Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 499/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 499/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-02-2013 în dosarul nr. 641/2/2012
DOSAR NR._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A CONTECIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă nr.499
Ședința publică din data de 04.02.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE U. D.
GREFIER T. D.
…………………..
Pe rol pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul C. V., în contradictoriu cu pârâții M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, I. T. C. și DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, având ca obiect : „ obligare emitere act ”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 21.01.2013, când au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta hotărâre când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună note scrise, a amânat pronunțarea la 28.01.2013 și apoi la 04.02.2013, când a pronunțat următoarea sentință:
CURTEA,
Deliberând, constată următoarele:
În data de 25.01.2012 C. V., domiciliat în București, ., sector 2, reprezentat de Societatea Civilă de Avocați "C., McCann și Asociații", cu sediul in București, ., Etaj 1, ., prin avocat dr. R. C., avocat N. G. și/sau avocat A. A. loniță, în contradictoriu cu M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în București, Piața Revoluției nr. 1 A, Sector 1 (denumit în continuare "MAI");
C. T. I. - MINISTRUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, la sediul din București, Piața Revoluției nr. 1 A, Sector 1, în conformitate cu dispozițiile art. 16 și 161 din Legea nr. 554/2004;
a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța în prezenta ACȚIUNE ÎN C. ADMINISTRATIV, să se dispună:
1Obligarea pârâților la emiterea, de îndată, sub sancțiunea prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004, a unui ordin prin care să se dispună următoarele:
1.1reintegrarea reclamantului în funcția de ofițer în cadrul Ș^Dâciuiu4-de-c©mbatere a criminalității economice și financiare din cadrul Poliției Sector 2 București, deținută anterior condamnării definitive nelegale prin decizia penală nr. 3418 din data de 18 iunie 2004, data de înalta Curte de Casație și Justiție - secția penală;
1.2" repunerea subsemnatului în toate drepturile de care aș fi beneficiat în cadrul raportului de serviciu, inclusiv acordarea gradelor profesionale, pentru perioada cuprinsă între suspendarea din funcția deținută - 02.08.2002și până la^momentul reintegrării efective, respectiv acordarea gradului de comisar / comisar-șef - cu începere de la 1 martie 2012;
1.3plata tuturor salariilor indexate, majorate si actualizate, precum si a oricăror alte drepturi bănești de care aș fi beneficiat în temeiul raportului de serviciu, de la data suspendării din funcție - 02.08.2002 și până la data reintegrării efective.
2obligarea pârâților, în solidar, la plata echivalentului în lei sumei de 15.000 Euro, reprezentând despăgubiri pentru daune morale cauzate de nesoluționarea în termenul legal a cererii subsemnatului, în temeiul art. 18 alin. 3 coroborat cu prevederile art. 16 și 161 din Legea nr. 554/2004
3 obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul proces.
Motivele acțiunii sunt următoarele:
1 Nesoluționarea cererii în termenul legal de 30 de zile în urma rămânerii definitive a sentinței penale de achitare a subsemnatului nr. 40/10.02.2011, pronunțată de Curtea de Apel București (prin decizia penală nr. 3.471 din 07.10.2011 dată de
înalta Curte de Casație și Justiție), la data de 25.10.2011 m-am adresat MAI cu cererea înregistrată sub nr._/25.10.2011, solicitând (i) reintegrarea în funcția de ofițer, (ii) repunerea în toate drepturile anterioare, precum și (iii) plata tuturor salariilor indexate. Până la data introducerii prezentei acțiuni, cererea subsemnatului nu a fost soluționată.
Potrivit art. 2 (1) lit. a) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, calitate de persoană vătămată are orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ dar și prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri. Evident, termenul legal de soluționare de 30 de zile (art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004) a expirat încă din 25.11.2011, iar subsemnatul nu am primit răspuns la cererea de repunere în drepturile cuvenite, potrivit legii. în aceste condiții, potrivit art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, de la data expirării termenului legal de soluționare a cererii începe să curgă termenul de introducere a acțiunii și, pe cale de consecință, sunt îndreptățit să mă adresez instanței.
2Situația de fapt
În urma absolvirii școlii militare, subsemnatul am fost angajat subofițer în cadrul Ministerului Administrație și Internelor în perioada 30.12._91, iar, începând cu data de 01.12.1991 până la data de 04.11.2003, am deținut funcția de ofițer.
Urmare a arestării preventive, în perioada 02.08._03, subsemnatul am fost suspendat din funcția de ofițer de poliție deținută în cadrul Serviciului de combatere a criminalității economice și financiare - Poliția sector 2, conform art. 65 pct. (3) din Legea nr. 360/2002.
