs formulată de către recurenta-pârâtă îndeplinește cerințele prevăzute de art. 302 ind.1 alin. 1 lit. a, prima teză C.proc.civ. cu referire la pretinsa lipsă de indicare a denumirii și sediul pârților, având în vedere pe de o parte împrejurarea că rezultă din analiza acestei cereri faptul că au fost menționate aceste elemente de identificare ale părților din prezenta cauză, atât cu privire la denumire, respectiv nume și prenume, precum și cu privire la sediul/domiciliul acestora, fiind identificată cauza în care pârâta-recurentă a înțeles să critice sentința recurată, iar pe de altă parte Curtea reține că și în măsura în care aceste elemente de identificare ar fi lipsit din cuprinsul cererii de recurs o asemenea împrejurare nu ar fi condus la sancțiunea nulității absolute a cererii de recurs întrucât potrivit deciziei CCR nr. 176/2005 o asemenea sancțiune nu operează în condițiile invocate de către intimata-reclamantă, iar în plus aceasta din urmă nu a dovedit potrivit art. 105 alin. 2 C.proc.civ. faptul că prin neindicarea ipotetică a acestor elemente de identificare a cererii de recurs s-ar fi produs o vătămare care nu ar putea fi înlăturată altfel decât prin anularea cererii de recurs, considerente care coroborate conduc la respingerea excepției nulității ca neîntemeiată.
Pe fondul recursului, Curtea reține că sunt nefondate criticile invocate de către recurenta-pârâtă atât cu privire la soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a acesteia, cât și asupra fondului cauzei, cu referire la pretinsa existență a motivului de recurs întemeiat pe disp. art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Astfel cu referire la greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei-recurente, Curtea constată că în mod corect prima instanță a reținut caracterul neîntemeiat al excepției invocată de către pârâta-recurentă având în vedere că există o identitate între persoana acestei pârâte și persoana căreia reclamanta-intimată i s-a adresat în vederea restituirii atât a contravalorii taxei achitată de către aceasta, cât și a dobânzilor legale aferente.
Mai mult Curtea reține că nu prezintă relevanță sub aspectul calității procesuale pasive împrejurarea că potrivit disp. OUG nr. 50/2008 contravaloarea taxei de poluare achitată anterior de către intimata-reclamantă ar fi fost virată în final în contul chematului în garanție AFM, având în vedere că această plată a fost efectuată de către reclamantă la solicitarea recurentei-pârâte în temeiul deciziei de calcul al taxei de poluare, invocându-se prevederile legale anterior menționate.
Pe fondul cauzei Curtea reține de asemenea că nu sunt fondate criticile invocate de către recurenta-pârâtă.
Astfel în mod judicios prima instanță a reținut prioritatea în aplicare a dispozițiilor art. 110 TFUE în raport de legislația internă care stabilește o astfel de taxă în cazul reclamantei-intimate, având în vedere caracterul direct aplicabil al principiilor consacrate de jurisprudența stabilită în cauzele împotriva României, respectiv T. și N., de generală aplicare atât pentru autoritățile administrative, cât și pentru instanțele de judecată.
În acest context împrejurarea că instituirea unei asemenea taxe prin OUG nr. 50/2008 a fost justificată de necesitatea înlocuirii unei metodologii de calcul al accizelor, devenită inaplicabilă și evitarea pătrunderii în România a unui mare de autoturisme având o normă de poluare inferioară Euro 3, cu nivel ridicat de poluare, nu poate fi reținută în admiterea recursului și constatarea caracterului conform al normelor interne în raport de dispozițiile art. 110 TFUE, având în vedere că acest articol instituie principiul nediscriminării în stabilirea sarcinilor fiscale de către statele membre pentru aplicarea liberei circulații a mărfurilor în cadrul U.E., principiu constatat a fi încălcat prin OUG nr. 50/2008 conform jurisprudenței CJUE în cauzele anterior menționate.
Nefondate sunt și criticile vizând greșita aplicare și interpretare a disp. art. 148 din Constituția României și a prevederilor legii nr. 157/2005, având în vedere că dispozițiile OUG nr. 50/2008 care a stat la baza calculării în sarcina reclamantei a taxei de poluare încalcă, potrivit aceleiași jurisprudențe, dispozițiile art. 110 TFUE și principiul nediscriminării în materia stabilirii unor asemenea taxe.
