Conflict de competenţă. Sentința nr. 886/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 886/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-03-2013 în dosarul nr. 191/312/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 886
Ședința cameră de consiliu de la 04 Martie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: S. O.
GREFIER: F. V. M.
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalului Ialomița în dosarul cu nr._ aflat pe rolul Judecătoria Slobozia, privind pe creditorul G. I., petentul B. E. JUDECĂTORESC N. I. și debitorul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI IALOMIȚA
Obiectul cauzei, încuviințare executare silită, conflict negativ de competență.
Procedura de citare este legal îndeplinită fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
CURTEA,
Cu privire la cererea de încuviințare silită de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slobozia sub nr._ din data de 16.01.2013, B. E. Judecătoresc „N. I.” a solicitat încuviințarea executării silite depusă de creditorul G. I. a debitorului Inspectoratul de Poliție al Județului Ialomița.
În motivare, s-a precizat că executarea silită a debitoarei se va face prin poprire în baza titlului executoriu Sentința civilă nr. 639/F/04.06.2009 a Tribunalului Ialomița, irevocabilă prin Decizia nr. 223/25.01.2010 a Curții de Apel București.
În drept, au fost invocate prevederile art. 3711 din Codul de procedură civilă.
Prin încheierea camerei de consiliu din data de 21.01.2013 Judecătoria Slobozia a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a dispus declinarea competenței materiale de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomița.
Pentru a pronunța astfel, a considerat că instanța de executare este însăși instanța de contencios administrativ care a pronunțat hotărârea în baza căreia se solicită încuviințarea executării silite.
Pe rolul Tribunalului Ialomița, cauza a fost înregistrată data de 30.01.2013 sub același nr._ .
Prin Sentința Civilă Nr.906 / 18.02.2013 a Tribunalului Ialomița – Secția Civilă instanța a admis excepția de necompetență materială a instanței, a declinat competența de soluționarea cererii formulate de reclamantul G. I. domiciliat în Urziceni, . nr.2 ., . prin B. „N. I.” cu sediul în Slobozia, . 3, . . în contradictoriu cu pârâtul I. DE P. AL JUDETULUI I. cu sediul în Slobozia, ..11-13 jud. Ialomița, în favoarea Judecătoriei Slobozia, a constatat ivit conflictul negativ de competență și dispune sesizarea Curții de Apel București pentru soluționarea conflictului negativ de competență .
Analizând cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. 1 cod procedură civilă, excepția necompetenței materiale a Tribunalului Ialomița față de fondul cererii de încuviințare executare silită, a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin sentința civilă nr. 639/F/04.06.2009 a Tribunalului Ialomița, irevocabilă prin decizia nr. 223/25.01.2010 a Curții de Apel București – Secția a VIII a de C. Administrativ și Fiscal, a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de mai mulți reclamanți, printre care și creditorul din prezenta cauză, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Ialomița acesta din urmă fiind obligat să plătească fiecărui reclamant membru de sindicat orele suplimentare prestate peste durata normală a timpului de lucru în funcție de timpul efectiv lucrat de fiecare în această perioadă, sume actualizate cu indicele de inflație, la data plății efective.
Tribunalul apreciază că în ceea ce privește competența sunt aplicabile prezentei, disp.art.1 alin.1 rap. la art.400 și 373 alin.2 Cod pr.civilă, soluționarea prezentei cauze revenind Judecătoriei Slobozia.
Instanța reține că potrivit art. 3731 alin. 2 Cod procedură civilă, „Instanța de executare încuviințează executarea silită a obligației stabilite prin titlul executoriu, printr-o singură încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților, în termen de cel mult 7 zile de la înregistrarea cererii de încuviințare a executării silite”.
Față de cele mai sus menționate, ÎCCJ a statuat prin decizia pronunțată în interesul legii la data de 05.02.2007 în primul rând fără a lăsa loc de interpretare că judecătoria este competentă să soluționeze, în primă instanță contestațiile la executare împotriva executării silite însăși, cum este cazul în speță.
Totodată, instanța are în vedere și faptul că sintagma reținută în art.373 alin.2 Cod pr. Civilă „în afara cazurilor în care legea dispune altfel” prin raportare și la dispozițiile art. 2 alin.1 lit. ț din Legea nr.554/2004 se referă la cu totul altă situație, și anume instanța care pune în executare sancțiunea și despăgubirile prev. la art.24 alin.2 din Legea nr.554/2004.