Prin sentința penală nr. 11/18.03.2003, Curtea de Apel București - secția penală a dispus achitarea mea, în temeiul art. 11, pct. 2, lit. a raportat la art. 10 lit. a (fapta nu există), pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. 1 C. pen., cu referire la art. 7 alin. 1 din Legea nr.78/2000 și pentru infracțiunea prevăzută de art.242 alin.1 și 3 C.pen.
Prin dec. pen. nr. 3418 din 18.06.2004, înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a dispus condamnarea mea la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare (în urma contopirii) și 2 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a, b, c, C.pen.
In baza dec. pen.nr. 3418 din 18.06.2004, dată de înalta Curte de Casație și Justiție și a mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 54 din 30.06.2004 am executat pedeapsa ^aplicată în perioada 08.07._05 când, prin sentința penală nr. 2906 din 20.09.2005 a Judecătoriei sector 4, am fost liberat condiționat.
Ulterior, urmare a sesizării Curții Europene a Drepturilor Omului de către subsemnatul, prin Hotărârea din 1 iulie 2008, în cauza C. împotriva României, statul roman a fost
În urma Hotărârii CEDO, prin decizia penală nr. 781 din 19.11.2009, înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători,a admis cererea de revizuire formulată de subsemnatul în •temeiul art. 408 C.Pr.P.., a desființat decizia penală nr 3418/18 06 2004 și prin decizia penală nr. 1411 din 14.04.2010 a trimis cauza spre rejudecare Curții de Apel București.
Prin sent. pen. nr. 40/10.02.2011, data în dosarul nr. 5213._, Curtea de Apel București, în urma rejudecării cauzei, a dispus achitarea subsemnatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin 1 C.pen., cu referire la art. 7 din Legea nr. 78/2000 în temeiul art. 11, pct. 2 lit. a, rap. la art. 10, lit. c C.Pr.P.. (fapta nu a fost săvârșită de inculpat) și în temeiul art. 11, pct. 2 lit. a, rap. La art. 10 lit. a (fapta nu există) cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 242 alin. 1 și 3 C.pen.
Sentința penală de achitare, menționată mai sus,a rămas definitivă prin decizia penală nr. 3.471 din 07.10.2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.
3 Repunerea în drepturi în cazul erorii judiciare
După cum rezultă din situația de fapt descrisă mai sus, procesul penal în urma căruia am fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, pe care am executat-o până la data liberării condiționate, a fost o gravă eroare judiciară generată de încălcarea drepturilor fundamentale ale omului, conform Hotărârii CEDO din 01.07.2008.
Într-o astfel de situație, confirmată în plan intern, după aproape 10 ani de la începerea urmăririi penale, prin sentința definitivă a Curții de Apel București nr. 40/10.02.2011, sunt îndreptățit să solicit aplicarea dispozițiilor art. 65 alin 6 din Legea 360/2002 privind statutul polițistului, potrivit cărora, în cazul în care se dispune achitarea "polițistul va fi repus în toate drepturile anterioare, inclusiv compensarea celor de care a fost privat pe perioada punerii la dispoziție, respectiv a suspendării din funcție, potrivit competențelor stabilite prin ordin al ministrului administrației și internelor."
Toate drepturile anterioare, inclusiv compensarea celor de care a fost privat, cuprinde, în principal:
3.1Reintegrarea mea în funcția deținuta anterior condamnării nelegale, respectiv ofițer de poliție în cadrul Serviciului de combatere a criminalității economice și financiare - Poliția sector 2 - Secția 8. Precizez că, urmare a începerii urmăririi penale împotriva subsemnatului și arestării preventive la data de 02. 08.2002 am fost suspendat din funcție, pentru ca, în urma condamnării la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, prin dec. pen. nr. 3418 din 18.06.2004, data de înalta Curte de Casație și Justiție, mi-a încetat raportul de serviciu cu M. Administrației și Internelor, potrivit art. 69 lit. i) din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului.
3.2acordarea gradelor profesionale - la data suspendării din funcția deținută, subsemnatul dețineam gradul profesional de inspector principal de poliție, grad acordat în luna martie a anului 2002. Din analiza stagiului minim prevăzut de art. 17 din Legea 360/2002 privind statutul polițistului, rezultă că, la data formulării prezentei acțiuni, subsemnatul ar trebui să beneficiez de gradul profesional de comisar iar, cu începere din luna martie 2012, când se împlinește termenul legal acordării următorului grad profesional, de comisar șef.
condamnat pentru încălcarea a numeroase prevederi din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (art. 5§1, art. 5§3, 6§1, art. 8, art. 3 din Protocolul 1) în ceea ce privește procesul penal finalizat prin condamnarea sa de către înalta Curte de Casație și Justiție.