În esență prin cele două decizii pronunțate împotriva României de CJUE, s-au reținut următoarele:
„Astfel cum a arătat Curtea la punctul 58 din Hotărârea T., citată anterior, o reglementare precum OUG nr. 50/2008 are ca efect faptul că autovehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri mari a cuantumului taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, reglementarea națională menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
Aceleași considerații se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și, respectiv, OUG nr. 117/2009. Astfel, din dosarul cauzei rezultă că toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală. Pe de altă parte, cu ocazia ședinței, care a avut loc după pronunțarea Hotărârii T., citată anterior, guvernul român nu a susținut că ar exista o diferență relevantă, în scopul examinării compatibilității cu articolul 110 TFUE a unei taxe precum cea reglementată de OUG nr. 50/2008, între versiunea inițială a OUG nr. 50/2008 și versiunile ulterioare ale acesteia.”
Din această perspectivă se constată că susținerile recurentei-pârâte privind necesitatea încadrării reclamantei în dispozițiile de excepție ale art. 3 alin. 2 din OUG nr. 50/2008, precum și art. 33 din Directiva a șasea privind sistemul comun al TVA nu pot fi apreciate ca întemeiate având în vedere că sunt străine cadrului procesual invocat de către reclamant și nu înlătură concluzia primei instanțe în sensul încălcării principiului nediscriminării în materia stabilirii taxei de poluare, în sensul reținut prin jurisprudența menționată.
De asemenea faptul că o . state membre UE practică o asemenea taxă nu conduce la concluzia conformității între dispozițiile OUG nr. 50/2008 și art. 110 TFUE.
Nu vor fi reținute nici criticile privind greșita interpretare și aplicare de către prima instanță a principiului nediscriminării instituit prin disp. art. 110 TFUE, având în vedere că potrivit dispozițiilor OUG nr.50/2008 se instituie o discriminare între cele două categorii de autovehicule, având aceleași particularități și vechime, inclusiv uzură, însă prima incluzând exclusiv autoturismele second-hand provenind din import, neîmatriculate pe teritoriul României, iar secunda, autoturismele second-hand înmatriculate pe teritoriul României, care nu sunt însă supuse obligației de a plăti o asemenea taxă.
Este nerelevantă și împrejurarea potrivit căreia a existat o corespondență între autoritățile din România și Comisia Europeană, finalizată prin concluzia că legislația internă respectă dispozițiile comunitare, nefiind introdusă procedura de infringement, având în vedere că în fapt CJUE a constatat o asemenea încălcare în cadrul cauzelor împotriva României cu referire la formele aflate în vigoare ale OUG nr. 50/2008.
De asemenea, nu poate fi reținută nici susținerea potrivit căreia a fost imposibilă stabilirea unei asemenea taxe de poluare cu privire la autovehiculele înmatriculate anterior intrării în vigoare a disp. OUG nr. 50/2008 având în vedere că principiul neretroactivității implica exclusiv stabilirea unei asemenea taxe pentru viitor, începând cu operațiunile juridice având ca obiect aceste autovehicule încheiate ulterior intrării în vigoare a noilor prevederi, astfel încât principiul poluatorul plătește să fie pe deplin respectat în sensul reținut în cadrul cauzelor T. și N. împotriva României.
Nefondate sunt și susținerile recurentei privind aplicarea disp. art. 8 din OUG nr. 50/2008 având ca obiect condițiile de restituire a contravalorii taxei reziduale, reclamanta solicitând restituirea taxei de poluare percepută la data înmatriculării autoturismului, iar nu la data scoaterii acestuia din circulație, nefiind dovedită o identitate între cuantumul celor două taxe.
În plus, Curtea reține că deși legislația fiscală internă a instituit obligația plății unei astfel de taxe o asemenea împrejurare nu conduce la înlăturarea încălcărilor principiului instituit de art. 110 TFUE.
Astfel, faptul că dispozițiile OUG nr. 50/2008 au fost adoptate în temeiul procedurii prevăzută de art. 115 alin. 4 din Constituția României și în acest context, pronunțarea Deciziei nr. 802/2009 de Curtea Constituțională a României, nu pot conduce la admiterea recursului, având în vedere necesitatea respectării principiilor stabilite de CJUE în cele două cauze pronunțate împotriva României în temeiul art. 110 TFUE cu referire la dispozițiile OUG nr. 50/2008, cauze ulterioare acestei jurisprudențe a Curții Constituționale, având o aplicare directă și prioritară față de aceasta.
