Anulare act administrativ. Sentința nr. 2959/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2959/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-10-2013 în dosarul nr. 2966/104/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2959
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 07.10.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. M. P.
GREFIER - A. M. C.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ promovată de reclamantul M. S. în contradictoriu cu pârâtul M. D. REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE – DIRECȚIA GENERALĂ CONSTATARE ȘI STABILIRE NEREGULI FONDURI EUROPENE, având ca obiect anulare act administrativ – NOTA CONSTATARE CA 1917/11.01.2012.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul prin consilier juridic P. A. care depune delegație de reprezentare, lipsind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea invocă din oficiu excepția necompetenței teritoriale și pune în discuție această excepție și declinarea în favoarea Curții de Apel C. în raport de problemele de drept ridicate în prezenta speță, dacă este vorba sau nu despre un litigiu intervenit în executarea contractului de finanțare, în sensul dispozițiilor art. 23 din contractul nr. 842/13.09.2010 sau dacă este vorba despre măsuri dispuse în aplicarea dispozițiilor OUG nr. 66/2011.
Reclamantul prin consilier juridic solicită admiterea excepției având în vedere că aceste aspecte le-a învederat instanței care a dispus declinarea către Curtea de Apel București, respectiv faptul că reclamantul și-a exprimat opțiunea în sensul instanței de la domiciliul reclamantului și că actele administrative ce fac obiectul cauzei sunt acte administrative emise de un organ al administrației publice centrale, respectiv M. D. Regionale și Administrației Publice, și nu în executarea contractului de finanțare, fiind emise în baza OUG nr. 66/2011.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției necompetenței teritoriale.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului O. sub nr._, reclamantul M. S. a chemat în judecată pe pârâtul M. D. Regionale și Administrației Publice – Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 95/21.03.2013 și a notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA – 1917/11.01.2012, privind contractul de finanțare nr. 842/13.09.2010, proiect cu titlu “Reabilitare și extindere clădiri și rețea canalizare – Liceul cu program sportiv, municipiul S., județul O.”, finanțat prin P. 2007-2013, cod SMIS_, beneficiar UAT S. și, totodată, potrivit art. 15 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 suspendarea notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA -1917/11.01.2012, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 51 alin. 2 din OUG nr. 66/2011 și ale art. 1 alin. 1, art. 8 alin. 1 și art. 51 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Prin întâmpinare formulată la data de 19.06.2013 (dar și la data de 25.06.2013), pârâtul M. D. Regionale și Administrației Publice a invocat excepția necompetenței materiale și teritoriale, solicitând declinarea competenței în favoarea Curții de Apel București, Secția C. Administrativ și Fiscal.
În drept au fost invocate prev. art. 205-208 din C.pr.civ.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare la data de 04.07.2013 prin care apreciază că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel C..
Prin sentința civilă nr. 2450/10.09.2013 a fost admisă excepția necompetenței materiale și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, reținându-se în esență disp. art. 23 din contractul de finanțare nr. 842/13.09.2013 încheiat între părți.
Dosarul a fost în consecință înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._, cu prim termen de judecată la 07.10.2013.
La primul termen de judecată, Curtea a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale și a reținut cauza în pronunțare asupra acestui aspect.
Analizând actele dosarului sub aspectul excepțieinecompetenței teritoriale, Curtea constată următoarele:
Obiectul litigiului este reprezentat de cererea reclamantei de anulare a Notei nr. CA - 1917/11.01.2012 privind aplicarea reducerilor procentuale pentru Contractul de finanțare SMIS_, beneficiar UAT S., precum și a Deciziei nr. 95/21.03.2013 prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva menționatei note de constatare.
În drept, Curtea reține că actele administrative contestate au fost emise avându-se în vedere art. 6 și art. 9 din OUG nr. 66/2011:
ART. 6
(1) Autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația de a exclude integral sau parțial de la rambursarea/plata cheltuielilor efectuate și declarate de beneficiari acele cheltuieli care nu respectă condițiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislației naționale și comunitare în vigoare, în situația în care - în procesul de verificare a solicitărilor de plată - acestea determină existența unor astfel de cheltuieli.
(2) Excluderea integrală sau parțială de la plată, în situația prevăzută la alin. (1), se aplică în mod corespunzător și în cazul cererilor de plată a drepturilor beneficiarilor instrumentelor de finanțare a politicii agricole comune și a politicii comune pentru pescuit.
(3) În aplicarea prevederilor alin. (1), autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația aplicării de reduceri procentuale din sumele solicitate la plată de către beneficiari, în situația în care constată abateri de la aplicarea prevederilor privind procedurile de achiziție, fie în raport cu reglementările naționale în vigoare în domeniul achizițiilor publice, fie cu procedurile specifice de achiziții aplicabile beneficiarilor privați, în conformitate cu prevederile anexei care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență, cu excepția cazurilor în care:
a) sancțiunile prevăzute în legislația națională în domeniul achizițiilor publice impun aplicarea unor corecții mai mari decât cele prevăzute în anexă;
b) autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene care asigură finanțarea proiectelor din cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013 aplică măsurile cuprinse în reglementările proprii acestui program.