3.3 drepturile salariale și toate celelalte drepturi bănești - reparația cuvenită reclamantului ca urmare a erorii judiciare include toate drepturile salariale de care am fost privat, indexate, majorate si actualizate, precum si celelalte drepturi bănești de care aș fi beneficiat în baza raportului de serviciu (inclusiv cele aferente gradelor profesionale cuvenite), de la data suspendării din funcție - 02.08.2002 și până la data reintegrării efective.
4 Daune morale
După înregistrarea cererii subsemnatului - 25.10.2011, MAI a transmis-o Direcției Generale de Poliție a Municipiului București. Urmare a expirării termenului de soluționare 30 de zile, a solicitat acestei Direcții informații cu privire la stadiul de soluționare, la data de 9 decembrie 2011.
Prin adresa nr._/03.01.2012, primită de subsemnatul la 11 ianuarie 2012, a fost înștiințat de către Direcția G. de Poliție a Municipiului București că dosarul subsemnatului și fișa de personal "cu propunere de repunere în toate drepturile anterioare", a fost înaintat Inspectoratului General al Poliției Române, Direcția Management Resurse Umane, încă din data de 23 noiembrie 2011.
A precizat că acest circuit intern al documentației, nu aduce nicio modificare termenului legal de soluționare a cererii subsemnatului (30 de zile - conform art. 2 alin (1) lit. h)din Legea nr. 554/2004) și nici competenței de soluționare care aparține MAI și Ministrului de Interne.
Neîndoielnic, după aproape zece ani de procese în urma cărora s-a stabilit că reclamantul a fost condamnat (și a executat pedeapsa) pentru niște fapte pe care nu le-a comis sau nu au existat, cu consecința încetării raportului de muncă și privării mele de drepturile bănești cuvenite, orice întârziere în soluționarea cererii mele este de natură a-i cauza un prejudiciu moral prin prelungirea perioadei de frustrare, tensiune psihică și tulburare emoțională și menținerea unui statut incert, în pofida unor dispoziții clare ale legii. Toată această stare se supraadaugă traumelor produse de autoritățile statului prin eroarea judiciară comisă împotriva sa.
Pentru aceste motive a solicitat obligarea pârâților, în solidar, la despăgubiri morale reprezentând echivalentul în lei al sumei de 15.000 Euro, în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. (1) și 18 coroborate cu art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În concluzie, față de cele de mai sus, a solicitat instanței să dispună admiterea acțiunii obligarea pârâților la emiterea, de îndată, sub sancțiunea amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere aplicabilă în conformitate cu prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004, a ordinului prin care să se dispună (1) reintegrarea subsemnatului în funcția de ofițer în cadrul Serviciului de combatere a criminalității economice și financiare, deținută anterior condamnării definitive nelegale; (2) repunerea reclamantului în toate drepturile de care ar fi beneficiat în cadrul raportului de serviciu, inclusiv acordarea gradului de comisar / comisar-sef si (3) plata tuturor salariilor indexate, majorate si actualizate, precum si a oricăror alte drepturi bănești de care aș fi beneficiat în temeiul raportului de serviciu, de la data suspendării din funcție -02.08.2002 și până la data reintegrării efective.
Totodată, a solicitat instanței să dispună obligarea pârâților, în solidar, la plata echivalentului în lei a 15.000 Euro, reprezentând despăgubiri pentru daune morale cauzate de nesoluționarea în termenul legal a cererii subsemnatului.
În drept, își întemeiaza acțiunea pe dispozițiile art. 17, 28 și 65 din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului; art. 2, 16, 18, 24 din Legea nr. 554/2004 - Legea contenciosului administrativ.
M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, reprezentat prin Direcția G. Juridică, cu sediul în București, Piața Revoluției nr. IA, sector 1, în calitate de pârât în dosarul nr._, cu termen de judecată la 19.03.2012, în temeiul art. 115 C.pr.civ., a formulat prezenta
ÎNTÂMPINARE la cererea de chemare în judecată formulată de C. V..
Față de susținerile reclamantului a învederat instanței următoarele aspecte:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea pârâților la „emiterea unui ordin prin care să se dispună: reintegrarea sa în funcția de ofițer, repunerea sa în toate drepturile de care ar fi beneficiat în cadrul raportului de serviciu, inclusiv acordarea gradelor profesionale, precum și plata tuturor salariilor indexate de care ar fi beneficiat în temeiul raportului de serviciu.