Va fi înlăturată și susținerea privind încălcarea separației puterilor în stat și a dispozițiilor art. 126 alin. 2 din Constituția României, având în vedere că dispozițiile TFUE sunt obligatorii pentru statele membre UE, astfel cum acestea au fost interpretate și aplicate de CJUE în cadrul cauzelor supuse acestei instanțe comunitare, având în vedere disp. art. 20 și art. 148 alin. 2 din Constituția României, precum și dispozițiile legii nr. 157/2005.
De asemenea, vor fi înlăturate și susținerile recurentei-pârâte privind neîncadrarea reclamantului în disp. art. 117 alin. 1 lit. d din OG nr. 92/2003, având în vedere considerentele din decizia pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii nr. 24/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în ale cărei considerente s-au reținut în esență următoarele:
„Astfel, în primul rând, a susține că nu există acces la procedura restituirii, reglementată de art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală (și, implicit, Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal), decât după epuizarea procedurii reglementate de art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală înseamnă practic a înlătura din ordinea juridică prima dispoziție legală indicată.
Într-adevăr, existența art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală nu ar mai avea nicio justificare logică dacă restituirea sumelor nelegal plătite nu s-ar putea obține decât atacând direct decizia de calcul al taxei de poluare. Or, potrivit regulii de interpretare "actus interpretandus est potius ut valeat quam pereat", un text de lege trebuie interpretat în sensul în care ar produce efecte, iar nu în sensul în care n-ar produce niciunul.
Trimiterea la prevederile art. 117 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură fiscală, pe care procurorul general o realizează în cuprinsul memoriului de recurs în interesul legii, nu face decât să întărească argumentația expusă, câtă vreme acesta nu este decât un alt caz distinct (dintre cele 8 reglementate de legiuitor) în care se restituie sumele încasate.
În al doilea rând, nu trebuie ignorate obiectul și finalitatea celor două proceduri care vizează, pe de o parte, anularea deciziei de calcul al taxei de poluare, cu consecința înlăturării acesteia din realitatea juridică, iar, pe de altă parte, cenzurarea refuzului nejustificat de soluționare a cererii de restituire a taxei de poluare și obligarea la restituirea sumei încasate cu acest titlu.
Procedura prealabilă reglementată de dispozițiile legale amintite anterior este obligatorie numai în cazul primei categorii de acțiuni, în timp ce, pentru a doua, ea nu mai are un astfel de caracter în baza art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
În al treilea rând, soluția admisibilității unor asemenea acțiuni se impune mai ales prin prisma jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, care recunoaște contribuabilului dreptul de a solicita rambursarea unei taxe plătite cu încălcarea dreptului european, independent de orice contestare a actului administrativ prin care această taxă a fost stabilită.
Relevantă în această privință este jurisprudența Metallgesellshaft și Hoechst, în care s-a conchis în sensul că "este contrar dreptului european ca o instanță națională să respingă sau să admită doar în parte o cerere pentru rambursarea sau repararea prejudiciului financiar suferit ca o consecință a plății impozitului pe profit pentru simplul motiv că acestea nu au solicitat autorității fiscale beneficiul regimului fiscal și că nu s-au folosit de remediile juridice aflate la dispoziția lor pentru a contesta refuzurile autorităților fiscale, prin invocarea priorității și efectului direct al dreptului comunitar, în condițiile în care legislația națională refuza beneficiul regimului.
În fine, această soluție se impune și prin prisma Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, respectiv a art. 13, potrivit căruia statele trebuie să asigure un recurs efectiv, prin care o persoană să se poată plânge de încălcarea drepturilor sale.”.
În plus, având în vedere și înscrisul aflat în fotocopie la fila 17 a dosarului de fond din care rezultă că reclamanta s-a adresat pârâtei în vederea restituirii atât a contravalorii taxei, cât și a dobânzilor legale aferente, Curtea constată că nu pot fi reținute criticile invocate sub acest aspect de către recurenta-pârâtă, considerente care coroborate conduc în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ. și art. 20 din legea nr. 554/2004 la respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului invocată de intimata reclamantă M. M. D..
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice sector 4 prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, împotriva sentinței civile nr.2959/27.10.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata reclamantă M. M. D. și intimata chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, G. D. A. Ș. I. M.
GREFIER
C. A.
Red. GD/AC
2 ex/10.04.2013
Jud. fond:A.J.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 2768/2013. Curtea de... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 5020/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