In cazul de față, obiectul cauzei este cu totul altul, reprezentându-l încuviințarea executării silite a unei obligații stabilite printr-un titlu executoriu iar instanța competentă pentru a pronunța încheierea încuviințare fiind judecătoria.
În consecință, tribunalul a reținut că în cauză, competența de soluționare a cauzei în primă instanță aparține Judecătoriei Slobozia în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1 raportat la art. 2 alin. 1 pct. 1 lit. b C.pr.civ., motiv pentru care a admits excepția necompetenței materiale a Tribunalului Ialomița și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia .
Constatându-se că în cauză, potrivit art.20 pct.2 Cod procedură civilă, s-a ivit un conflict negativ de competență, pentru soluționarea acestui conflict, în baza art. 22 alin. 2 Cod procedură civilă instanța a dispus înaintarea dosarului Curții de Apel București pentru soluționarea conflictului negativ de competență .
Analizând conflictul conflictul negativ competență curtea reține că în prezenta cauză competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Slobozia.
Cu privire competența materială de soluționare a cauzei curtea reține că în cauză sunt aplicabile art.1 alin.1 rap. la art.400 și 373 alin.2 din C. soluționarea prezentei cauze revenind Judecătoriei Slobozia.
Potrivit art 373 alin 2 și 3 din C.:
Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, judecă contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.
Potrivit art 3731 alin. 2 Cod procedură civilă, „Instanța de executare încuviințează executarea silită a obligației stabilite prin titlul executoriu, printr-o singură încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților, în termen de cel mult 7 zile de la înregistrarea cererii de încuviințare a executării silite”.
Față de cele mai sus menționate, ÎCCJ a statuat prin decizia pronunțată în interesul legii la data de 05.02.2007 în primul rând fără a lăsa loc de interpretare că judecătoria este competentă să soluționeze, în primă instanță contestațiile la executare împotriva executării silite însăși, cum este cazul în speță.
Curtea reține că sintagma reținută în art.373 alin.2 Cod pr. Civilă „în afara cazurilor în care legea dispune altfel” prin raportare și la dispozițiile art. 2 alin.1 lit. ț din Legea nr.554/2004 se referă la cu totul altă situație, și anume instanța care pune în executare sancțiunea și despăgubirile prev. la art.24 alin.2 din Legea nr.554/2004.
In cazul de față, obiectul cauzei este cu totul altul, reprezentându-l încuviințarea executării silite a unei obligații stabilite printr-un titlu executoriu iar instanța competentă pentru a pronunța încheierea încuviințare fiind judecătoria.
Mai mult decât atât, declinarea competenței de soluționare a cauzei de către judecătorie în favoarea tribunalului denotă o schimbare a cauzei juridice a cererii de chemare în judecată, prin aceasta încălcându-se principiul disponibilității procesului civil prevăzut de art 129 alin 6 din C..
Așadar, reclamantul nu a învestit judecătoria cu o cerere care să fie întemeiată pe dispozițiile art 24 din Legea_ și în privința cărei competență de soluționare revine tribunalului .
Potrivit art 24 alin 1 și 2 din Legea_
(1) Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
(2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.
Din interpretarea textelor delege menționate anterior rezultă cu ușurință că obiectul obligației neexecutate care a fost stabilită în sarcina autorității publice prin dispozitivul titlul executoriu constă în face sau a nu face o anumită activitate :” să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative “, doar în privința acestor obligații fiind incidente prevederile art 24 din Legea 554/2004.
Prevederile art 24 din Legea 554/2004 nu se aplică în situația în care obiectul obligației neexecutate care a fost stabilită în sarcina autorității publice prin dispozitivul titlul executoriu constă în a da o sumă de bani, situație de fapt care se regăsește în prezenta cauză, în cazul în care autoritatea publică nu execută de bună voie o astfel de hotărâre aceasta se aduce la îndeplinire pe cale de executare silită în condițiile dreptului comun potrivit prevederilor Codului de procedură civilă.
Pentru aceste motive curtea va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE,
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe creditorul G. I., cu sediul în Urziceni, ., nr. 2, ., ., petentul B. E. JUDECĂTORESC N. I., cu sediul în Slobozia, ., ., . și debitorul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI IALOMIȚA, cu sediul în Slobozia, .. 13-15, județ Ialomița, în favoarea Judecătoriei Slobozia.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.03.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
S. O. F. V. M.
| ← Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001.... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 2446/2013. Curtea de... → |
|---|