A precizat faptul că, prin Ordinul mai. nr. 11/2280 din data de_09.02.2012. pe care îl anexăm în fotocopie, reclamantul a fost reîncadrat în M. Administrației și Internelor - Poliția Română - Direcția G. de Poliție a Municipiului București, urmând să fie numit în funcție potrivit competențelor.
Față de aspectele învederate, a solicitat onoratei instanțe de judecată să constate că acțiunea a rămas fără obiect.
In cazul în care aspectele mai sus prezentate nu vor fi luate în considerare, urmează să își completeze apărările pe fondul cauzei.
In temeiul dispozițiilor ari. 242 alin. 2 C.pr.civ. a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului Ministerului Administrației și Internelor.
A depus prezenta întâmpinare în două exemplare, din care unul pentru comunicare.
DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, Calea Victoriei nr. 19, sector 3, în calitate de pârâtă în dosarul nr._, prin reprezentanții săi legali, în conformitate cu dispozițiile art. 115 și urm. Cod procedură civilă a formulat prezenta ÎNTÂMPINARE la cererea de chemare în judecată formulată de C. V. în contradictoriu cu M. Administrației și Internelor, C. T. I. și Direcția G. de Poliție a Municipiului București.
1. Referitor la capătul de cerere privind reintegrarea reclamantului în funcția de ofițer în cadrul Serviciului de combatere a criminalității economice și financiare din cadrul Poliției Sector 2 București, deținută anterior condamnării definitive prin decizia penală nr. 3418 din 18.06.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală, vă învederăm faptul că dispoziția Directorului General al Direcției Generale de Poliție a Municipiului București nr. 657 din 09.03.2012 a fost emisă potrivit prevederilor legale aplicabile în domeniu.
Astfel, potrivit dispozițiilor acestui act administrativ, reclamantul a fost numit în cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, în funcția de ofițer specialist II, prevăzută cu gradul profesional de comisar șef de politie, la Sectorul 5, Secția 18, Biroul de ordine publică, C. sisteme de pază, începând cu data de 07.10.2011.
In cadrul Sectorului 2 Poliție, Serviciul de Investigare a Fraudelor există o funcție de ofițer principal I, prevăzută cu gradul profesional de comisar de politie, conform adresei nr._ din 27.04.2012 a Serviciului Resurse Umane din cadrul instituției.
In situația în care reclamantul se consideră vătămat într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, trebuie să parcurgă procedura administrativă obligatorie, prevăzută de dispozițiile art. 7 Legea nr. 554/2004 (actualizată)^ privind contenciosul administrativ.
Având în vedere aceste aspecte, imperativ reglementate de dispozițiile Legii contenciosului administrativ, precum și faptul că, reclamantul a solicitat în cuprinsul precizării acțiunii introductive de instanță rectificarea Dispoziției nr.657 din 09.03.2012, a înțeles să invoce excepția inadmisibilității acțiunii, pentru lipsa procedurii plângerii prealabile.
Potrivit prevederilor art. 7 alin.(l) din Legea nr. 554/2004 (actualizată) „înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ . individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Astfel, procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, iar neîndeplinirea acestei proceduri obligatorii este sancționată de legiuitor cu respingerea acțiunii ca inadmisibilă conform prevederilor art. 109 alin. (2) Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive, a considerat că se impune admiterea excepției inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile și respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
2.Cu privire la capetele 1.2 și 1.3 ale cererii, având ca obiect obligarea instituției la stabilirea sumei totale aferente salariilor și altor drepturi bănești izvorâte din raportul de serviciu pentru perioada cuprinsă între data suspendării din funcție și data reintegrării efective, pentru perioada 02.08._12, a făcut precizarea că drepturile salariale cuvenite reclamantului în perioada 07.10._12 vor.fi plătite odată cu salariul lunii aprilie 2012, respectiv la data de 14.05.2012, urmând ca pentru perioada 02.08._11 să se calculeze și să se solicite fonduri ordonatorului secundar de credite - Inspectoratul General al Poliției Române, așa cum rezultă din cuprinsul adresei nr._ din 08.05.2012 a structurii Financiar din cadrul instituției.
3.În ceea ce privește solicitarea reclamantului de plată în solidar a sumei de 15.000 Euro reprezentând despăgubiri pentru daune morale, a învederat onoratei instanțe faptul că instituția noastră și-a manifestat întreaga disponibilitate în a da curs solicitărilor reclamantului, în măsura competențelor stabilite de lege și cu respectarea prevederilor actelor normative.