(4) În aplicarea prevederilor alin. (1), autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația de a face reduceri din sumele solicitate la rambursare/plata reprezentând cheltuieli efectuate și declarate de beneficiari, în situația în care constată neîndeplinirea sau îndeplinirea parțială a indicatorilor de rezultat/obiectivelor proiectelor finanțate din fonduri europene și/sau fonduri publice naționale aferente acestora, pentru care beneficiarii și-au angajat răspunderea realizării prin contracte/acorduri/decizii/ordine de finanțare nerambursabilă ori prin alte tipuri de contracte multianuale, cu excepția cazurilor în care regulile stabilite de donatorul public internațional prevăd altfel.
(5) Reducerile prevăzute la alin. (4) se efectuează în funcție de gradul de realizare a indicatorilor de rezultat/obiectivelor, în conformitate cu procedurile specifice stabilite de fiecare autoritate cu competențe în gestionarea fondurilor europene.
ART. 9
Pentru cheltuielile incluse în solicitările/cererile de plată ale beneficiarilor care nu respectă condițiile de legalitate, regularitate sau conformitate stabilite prin prevederile legislației naționale și comunitare, identificate de autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene înainte de efectuarea plății, nu se aplică:
a) procedura de constatare a neregulii prevăzută la art. 21;
b) procedura de raportare a neregulilor prevăzută la art. 58 și 59, cu excepția cazurilor menționate la art. 8, pentru care DLAF comunică autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene că a sesizat parchetul competent să efectueze cercetarea penală.
Curtea de Apel București constată că litigiul vizează anularea actelor administrative anterior indicate, emise ca urmare a constatării efectuării unor cheltuieli, în baza contractului de finanțare, care nu respectă condițiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislației naționale și comunitare în vigoare, în situația în care - în procesul de verificare a solicitărilor de plată - acestea determină existența unor astfel de cheltuieli.
Conform art. 2 din același act normativ:
(1) În sensul prezentei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
a) neregulă - orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit;
a^1) nereguli cu caracter sistemic/de sistem - nereguli generate de modul în care sunt îndeplinite cerințele-cheie ale sistemelor de management și control care se produc ca urmare a unor deficiențe de proiectare a procedurilor de management și control, a unor erori sistematice de aplicare a procedurilor de management și control sau din necorelarea prevederilor legislației naționale cu reglementările comunitare.
În concluzie, din interpretarea articolelor anterioare, văzând si cererea de chemare in judecata, rezultă faptul că litigiul de contencios administrativ are ca obiect anularea unor acte emise în procedura reglementată de disp. OUG nr. 66/2011 prin care se constata abateri de la aplicarea prevederilor legislației naționale și comunitare în domeniul achizițiilor publice.
Prin urmare, actele administrative contestate nu au fost emise în baza contractului de finanțare încheiat între părți, ci ca urmare a însuși controlului efectuat, în regim de putere publica, de către autoritatea de management.
Prin urmare, raportul juridic dedus judecății instanței de contencios administrativ rezultă din actele unilaterale (contestate în litigiu) emise ca urmare a constatării unor nereguli.
Faptul că inițial, intre părți, s-a încheiat un contract de finanțare, nu conduce la concluzia că în speță litigiul ar viza executarea/neexecutarea unui contract administrativ, întrucât litigiul derivă direct și imediat din actele administrative întocmite în baza OUG nr. 66/2011, contractul de finanțare fiind un act juridic ce a stat inițial la baza raporturilor dintre părți cu privire la suportul financiar, dar nu acesta a declanșat litigiul. Prin urmare, cum izvorul litigiului este dat de acte administrative emise în procedura prevăzută de OUG nr. 66/2011 (iar nu executarea/neexecutarea unor obligații rezultate din contractul de finanțare), rezultă că, în materia competenței instanței, sunt aplicabile sunt dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce privește art. 23 din cuprinsul contractului de finanțare încheiat între părți, prin acesta alegerea de competență a intervenit exclusiv pentru eventualele litigii strict în executarea contractului, adică a clauzelor cuprinzând drepturile si obligațiile inserate în cuprinsul acestuia (răspunderea contractuală), iar nu și a unor acte administrative distincte de contract, emise în baza OUG nr. 66/2011 prin care s-a constatat încălcarea unor obligații distincte și legale, iar nu contractuale, adică nerespectarea (pretinsă) a procedurii achizițiilor publice, care a cauzat pretinsa neregulă și, în consecință, a antrenat procedura OUG nr. 66/2011.
Așa fiind, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile contractuale de alegere a competenței, ci acelea ale art. 10 din Legea nr. 554/2004, reclamantul manifestându-și deja opțiunea de a sesiza instanța de la sediul său, prin introducerea acțiunii pe rolul Tribunalului O..
În atare condiții, Curtea de Apel București, în baza disp. art. 129 și urm. NCPC va admite excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu, va declina competența în favoarea Curții de Apel C. – Secția de contencios administrativ și fiscal.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei promovată de reclamantul M. S. cu sediul în S., .. 1, județul O., în contradictoriu cu pârâtul M. D. REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE – DIRECȚIA GENERALĂ CONSTATARE ȘI STABILIRE NEREGULI FONDURI EUROPENE cu sediul în București, ., Latura Nord, sector 5, în favoarea Curții de Apel C. – Secția de contencios administrativ și fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.10.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. M. P. A. M. C.
Red. MMP/Tehnodact. AMC
2 ex. – 09.10.2013
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 3876/2013. Curtea de Apel... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 3033/2013. Curtea de... → |
|---|