Pentru acordarea daunelor morale este nevoie de existența unor elemente probatorii adecvate, de natură să permită instanței găsirea unor criterii de evaluare a întinderii acestora, nefiind suficientă simpla solicitarea a acestora.
Potrivit jurisprudenței, dauna morală constă în atingerea valorilor care definesc personalitatea umană, cinstea, demnitatea, onoarea, prestigiul profesional, precum și consecințele negative suferite de reclamant pe plan psihic.
In speța dedusă judecății se poate lesne observa că, instituția noastră și-a îndeplinit obligațiile legale, prin emiterea dispoziției de numire în funcție și de repunere a reclamantului în toate drepturile anterioare, inclusiv compensarea celor de care a fost privat pe perioada suspendării din funcție, respectiv a punerii la dispoziție și, prin urmare cererea reclamantului de obligare a sa la plata unor daune morale este total nejustificată și a rugat instanța să o respingă ca atare.
Reclamantul a formulat precizare a acțiunii și introducere în cauză a Direcției Generale de Poliție a Municipiului București.
A solicitat obligarea DGPMB la stabilirea sumei totale aferente salariilor și altor drepturi bănești izvorâte din raportul de serviciu pt. perioada cuprinsă între data suspendării din funcție - 02.08.2002 și data reintegrării efective, respectiv 1 martie 2012.
A solicitat obligarea pârâților, în solidar, la plata echivalentului în lei sumei de 15.000 Euro, reprezentând despăgubiri pt. daune morale cauzate de nesoluționarea în termenul legal a cererii reclamantului, în temeiul art.18 alin.3 coroborat cu prev. art.16 și 16 ind.1 din Legea nr.554/2004.
A mai solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
În data de 09.05.2012 M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, reprezentat prin Direcția G. Juridică, cu sediul în București, Piața Revoluției nr. IA, sector I, în calitate de pârât, în temeiul dispozițiilor art, 115 și urm. Cpr civ., a formulat prezenta ÎNTÂMPINARE la precizarea acțiunii formulată de C. V..
A rugat instanța să rețină, să examineze și să se pronunțe cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Administrației și Internelor cu privire la capătul de cerere prin care a solicitat plata tuturor salariilor indexate, majorate și actualizate, precum și a oricăror alte drepturi bănești de care ar fi beneficiat în temeiul raportului de serviciu, de la data suspendării, din funcție și până la data reintegrării efective, pentru următoarele motive:
Pentru a putea fi pane în proces, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: calitate procesuală, capacitate procesuală și existența unui interes.
Titlul de parte în proces trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului, respectiv al obligației, ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății, concretizat în speță în drepturi bănești,
Or, în prezenta cauză, M. Administrației și Internelor nu figurează ca subiect al raporturilor de serviciu încheiate de reclamant»
Raportat la obiectul prezentei cauze, a învederat onoratei instanțe faptul că stabilirea si acordarea diferitelor drepturi bănești, aferente unui raport de serviciu, constituie un atribut exclusiv ce aparține angajatorului, subiect pasiv al raportului obligațional dedus judecății, care are obligația verificării condițiilor de acordare și de stabilire a drepturilor bănești solicitate.
A precizat că, în situația în care instanța de judecată ar admite ca întemeiată și fondată acțiunea ce face obiectul prezentei cauze, dreptului reclamantului, îi corespunde obligația corelativă de plată, ce cade în sarcina instituției publice pârâte ce are personalitate juridică și cu care reclamantul are raporturi de serviciu, și nu în sarcina Ministerului Administrației și Internelor.
Cu alte cuvinte, calitatea procesuală pasivă presupune existența identității Intre persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
Având în vedere aceste aspecte, calculul și plata oricăror drepturi bănești către reclamant se vor face exclusiv de către Direcția G. de Poliție a Municipiului București, angajatorul reclamantului, al cărei șef arc calitatea de ordonator terțiar de credite.
Potrivii art. 7 alin. 2 din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, „ministrul administrației și internelor are calitatea de ordonator principal de credite".
Art. 12 alin. 5 din același act normativ prevede că ministrul administrației și internelor stabilește prin ordin conducătorii unităților și subunităților care au calitatea de ordonator de credite.
Astfel, potrivit Tabelului cuprinzând unitățile din subordinea Inspectoratului General al Poliției Române ai căror șefi au calitatea de ordonatori terțiari de credite, din Anexa nr. 7 la Ordinul m.a.i. nr. S/205/21,09.2011 privind împuternicirea ordonatorilor de credite din unitățile M.A.I», șeful Direcției Generale de Poliție a Municipiului București are calitatea de ordonator terțiar de credite.
Anexa nr. 17 la același ordin stabilește drepturile și îndatoririle ordonatorilor secundari șt terțiari de credite din M. Administrației și Internelor. Conform pct. 2 lit. a, ordonatorii terțiari de credite au dreptul de a angaja, lichida și. ordonanța cheltuieli în limita alocațiilor bugetare aprobate, cu condiția ea respectiva cheltuială să Re prevăzută în mod expres într-un act normativ și să fie vizată pentru controlul financiar preventiv propriu de contabilul-șef.
Conform regulii instituite de prevederile art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, ministrul administrației și internelor, în calitatea sa de ordonator principal de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetele instituțiilor publice ierarhie inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
Așadar, a rugat instanța să observe că în cadrul Ministerului Administrației si Internelor exista o procedură de repartizare a creditelor bugetare alocate acestuia.
Prin urmare, nu se poate reține ideea că atât instituția centrală, cât și structurile sale teritoriale au calitate procesuală pasivă, deoarece într-o atare interpretare s-ar ajunge la concluzia că pot avea calitate procesuală pasivă toate unitățile dintr-o instituție, între care stabilesc raporturi de subordonare ierarhică.
În sensul celor de mai sus, a învederat decizia civilă nr. 3522/16.10,2008 a Î.C.CJ. potrivit căreia „în litigiul având ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salariată, calitatea procesuală pasivă este deținută exclusiv de către instituția cu care funcționarul public are stabilit raportul de serviciu. Faptul că ministerul în interiorul căruia instituția publică este organizată și funcționează, în calitatea acestuia de ordonator principal de credite repartizează instituțiilor subordonate creditele bugetare aprobate, nu constituie un femei suficient pentru atragerea acestuia în litigiu, motivația invocată de reclamant privind garanția că obligația bănească a instituției publice va fi astfel executată, neavând suport în dispozițiile procedurale privitoare kt condițiile de exercițiu ale acțiunii civile"
În cauza dedusa judecății. D.G.P.M.B. este singurul în măsură să plătească drepturile bănești solicitate de reclamant ordonatorul principal de credite având doar obligația legală de a repartiza creditele bugetare alocate cu o astfel de destinație către ordonatorul secundar de credite care, așa cum a precizat mai sus, aprobă bugetele de venituri și cheltuieli ale ordonatorilor de credite subordonați, fapt pentru care nu este justificată chemarea în judecată a M. A.I. în prezenta cauză.
În concluzie, singura obligație a instituției noastre este aceea de a repartiza creditele bugetare aprobate, pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, (în speța de față pentru bugetul I.G.P.R, obligație care a fost îndeplinită.
Pentru motivele expuse, a rugat instanța să admită excepția așa cum a fost formulată si să dispună respingerea acțiunii reclamantului, astfel cum a fost precizată, față de M. Administrației și Internelor, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fară calitate procesuală pasivă.
2. În ceea ce privește solicitarea de acordare a daunelor morale, a învederat următoarele:
Daunele morale sunt apreciate ca reprezentând o atingere adusă existenței fizice a persoanei, integrității corporale și sănătății, cinstei, demnității și onoarei, prestigiului profesional, ș.a.m.d.
Potrivit dispozițiilor art. 1169 C civ., sarcina probei în cererea privind acordarea daunelor morale revine reclamantului (acum incubit anus prohandi), care trebuie să precizeze în ce constă prejudiciul moral și care sunt criteriile de evaluare a acestuia, pentru ca instanța să poată stabili în ce măsură o astfel de cerere este întemeiată.
A precizat că pentru stabilirea cuantumului daunelor morale este necesar să se administreze probe corespunzătoare care să contureze atât dimensiunile suferințelor pricinuite cât și întinderea prejudiciului moral cauzat.
Așadar, a considerat că acordarea compensației trebuie să justifice un prejudiciu real, deoarece, în caz contrar, răspunderea juridică și-ar pierde funcția reparatorie.
Sunt situații în care se impune acordarea unor compensații persoanelor care au suferit daune morale și care se stabilesc prin apreciere, dar nu o apreciere de ordin general, ci avându-se în vedere particularitățile fiecărui caz în parte.
Așadar, a apreciat că suma stabilită de reclamant ca reprezentând daune morale este ne justificată, instanța având datoria de a cerceta dacă acestea sunt întemeiate și de a proceda la individualizarea acestora în funcție de situația concretă.
De asemenea, s-a statuat că este greu de acceptat teza că daunele morale pot fi acordate "în lipsa oricărui element probator" și" fără nicio motivare".
Astfel, chiar Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civila, prin decizia civilă nr. 3812/2000, a apreciat că "stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, dar instanța trebuie să aibă în vedere o . criterii cum ar fi consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i~a fost afectată situația familială, profesională și socială".
Pentru ca instanța să poată aplica aceste criterii, apare însă necesar ca cel ce pretinde daunele morale să producă argumente și indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile personale nepatrimoniale, ocrotite prin Constituție, i-au fost afectate, urmând ca în funcție de aceste argumente să se poată proceda la o evaluare a despăgubirilor ce urmează să compenseze prejudiciul suferit.
A considerat că, prin afirmațiile pe care le face în cuprinsul acțiunii, reclamantul C. V. încearcă să obțină numai avantaje materiale nejustificate.
3. In ceea ce privește solicitarea reclamantului de rectificare a Ordinului m.a.i. nr. U/2280/09.02.2012, a precizat ca actul administrativ în discuție a fost emis ca urmare a propunerii D.G.P.M.B. formulată prin fișa de personal nr. S/_ din data de 21.11.2011 și în temeiul art. 14 alin. 3, art. 15 alin. lit. b), art. 16, art. .17, ari. 19, art. 73 alin. 10 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, art. 1386 Cod civil, art. 504 Cod procedură penală, Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în cauza C. împotriva României din data de 01.07.2008 și Sentința penală nr. 40.din data de 10.02.2011 a Curții de Apel București
Secția I penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3471/07,10.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și a vizat numai repunerea în drepturi a reclamantului cu data de 18.06.2004, întrucât ta acea dată i-au încetat raporturile de serviciu cu instituția.
În concluzie, față de cele învederate a rugat instanța să respingă acțiunea ca neîntemeiată.
Analizând cu prioritate în temeiul art.137 alin.1 cod pr.civ. excepțiile inadmisibilității acțiunii invocată de D.G.P.M. București și excepția lipsei calității procesuale pasive pt. petitul 2 al acțiunii invocate de M.A.I., Curtea reține următoarele.
Prin întâmpinare pârâta DGPMB a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pt. lipsa procedurii prealabile prevăzute de art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei se reține că reclamantul a formulat o cerere de repunere în drepturi înregistrată la MAI la 25.10.2011, cerere care a fost transmisă pârâtei DGPMB.
La 9.12.2011 reclamantul a formulat o cerere către această pârâtă prin care solicita să-i fie comunicat stadiul de soluționare al cererii de repunere în drepturi formulată, iar cu adresa nr._/30.01.2012 aflată la dosar i-a fost comunicat răspunsul reclamantului în sensul că dosarul său a fost înaintat IGPR cu propunerea de repunere în toate drepturile la 23.11.2011.
Astfel, Curtea constată că reclamantul a îndeplinit cerințele prevăzut. De art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 și în raport de cele prezentate mai sus va respinge ca nefondată excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta DGPMB.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată prin întâmpinare de MAI pt. capătul al 2-lea al cererii de chemare în judecată se reține că aceasta face referire la petitul acțiunii prin care reclamantul solicită plata salariilor restante indexate, majorate și actualizate și a tuturor drepturilor bănești de care ar fi beneficiat de la data suspendării din funcții și până la data reintegrării efective.
A susținut pârâtul că potrivit art.7 alin.2 din O.U.G. nr. 30/2007 nu are calitate procesuală pasivă deoarece tabelul cuprinzând unitățile din subordinea IGPR ai căror șefi au calitatea de ordonatori terțiari de credite, iar potrivit Anexei nr.7 la OMA nr.S/205/21.09.2011 șeful DGPMB este ordonator terțiar de credite, având calitate procesuală pasivă pt. acest petit al acțiunii.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a MAI este nefondată deoarece acest pârât este ordonator principal de credite, drepturile bănești fiind solicitate de reclamant pt. perioada 2.08.2002 – 7.10.2011, or potrivit disp. legale citate mai sus respectiv Anexa nr.17 la OMAI nr.S/205/21.09.2011 ordonatorii terțiari de credite au dreptul de a angaja, lichida și ordonanța cheltuieli în limita alocațiilor bugetare aprobate, or MAI este ordonator principal de credite și care are obligația să prevadă cheltuielile respective în bugetul alocat ordonatorului terțiar de credite.
Prin urmare, pt. considerentele expuse se vor respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a MAI pt. petitul acțiunii referitor la plata drepturilor bănești restante ca nefondată.
Pe fondul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată se rețin următoarele.
După înregistrarea cererii de chemare în judecată la 25.01.2012 pe rolul instanței, a fost emis OMAI nr.II/2280/9.02.2012 prin care s-a dispus reintegrarea reclamantului în cadrul DGPMB cu acordarea gradelor profesionale pt. perioada cuprinsă între 2.08.2002 și până la momentul reintegrării efectiv.
Prin Dispoziția directorului general al DGPMB nr.657/9.03.2012 acesta a fost numit în funcția de ofițer cu gradul de comisar șef de poliție la sectorul 5, Secția 18, Biroul de ordine publică astfel încât se constată că cererea formulată de reclamant de repunere în drepturi a fost soluționată în ce privește reîncadrarea în funcția de ofițer și acordarea gradelor profesionale.
Potrivit art.65 alin.6 din Lg. 360/2002 privind statutul polițistului în cazul în care se dispune achitarea, polițistul va repus în toate drepturile anterioare, ori la data suspendării din funcție, respectiv la 2.08.2002 reclamantul era ofițer în cadrul Serviciului de Combatere a Criminalității Economice și Financiare din cadrul Poliției Sectorului 2 București.
După reintegrarea dispusă prin Dispoziția nr.657/9.03.2012 acesta a fost reintegrat în funcția de ofițer, însă în cadrul altei secții al DGPMB, respectiv sector 5, Secția 18, or, potrivit disp. legale citate mai sus acesta urmează a fi repus „în toate drepturile anterioare”.
În ce privește petitul cererii referitor la plata drepturilor salariale aferente perioadei cuprinse între 2.08.2002 și 7.10.2011, actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală, se ridică la suma de 540.959 lei potrivit raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză și aflat la filele 136 și urm. din dosar.
Potrivit raportului de expertiză contabilă a fost calculată suma totală datorată reclamantului de către pârâți până la 14.11.2012 cu aplicarea indicelui de inflație și a dobânzii legale, suma totală fiind 677.114 lei ce reprezintă valoarea netă a drepturilor salariale aferente pt. perioada 2.08.2002- 7.10.2011.
Se reține că pârâta DGPMB a achitat prin transferul bancar suma totală de 236.155 lei, la 3.12.2012 suma de 66.593 lei iar la data de 14.12.2012 s-au achitat 169.562 lei, astfel încât se constată că pârâții datorează reclamantei în prezent suma de 540.959 lei, sumă ce urmează a fi actualizată până la data plății efective.
Prin urmare, în raport de disp. legale citate mai sus, se constată acțiunea astfel cum a fost precizată ca fiind întemeiată în parte, urmând a fi obligați pârâții la plata parțială a drepturilor salariale restante, actualizate, în sumă de 540.959 lei, actualizate la data plății și dobânda legală pt. perioada 2.08.2002 – 7.10.2011.
În ceea ce privește petitul cererii referitor la acordarea de daune morale, urmează a fi respins ca nefundat deoarece pe de o parte prin hotărârea CEDO din 1.07.2008 publicată în M. Of. nr.283/30.04.2009 reclamantul a obținut de la statul român daune morale în sumă de 12 mii euro, iar pe de altă parte reclamantul nu a făcut dovada unui prejudiciu moral pt. care să aibă dreptul să fie reparat cu alte sume.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive pt. petitul 2 al acțiunii invocate de M.A.I. și D.G.P.M. București ca nefondate.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul C. V., cu sediul procesual ales la SCA „C., McCann și Asociații” cu sediul în București, ., ., în contradictoriu cu pârâții M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în București, Piața Revoluției nr.1A, sector 1, I. T. C., citat la sediul Biroului Parlamentar din A., ., . și DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, Calea Victoriei nr.19, sector 3 .
Obligă pârâții M.A.I. și D.G.P.M. București la reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior în cadrul Poliției Sector 2 București.
Obligă pârâții la plata sumei de 540.959 lei către reclamant, reprezentând restul de plată din drepturile salariale aferente, actualizate la data plății și dobânda legală la 14.11.2012, pt. perioada 02.08._11.
Respinge cererea de acordare a daunelor morale ca nefondată.
Obligă pârâții la cheltuieli de judecată de 2.480 lei onorariu de avocat și 3.000 lei onorariu expert.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 04.02.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
U. D. T. D.
Red. U.D.
Tehnored. T.D. / 6 ex.
15.05.2013
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 3856/2013. Curtea de... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 3855/2013. Curtea de... → |
|---|
